Marian Dinu a purtat 11 ani neîntrerupţi tricoul „alb-albastru“ „La Farul, am trăit momente unice“ (galerie foto)

Actualul antrenor principal al FC Farul, Marian Dinu, este născut de în ziua de Sf. Maria, iar în acest an bifează 50 de primăveri. De loc din Adamclisi, a început fotbalul la Farul, iar la echipa mare a susţinut 253 de meciuri, timp de 11 sezoane neîntrerupte, fiind şi căpitan al formaţiei. Ca antrenor (secund al lui Petre Grigoraş), şi-a adus contribuţia la marile succese ale Farului din anii 2000.
 
Născut în comuna constănţeană Adamclisi, pe 15 august 1965, Marian Dinu s-a mutat de mic la Constanţa, alături de familie, părinţii săi venind cu serviciul în oraşul de la malul mării. Întrucât îi plăcea fotbalul, iar fratele său, Georgel (mai mare ca el cu cinci ani), juca de patru ani la juniorii Farului, puştiul Marian s-a dus şi el la clubul „alb-albastru“. Era în 1976, iar micul Dinu avea 11 ani. A început antrenamentele la grupa lui Adam Munteanu, cu care a lucrat pe toată perioada junioratului. „Adam Munteanu a fost un antrenor deosebit, care şi-a pus amprenta pe formarea mea ca fotbalist, dar şi ca om. El m-a direcţionat către postul de fundaş central, pe care am jucat încă de la juniori“, spune Marian Dinu, coleg în acei ani cu Arăpaşu, fraţii Bârzu sau Adrian Pavel, cu care făcea cuplu pe centrul defensivei piticilor Farului.

A făcut armata la Pompieri, în Port

După încheierea junioratului, actualul principal al Farului a fost împrumutat la Portul Constanţa, în Divizia C, pentru a prinde experienţă şi a avea jocuri în picioare. A jucat trei ani la această echipă, sub bagheta antrenorului Giovani Romeo. Clubul portuar l-a ajutat şi cu armata, în acea perioadă Marian satisfăcându-şi stagiul militar, de un an şi patru luni, la Pompieri, în Port. „În toţi anii în care am jucat eu acolo, Portul şi-a propus de fiecare dată promovarea, însă nu ne-am atins acest obiectiv. Porneam mereu furtunos, cu rezultate pozitive în primele şase - şapte etape, după care interveneau scurt-circuite în disputele cu Medgidia şi Mangalia, care şi ele trăgeau la promovare. Aceste dueluri dădeau farmec campionatului. Paradoxal, niciuna dintre cele trei echipe nu ajungea în Divizia B, ne încurcam reciproc, dar ieşeau meciuri extraordinare, care atrăgeau între 2.000 şi 3.000 de oameni pe stadionul Portul“, povesteşte Marian Dinu. Acesta avea să fie coechipier la Portul cu colegul său de la juniorii Farului Arăpaşu, dar şi cu Mihai Melinte, Ciobanu, Constantin Mărculescu sau Nicolae Bagia.

Adus la echipa mare de Emanoil Haşoti

După Portul, Farul l-a împrumutat din nou pe Dinu (care ajunsese la 21 de ani), la Unirea Slobozia, alături de alţi şapte jucători, printre care Constantin Gache, Valentin Roşu, Silviu Bătrâneanu, Adrian Cârâc sau Cristian Mustacă. „Am jucat aici un sezon. Am avut şansa ca, după jumătate de an, să vină antrenor constănţeanul Emanoil Haşoti. Am obţinut promovarea în Divizia B, dar, la finalul sezonului, nea Lache a mers la Farul şi a readus la Constanţa şapte dintre cei care fusesem împrumutaţi la Slobozia, printre care m-am numărat şi eu“, povesteşte Dinu.

A debutat cu o promovare

Aşa a început prolifica perioadă a atleticului fundaş la prima echipă a Farului, la care acesta avea să joace 11 ani la rând, între 1987 şi 1998. „Aveam 22 de ani atunci. Am avut ceva emoţii când am intrat în vestiar, unde erau adevărate legende, precum Petcu, Buduru, Iovănescu, Peniu sau Zahiu. Nu mai eram chiar un copil, dar, până atunci, nu mai avusesem colegi de asemenea calibru. Farul era în Divizia B, iar în acea vară, s-a făcut o selecţie de amploare pentru alcătuirea lotului în vederea promovării imediate, care era obiectivul nostru. Şi l-am îndeplinit, la finele sezonului 1987/1988 echipa ajungând în prima ligă. Grupul era format 99% numai din constănţeni“, arată Marian Dinu. Lotul din acel campionat a fost: Gârjoabă, Răuţă - Tufan, Dinu, Popovici, Vanea, Petcu, Zahiu, Iovănescu, Buduru, Roşu, Bătrâneanu, Funda, Nedelcearu, Bîrboră, M. Dumitru. Echipa era antrenată de Emanoil Haşoti şi Petre Comăniţă, iar la conducerea clubului se afla Teodor Pilcă.

Nu va uita niciodată meciul cu Poli Iaşi

În acel sezon, Marian Dinu a disputat un meci care avea să-i rămână mereu în inimă. „Ne-am disputat promovarea cu Poli Iaşi, cu care am dus o luptă grea. Ne-am impus cu 1-0 la Constanţa, iar la faza golului, după un corner, eu am trimis cu capul în bară, iar Popovici a împins mingea în plasă din apropiere. De-a lungul activităţii mele ca fotbalist la Farul, am trăit momente unice. Am avut antrenori şi colegi extraordinari. Le mulţumesc tuturor, pentru că, fără ei, n-aş fi reuşit să ajung unde am ajuns şi să trec prin clipe extraordinare. Pe lângă Adam Munteanu (care m-a modelat de mic) şi Emanoil Haşoti (care mi-a dat şansa debutului la echipa mare), am mai lucrat la Farul cu tehnicieni precum Costică Rădulescu, Gheorghe Constantin, Florin Marin, Ion Marin, Constantin Gache sau Ioan Andone. I-am avut adversari pe teren pe toţi componenţii Generaţiei de Aur“, spune Marian Dinu.

Naş de cununie şi de botez

Acesta a jucat la Farul 253 de meciuri, iar după ce a promovat, în 1988, şi până când a plecat de la echipă, în 1998, Dinu a evoluat cu formaţia constănţeană numai în prima divizie, cel mai bun loc ocupat, 6, fiind în sezonul 1993/1994, când puternicul stoper a disputat 31 de meciuri. În cei 11 ani la Farul, în care a fost apreciat de fani pentru seriozitatea şi fidelitatea sa pentru culorile clubului, Marian a înscris opt goluri (unul în Divizia B, şapte în Divizia A). A fost şi căpitan al formaţiei, mai mult de doi ani, iar de la început a jucat cu numărul 6 pe spate. Cu Farul are şi cinci meciuri în Cupa UEFA-Intertoto. „Ne făcea mare plăcere să avem o atmosferă destinsă în sânul lotului şi să lucrăm cu zâmbetul pe buze. Colegi de cameră în cantonamente i-am avut pe Costi Bîrboră şi pe Bănică Oprea. Pe primul l-am cununat şi i-am botezat băiatul, iar cu Bănică sunt cumătru, după ce i-am creştinat băieţelul“, arată Marian Dinu, un om la locul lui şi cu mult bun simţ.

Singurul hat-trick din carieră, reuşit la Callatis Mangalia

Aventura lui Dinu la Farul s-a încheiat în anul 1998, când diriguitorii clubului au considerat că, la 33 de ani, fundaşul este prea „bătrân“. Astfel că a ajuns la Callatis Mangalia, în Divizia C, unde a stat doi ani. În primul, echipa a promovat în eşalonul secund, iar apoi obiectivul a fost menţinerea în campionat. În cele două sezoane, Marian Dinu, deşi juca fundaş central, a înscris multe goluri. Iar o partidă a fost deosebită, Dinu punctând de trei ori! A fost singurul hat-trick din cariera sa. „Două dintre goluri le-am dat cu capul, iar unul - cu un şut de la 25 de metri“, îşi aminteşte fostul apărător. În anul 2000, acesta a fost nevoit să agaţe ghetele în cui, din pricina unor probleme medicale, Callatis Mangalia fiind aşadar ultima echipă din cariera sa. De pe gazon a trecut însă imediat pe banca tehnică, fiind, timp de o lună, secundul lui Nicolae Tilihoi la Callatis. După care, surpriză, Paul Peniu (preşedintele Farului) şi Petre Grigoraş l-au chemat la Farul, să facă echipă cu Grig în staff-ul tehnic al „marinarilor“, care tocmai căzuseră în Divizia B. Normal, a acceptat fără să stea pe gânduri.

Barajele de poveste şi uimitorul sezon 2004/2005

Astfel se năştea unul dintre cele mai de succes cupluri de antrenori din istoria Farului, Petre Grigoraş - Marian Dinu. Legaţi de o prietenie strânsă, aceştia au fost în două rânduri pe banca Farului şi au făcut cuplu şi la alte echipe, precum Petrolul Moineşti, Oţelul Galaţi, Poli Iaşi, Pandurii Tg. Jiu şi CFR Cluj. Practic, din anul 2000, cu mici pauze, cei doi sunt nedespărţiţi. „Cu Farul am promovat în Liga 1, în urma barajului de poveste cu FCM Bacău, iar în anul următor, am mai disputat un baraj, de menţinere în prima divizie, cu Baia Mare, trecând şi de acesta cu bine, după ce Farul, echipă nou-promovată, încheiase turul acelui campionat pe locul şase. În al doilea mandat la Farul, la mijlocul anilor 2000, am disputat finala Cupei României şi ne-am clasat pe locul cinci în campionat, în acelaşi sezon 2004/2005“, povesteşte Marian Dinu. În această iarnă, „Lale“ a revenit la Farul, ca antrenor principal, pentru a gestiona tranziţia către sezonul viitor şi a pune bazele unei echipe cu care „marinarii“ să atace promovarea în Liga 1. Dinu a fost antrenor principal şi la Callatis Mangalia, timp de şase luni, echipa promovând atunci în Divizia B. În fotografia de mai sus, Marian Dinu (dreapta), este alături de Petre Grigoraş (centru) şi de Ion Răuţă (antrenorul de portari al Farului din staff-ul acelor ani - stânga), la festivitatea de încheiere a turului de campionat încheiat pe şase în anul 2000.

O poză a Marinelei a aprins focul iubirii

Marian Dinu este căsătorit cu Marinela, iar cei doi au un băiat, Mircea, în vârstă de 19 ani. Pe data de 2 iunie a acestui an, soţii Dinu împlinesc 24 de ani de căsnicie. Şi Marinela este din Adamclisi, iar ea şi Marian au copilărit împreună. Mai mult, părinţii amândurora (atât mamele, cât şi taţii) au fost colegi de serviciu! Deci legătura e veche, dar s-a refăcut şi s-a transformat într-o poveste de dragoste după ani buni, când Marian, mergând odată la Adamclisi (unde mai are rude), s-a întâlnit cu mama Marinelei, iar aceasta i-a arătat o poză actuală cu fiica sa. Iar Marian nu a pierdut timpul şi, chiar de a doua zi, a luat legătura cu fata frumoasă pe care o cunoştea din copilărie.

Băiatul lui Marian Dinu va studia navigaţia în Anglia

Mircea, rodul iubirii dintre Marian şi Marinela, şi-a întrecut deja tatăl la înălţime. Marian are 1,85 m, iar Mircea a ajuns la 1,86 m. Tânărul a cochetat cu fotbalul, fiind junior la Farul, la grupa 1996, pregătită de Constantin Mareş, însă nu a avansat în carieră. Când juca, lui Mircea îi plăcea foarte mult să stea în poartă, deşi tatăl său îl sfătuise să joace pe un post din câmp. Şi mama băiatului are legătură cu sportul, Marinela practicând handbalul pe perioada liceului. Mircea Dinu este elev în clasa a 12-a la Colegiul Comercial „Carol I“ din Constanţa, iar după absolvirea studiilor liceale, se va îndrepta, în străinătate, spre domeniul marinăriei. În acest sens, a fost admis deja la secţia maritimă a unei universităţi din Southampton (Anglia), Solent. Fratele lui Marian Dinu a jucat tot fundaş central şi a ajuns şi la echipa mare a Farului. A evoluat însă şi la alte echipe, precum Portul Constanţa şi Callatis Mangalia. În acest moment, Georgel Dinu lucrează la o firmă din Port.