Misiune pentru fotbaliştii Farului - să aducă plăci de pick-up din Japonia Florea Bălosu a luat amendă după o ieşire în oraş cu Nicolae Dobrin (galerie foto)

În anii ’70, FC Farul a avut un fundaş central tare ca o stâncă. Puternic şi redutabil în jocul aerian, Florea Bălosu semăna pericol în careul advers, atunci când urca la fazele fixe, în special la cornere. Nici Steaua nu a scăpat fără gol de la Bălosu într-o asemenea situaţie. În momentul de faţă, Mişu, cum îl cunosc cei mai mulţi, este pensionar, dar nu s-a rupt de fotbal. Arbitrează în campionatul de old-boys şi este observator la meciurile din ligile inferioare constănţene.

Florea Bălosu nu este născut în Constanţa, stabilindu-se la malul mării cu ocazia transferului la Farul, în prima parte a anilor ’70. Dar să o luăm cu începutul. S-a născut în judeţul Teleorman, în comuna Segarcea Deal, pe 15 mai 1949. A făcut şcoala profesională de mecanici agricoli la Ciorogârla, începând cu această ocazie să joace şi fotbal. De la început a jucat stoper şi a purtat mereu numărul 6. Prima sa echipă, una de judeţ, a fost ICAB Arcuda, formaţia unei uzine de apă, la care lucra şi tatăl celebrului jucător Costică Ştefănescu. La capătul celor trei ani de şcoală profesională, Bălosu a urcat în Divizia C, la Unirea Mănăstirea (judeţul Călăraşi), unde antrenorul, Tete Mândru, fost portar la Progresul, i-a spus, după ce s-a convins de calităţile sale: „Tu nu eşti de ăştia. Trebuie să joci mai sus. Te dau la Progresul“. Aşa a ajuns Florea Bălosu în curtea formaţiei bucureştene, care atunci juca în Divizia B. La juniorii „bancarilor“ evoluau în acea perioadă tineri care aveau să devină celebri: Dudu Georgescu, Mircea Sandu sau Aurică Beldeanu. La un moment dat, Progresul, cu o echipă mixtă, seniori şi juniori, a mers la munte, pentru un amical cu o altă divizionară secundă, Dunărea Giurgiu, unde ajunsese antrenor Tete Mândru. Profitând că Bălosu încă nu fusese legitimat la Progresul, fostul său tehnician de la Unirea Mănăstirea l-a convins să meargă la echipa din Giurgiu, unde a făcut şi armata, la pontonieri. Ca fotbalist, avea un regim de armată mai lejer. Colegul său de cameră era Viorel Leşeanu. După ce a satisfăcut stagiul militar, Bălosu a fost remarcat de Farul într-un meci Portul Constanţa - Dunărea Giurgiu. „Farul juca în Divizia A. Preşedinte era Cavalioti, iar ca antrenori activau Robert Cosmoc şi Emanoil Haşoti. Am jucat timp de zece ani la Farul, atât în Divizia A, cât şi în Divizia B. În primul eşalon am susţinut în jur de 170 de meciuri. Am şi câteva goluri (îmi amintesc de patru). De la Farul, perioadă în care am urmat şi Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, am plecat antrenor - jucător la Valu lui Traian, iar apoi am antrenat juniorii echipei Chimpex. Am ajuns însă şi la Minerul Lupeni, în Divizia B, unde am jucat un an. Apoi am revenit în judeţul Constanţa şi am fost antrenor la mai multe echipe: Minera Medgidia, Voinţa Valu lui Traian, Chimpex, Negru-Vodă, Cobadin, Osmancea, Amzacea, Voinţa Năvodari, Saligny (cu care am avut cele mai multe rezultate), Cernavodă, Techirghiol. De trei ani, sunt pensionar. Mai arbitrez în întrecerea de old-boys şi sunt observator la judeţ“, spune Florea Bălosu, ajuns la 65 de ani şi stabilit de mulţi ani la Constanţa, cu ocazia transferului la Farul. Fotografia de mai sus a fost realizată la un meci la Constanţa, iar Bălosu este jucătorul cu numărul 6 pe spate (care loveşte balonul cu capul).

A făcut pereche în centrul apărării şi cu Ştefan Petcu

Pentru Mişu, aşa cum îi zic cei mai mulţi dintre cunoscuţi (un nume de alint primit încă de când era mic), perioada Farul a fost una deosebită. „Am dorit foarte mult să joc în Divizia A. Le spuneam tuturor celor din sat că îmi voi îndeplini acest vis, deşi nu eram crezut. Când jucam eu, atmosfera era extraordinară pe stadion. Tribunele erau pline ochi, meci de meci, şi se umpleau cu mult înainte de ora de start. Eu am debutat într-un meci jucat la Tg. Mureş şi încheiat la egalitate, 0-0. Dumitru Antonescu era accidentat şi am făcut cuplu în centrul apărării cu Constantin Mareş. După ce a revenit Antonescu, a ieşit Mareş şi am rămas eu. Cel mai mult am jucat alături de Antonescu, dar când erau probleme de lot se apela şi la improvizaţii lângă mine. Au jucat stoperi şi Vasile Mihu, şi Ion Constantinescu, chiar şi Ştefan Petcu. Eu eram de aceeaşi vârstă cu Ion Constantinescu, Gheorghe Popa, Mihai Turcu şi Constantin Mărculescu. Mă înţelegeam bine cu toţi din echipă, dar cu Vasile Mihu (n.r. - actualul preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Fotbal Constanţa) eram prieten la cataramă“, povesteşte Florea Bălosu. Cei doi au împărţit aceeaşi cameră la mini-hotelul de la Complexul Tomis, iar apoi au locuit împreună şi într-un apartament, până când Vasile Mihu s-a însurat. În fotografia de mai sus a echipei Farul, Bălosu este al doilea din stânga, în rândul de sus.

I-a dat gol lui Ţeţe Moraru

„Eram un jucător puternic, cu o detentă deosebită. Aveam însă şi viteză. Mă caracterizau sobrietatea şi constanţa. Ţin minte că într-un sezon, 1973/1974, când Farul a ocupat locul 4 în Divizia A, am fost integralist. Îmi aduc aminte cu plăcere de patru goluri marcate de mine: cu Steaua, cu Petrolul, cu Rapid şi cu U Craiova. Toate aceste meciuri s-au disputat la Constanţa şi au fost câştigate de noi. Cu Steaua ne-am impus cu 2-1. I-am dat gol lui Ţeţe Moraru. Reuşita mea, venită în minutul 85, a semnat victoria. De la Farul mai marcase Vigu (n.r. - jucător născut în aceeaşi zi cu Bălosu). Am marcat cu piciorul, iar în celelalte trei meciuri, cu capul. Contra Petrolului am punctat în urma unui corner executat de Mihai Turcu. Victoria cu U Craiova a fost de poveste, acel 4-0. Eu am deschis scorul, Ion Constantinescu a marcat de la centrul terenului, iar Mărculescu a reuşit o dublă. La Craiova, fundaşi centrali erau Boc şi Deselnicu“, îşi aminteşte Mişu Bălosu.

Mecanic auto la Abator

Fostul fundaş central râde când vine vorba de păţanii de-ale sale în tricoul Farului. Una s-a petrecut în perioada unui turneu în Japonia, în 1974. „Un antrenor de la centrul de copii, Adam Munteanu, ne dăduse mai multe sticle cu băuturi alcoolice, în schimbul cărora să-i aducem plăci de pick-up. Un fel de bişniţă. Ţi-ai găsit însă cu cine să le schimbăm, cu japonezii. Oricum, în Japonia, sticlele au ajuns la şefii delegaţiei, iar eu, drept pedeapsă, nu am jucat deloc (deşi eram om de bază), iar diurna mi-a fost înjumătăţită“, arată Bălosu. Jucătorul a fost ars la bani şi cu alt prilej, un meci susţinut de Farul în deplasare cu FC Argeş, scorul fiind 0-0. „După partidă, am primit liber câteva ore. Mai mulţi băieţi am ieşit în oraş alături de argeşeni, printre care Dobrin, Jercan şi Stan, şi ne-am întors mai târziu. Antrenorul Haşoti nu ne-a iertat. «Penalizaţi-vă singuri!», ne-a spus. Ologu şi-a ales amenda: 25 de lei. Eu, în schimb, am zis: «Daţi-mi ce amendă vreţi». «Bine, atunci să fie 50 de lei», a răspuns Haşoti. Mai bine spuneam şi eu ca Ologu“, râde Bălosu. Cât timp a jucat la Farul, fotbalistul a fost încadrat, ca mecanic auto, la mai multe întreprinderi, cu scoatere din producţie: la ITC, la TCL (Trustul de Construcţii Locale) sau la Abator. La Năvodari şi la Saligny a fost chiar maistru, după ce a absolvit şcoala de maiştri. În fotografia de mai sus, Bălosu este primul din stânga (cu tricou alb).


Fratele său a fost şoferul lui Meleşcanu

Mişu Bălosu este căsătorit cu Elena de la începutul anilor ’70, iar cei doi au o fiică, Giusepina. Soţia fostului fotbalist este din Călăraşi şi a lucrat în Turism. S-au cunoscut la Constanţa. Prenumele fiicei lor a fost ales de naş, Toma Cună, Giusepina chemând-o pe una dintre cele două fiice ale sale. Mişu Bălosu se mândreşte cu nepoţelul său, Andrei Adăscăliţei, în vârstă de doi ani şi jumătate, care speră că îi va călca pe urme şi va deveni fotbalist. „Se joacă foarte mult cu mingea. Îi place fotbalul“, spune bunicul său. Fostul apărător al Farului are un frate, Gheorghe, pensionar, ca şi el, şi stabilit în Bucureşti. Gheorghe Bălosu a fost aproape toată viaţa şofer, printre cei pentru care a lucrat numărându-se şi Teodor Meleşcanu.