Legenda Farului a ajuns la 70 de ani Dumitru Antonescu a tras curent în case la jumătate din Cogealac (galerie foto)

Fotbalistul care a susţinut cele mai multe meciuri pentru FC Farul în prima divizie, 400, legendarul Dumitru Antonescu, are o poveste de viaţă interesantă. Născut în 1945, a fost declarat de părinţi cu o întârziere de o săptămână. Astfel că în toate actele sale oficiale, data naşterii este 25 martie, nu 18 martie.
 
Dumitru Antonescu a început fotbalul la 12 ani, la echipa Electrica din Constanţa. Peste doi ani, a fost legitimat la acest club, iar peste încă un an - angajat, la început ca ajutor de electrician. Având această meserie la bază, tânărul fotbalist a participat la numeroase lucrări în Constanţa şi în regiunea Dobrogea. Ulterior, avea să devină un jucător imens, simbol al Farului şi cu 13 selecţii la echipa naţională, într-o perioadă în care la reprezentativa României evoluau fotbalişti numai unul şi unul.
 
Conform datelor înscrise în buletin, astăzi, Dumitru Antonescu împlineşte 70 de ani. Însă fostul mare fotbalist a ajuns la această vârstă de o săptămână, întrucât, în realitate, este născut pe 18 martie 1945, dar a fost declarat de părinţi şapte zile mai târziu! „Sunt constănţean get-beget. M-am născut aproape de malul mării, într-o casă de pe strada Căiuţi. Ulterior, când am crescut, l-am întrebat pe tata de ce m-au înregistrat aşa târziu. «Aţi vrut să scăpaţi de mine?», am glumit eu. Însă aşa erau vremurile pe atunci. Formalităţile durau, plus că, cine ştie, de bucurie că i s-a născut primul copil, tata o fi tras un şpriţ şi s-a dus mai târziu“, râde Dumitru Antonescu.

„Mă simt încă tânăr, ca la 25 de ani“

Acesta este aşadar cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei Antonescu. La şase ani după el, a venit Mircea, iar mezinul este Relu, mai mic cu şapte ani decât Dumitru. Toţi trei au făcut fotbal, dar Mircea şi Relu, la nivel mic. Mircea a fost portar şi a jucat la echipe din judeţ. Relu a evoluat extremă dreapta, iar ca junior, a evoluat şi pe la Giurgiu, acolo unde a făcut şcoala profesională. Ulterior, fraţii legendei Farului au navigat, fiind mecanici pe vapor. Acum sunt pensionari. Tatăl fraţilor Antonescu, Teodor, a lucrat la CFR, întâi ca administrator de cantină, apoi ca magaziner, însă are legătură şi cu sportul, jucând popice, iar Dumitru spune că, pe vremea sa, era cel mai bun jucător din regiunea Dobrogea. „Tata a murit în anul 1984, în urma unei boli incurabile. Am luat acasă la mine toate trofeele, distincţiile şi diplomele obţinute de el la popice“, spune fostul căpitan al Farului. Mama sa, Elena, a fost casnică şi s-a stins din viaţă în anul 2000. „Eu îmi serbez ziua de naştere pe 18 martie. Însă mai primesc telefoane de felicitare şi pe 25 martie. Aşa figurez în toate actele, inclusiv în bazele de date fotbalistice. Mă simt însă încă tânăr, ca la 25 de ani“, surâde legenda Farului.

Avea un salariu de 514 lei

Dumitru Antonescu a început fotbalul la vârsta de 12 ani, la Electrica, cu antrenorul Tache Masuri. La 14 ani, a fost legitimat, iar la juniori a jucat până la 17 ani şi jumătate, când a fost promovat la seniori, la Divizia C. Antrenorii acestei echipe erau Jean Troancă şi Gheorghe Nuţu (fost atacant la echipa CFR). La 15 ani, Antonescu a fost şi angajat, în domeniu, întâi ca ajutor de electrician. „Şi jucam, şi lucram. Făceam parte din echipe de muncitori care cutreierau toată regiunea Dobrogea. Ţin minte că am tras curent în case la jumătate din Cogealac. Plecam lunea şi ne întorceam sâmbăta. Am stat acolo pe perioada lucrărilor. Făceam instalaţiile electrice interioare, dar şi branşam la stâlp, la reţeaua stradală. Această ultimă operaţiune era, teoretic, treaba electricianului din comună, însă, când mergeam acolo, îl informam că vom executa noi şi lucrarea asta. Le făceam noi plăcerea locatarilor, nu mai aşteptam electricianul local. Eu aveam pe atunci un salariu de 514 lei. Ulterior, am devenit electrician plin, apoi şef de echipă şi maistru. Am participat şi la instalarea staţiei de la Jurilovca. După o perioadă, am fost scos din echipele care lucrau în judeţ sau în zonele învecinate acestuia şi menţinut în Constanţa, pentru a mă putea şi antrena“, îşi aminteşte Dumitru Antonescu. Copil fiind, îşi petrecea unele vacanţe şi la Brăila, la bunicii din partea mamei, unde şi juca la echipa locală, care îl folosea însă pe fals.

Unul dintre cei mai buni fotbalişti români ai acelor timpuri

Antonescu a jucat la Electrica până în anul 1965, când a plecat în armată. În perioada stagiului militar, a evoluat la echipa secundă a Stelei Bucureşti, iar la Farul a ajuns în sezonul 1966/1967. Avea să înceapă astfel o perioadă extraordinară pentru Dumitru Antonescu, pentru echipa constănţeană şi pentru suporterii ei, cărora acest fotbalist nepereche le-a rămas în suflet. Pentru Farul a evoluat între 1967 şi 1983, timp de 17 campionate (14 de A şi 3 de B). A făcut parte din generaţii de aur ale grupării constănţene, ocupând de două ori locul patru în Divizia A (în sezoanele 1966/1967 şi 1973/1974). În ediţia 1976/1977 a Diviziei A, încheiată de FC Constanţa pe locul 15, a înscris şapte goluri în cele 33 de meciuri jucate. Valoarea sportivă, carisma sa şi puterea de a mobiliza grupul l-au impus mulţi ani căpitan al Farului. A jucat pe mai multe posturi, dar rolurile care l-au consacrat au fost cele de libero şi mijlocaş la închidere. Antonescu era unul dintre cei mai buni fotbalişti români ai acelor timpuri, dovadă şi prezenţa constantă în topurile de final de an, odată intrând şi în clasamentul primilor cinci fotbalişti ai României. Dumitru Antonescu a lucrat mulţi ani în sectorul juvenil de la Farul, în prezent activând la Şcoala de Fotbal Performer Constanţa, ca director tehnic.

Băiatul şi nepoţelul lui Antonescu, atinşi şi ei de microbul fotbalului

Dumitru Antonescu este căsătorit cu Vasilica, iar în acest an, pe 14 octombrie (de Sf. Parascheva), cuplul va sărbători 47 de ani de căsnicie. Cei doi au un singur copil, Claudiu Robert (46 de ani), care a făcut şi el fotbal, atât la juniorii Farului, sub bagheta lui Iosif Bukkosi (unde, fiind jucător de picior stâng, juca fundaş stânga), cât şi la Divizia C, la formaţii precum Compref sau CFR (unde a fost retras libero, rolul pe care ilustrul său tată l-a interpretat magistral). Şi băieţelul lui Claudiu Robert, Eduard Robert (nepotul lui Antonescu), este fotbalist, jucând ca mijlocaş dreapta la grupa 2007 de la Performer. „Eduard este talentat. Iar pe când evolua la juniorii Farului, băiatul meu era coleg, printre alţii, şi cu Georges Mihai. Claudiu Robert a urmat studii superioare manageriale, iar în prezent este director pe trei judeţe la Agricola Bacău, unde activează de 20 de ani“, arată Dumitru Antonescu. Soţia sa (mai tânără cu doi ani decât fostul fotbalist) a jucat volei în tinereţe, la Liceul „Mircea cel Bătrân“. „Ne-am cunoscut la un băruleţ, unde mergeam noi, tinerii, şi mai beam un suc, o cafea. Ne-am văzut, ne-am plăcut, ne-am cunoscut, iar după un an şi jumătate, ne-am căsătorit“, spune Dumitru Antonescu.

Repartizat profesor în judeţul Botoşani

În calitate de absolvent de Educaţie Fizică, Dumitru Antonescu a fost repartizat la o şcoală din Moldova, însă nu a ajuns niciodată la postul său, din comuna botoşăneană Păltiniş, unde ar fi trebuit să fie profesor de educaţie fizică. „Comuna era la graniţa cu Rusia. Vă daţi seama că nu aveam cum să merg, eram încă fotbalist activ, am jucat până aproape de 39 de ani. Am primit însă amendă că nu m-am prezentat, 5.000 de lei, pe care am achitat-o imediat. Directorului şcolii de la Păltiniş i-a părut rău că nu m-am dus. «Măcar să fi venit până aici, ca să-l vedem şi noi cum arată», a spus directorul. Am avut însă colegi de facultate care s-au dus la Păltiniş, dar nu au rezistat decât trei luni acolo. Au plătit câte 9.000 şi ceva de lei amendă, că luaseră trei salarii de la şcoală“, povesteşte Dumitru Antonescu, un fotbalist care era înconjurat cu mare simpatie de suporteri, nu numai de cei ai Farului, ci şi de cei ai echipelor adverse, dovadă fotografia de mai sus, realizată după un meci jucat cu CFR Cluj în deplasare.