O perioadă, au stat într-o magazie Mănuşile portarului lui Chelsea au ajuns la Viişoara de Constanţa (galerie foto)

Goal-keeper-ul celebrei echipe engleze de fotbal a făcut fericit, acum opt ani, un tânăr fotbalist constănţean. Petr Cech jucase pe stadionul „Farul”, cu Naţionala Cehiei, meciul cu România, câştigat de tricolori cu 2-0, iar la final i-a făcut cadou mănuşile sale unui portar de la juniorii „marinarilor”, care fusese copil de mingi în acea partidă. Preţioasele trofee au avut apoi o poveste şi un traseu extrem de interesante.

Pe 3 septembrie 2005, echipa naţională de fotbal a României a susţinut un nou meci oficial pe stadionul-talisman (aşa cum era considerat atunci) „Farul” din Constanţa. Tricolorii au întâlnit Cehia în preliminariile pentru Campionatul Mondial din 2006, gazdele câştigând cu 2-0, prin „dubla” lui Mutu. Copiii de mingi au fost juniori de-ai Farului, iar printre ei se afla şi actualul portar titular al echipei mari, Vlad Neagu (în vârstă de 23 de ani), pe atunci un puşti de 15 ani şi jumătate. După meci, tânărul şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus la vedeta din poarta Cehiei, Petr Cech. A urmat ceva ce Vlăduţ nici nu visa. A primit mănuşile celebrului goal-keeper, unul dintre idolii săi! „Totul a fost spontan. Nu aveam de gând să-i cer mănuşile. La sfârşitul meciului, am intrat pe teren, bucuros de victorie. El venea spre tunelul care duce la vestiare, să coboare. În acel moment, mi-a venit în minte o întâmplare cu un coleg. Era, ca şi mine, copil de mingi la partida Oţelul - Partizan Belgrad, care s-a jucat la Constanţa, în Cupa UEFA. Tipul l-a salutat după meci pe portarul echipei sârbe, Ivica Kralj. Un goal-keeper faimos în Serbia, cu meciuri la Mondiale. Kralj a răspuns la salut, făcându-i cu mâna prietenului meu. Şi acum, hai să-i dau şi eu bineţe lui Cech. Tocmai se transferase la Chelsea şi câştigase un campionat. Era o figură remarcabilă. L-am strigat: «Petr!» şi i-am făcut cu mâna. El s-a întors puţin din drumul spre tunel. Eu am întins mâna să dau noroc. El avea mănuşile în mână şi mi le-a pasat. Am avut ca un şoc în acel moment. Am ţipat de bucurie la colegii mei, ceilalţi copii de mingi, că uite, mi-a dat Cech mănuşile lui”, îşi aminteşte Vlad, titular în ultimele două meciuri ale Farului din Liga a 2-a.

Cu ele în mâini, nu a primit gol un tur de campionat

Ce s-a întâmplat însă cu preţioasele trofee ale lui Vlad Neagu, la opt ani de la acel fericit eveniment? Nu le mai are. O perioadă le-a folosit la meciuri, iar apoi, când s-au uzat, le-a pus într-o magazie de acasă (portarul Farului locuieşte la casă în Constanţa). De acolo, fostele mănuşi ale lui Petr Cech au ajuns în localitatea Viişoara. „Din păcate, nu mai sunt la mine. După ce s-au tocit, tata le-a dus la ţară, la copiii de acolo. Am apărat cu ele la juniori. Le-am putut folosi pentru că, surprinzător, erau mici şi îmi veneau. Aveau mărimea 9.5, iar eu port 9. Nu era diferenţă mare. Ba chiar îmi veneau foarte bine, ca unse. Am rămas uimit şi eu că erau aşa mici. Poate că, dacă aveau mărime mai mare, le păstram ca amintire. Însă, aşa, dacă tot mi se potriveau, le-am aruncat în luptă. Pot spune că mi-au purtat noroc. Chiar am avut un tur de campionat la juniori fără gol primit, cu ele în mâini”, povesteşte Vlad Neagu. Goal-keeper-ul constănţean are însă şi regrete de pe urma mănuşilor. „Nu i-am mulţumit lui Cech pentru cadoul său. Mi-a părut rău atunci şi trăiesc şi acum cu acest regret. În plus, nu am nicio dovadă palpabilă de la ele. Nu le-am fotografiat, pentru că era digitală nu era aşa avansată atunci, cu telefoane şi aparate foto. Nu am nicio amintire vie cu mănuşile. Dacă îi zic cuiva, nici nu mă crede”, mai spune Vlad Neagu.

„Petr Cech” de la Metalul

Petr Cech este prezent însă la Constanţa nu numai de pe urma istorisirilor portarului Farului, ci şi prin intermediul unui alt fotbalist, mult mai mic însă, şi el tot portar, de la Metalul Constanţa. Se numeşte Andrei Maer, are şase ani şi poartă la meciuri o cască aidoma celebrului goal-keeper ceh. Din acest motiv, colegii, adversarii şi antrenorii îi spun „Cech” micului jucător. Portarul lui Chelsea are cască în urma unei fracturi craniene pe care a suferit-o pe 14 octombrie 2006, în chiar primul minut al partidei cu Reading. Cech a plonjat atunci la picioarele unui adversar, Stephen Hunt, să prindă mingea, iar acesta l-a lovit cu piciorul în cap. Cehul a fost la un pas de moarte. A scăpat ca prin minune, după ce a fost operat de urgenţă. A revenit şi pe teren, dar, în tot restul carierei, va trebui să poarte o cască de protecţie. Andrei Maer s-a ales cu acest accesoriu după ce, la un antrenament, s-a lovit cu capul de bară. Din fericire, nu a fost ceva grav. Băiatului i-au fost puse două copci şi a stat două săptămâni pe bară. În plus, i s-a recomandat ca, până la vindecarea definitivă, să poarte o cască. Exact ca portarul lui Chelsea. Andrei Maer e un Cech în miniatură. În plus, are şi talent cu carul pentru acest post. La competiţiile de mini-fotbal de la Poarta Albă, fazele judeţene ale Memorialelor „Gheorghe Ola” şi „Gheorghe Ene”, a apărat la categoria de vârstă 2005 şi a fost rezervă la 2004, deşi el e născut în anul 2007! „Andrei face fotbal cam de un an. La început, voia să joace în câmp, dar l-am convins să intre în poartă, pentru că am văzut că are abilităţi deosebite. Eu am fost portar şi mi-am dat seama imediat de aptitudinile sale. Pot spune că nu am mai văzut până acum un portar aşa de bun la vârsta sa. Este şi curajos. În ciuda accidentării de la cap, nu are reţineri în intervenţii. Este un sportiv 100%, provenind dintr-o familie cu rădăcini înfipte adânc în fenomen. Tatăl său a jucat rugby la Şcoala Sportivă nr. 2 şi la ITC, iar bunicul său a fost fotbalist la Farul, în generaţia lui Paul Peniu”, a declarat antrenorul lui Andrei, Florin Bumb.