Ordin de la Mihai Marina - „Să veniţi cu el în dinţi!“ Un comando de la FC Farul l-a „răpit“ pe Costi Bîrboră de la Sibiu (galerie foto)
Ordin de la Mihai Marina - „Să veniţi cu el în dinţi!“: Un comando de la FC Farul l-a „răpit“ pe Costi
11 Oct, 2014 00:00
ZIUA de Constanta
11946
Marime text
Lui Constantin Bîrboră i se prevedea un viitor strălucit la FC Farul, însă o accidentare gravă a pus capăt, nemilos, visului său de a face carieră în tricoul alb-albastru. Fanii mai în vârstă ai „marinarilor“ devin melancolici când îşi aduc aminte de tânărul blond, subţirel, care avea toate şansele să ajungă sus de tot printre marii jucători din istoria Farului. Costi le-a intrat rapid la inimă suporterilor, dar şi colegilor săi. Toţi îl iubeau. Un mijlocaş central rafinat, care punea mult suflet pe teren. La echipa constănţeană însă nu a jucat pe cât şi-ar fi dorit. Întâi a fost accidentarea, iar apoi, spre amărăciunea sa, a fost uitat de oficialii clubului. Costi Bîrboră. Un jucător dorit de Steaua şi de Dinamo, al cărui talent nu a atins apogeul pe gazonul stadionului „Farul“, deşi fotbalistul îşi dorea mult să se consacre la Constanţa.
Ajuns la 47 de ani, Costi Bîrboră este stabilit de mulţi ani la Mangalia, însă de loc nu e constănţean. S-a născut în satul Crivina, din judeţul Mehedinţi, iar la malul mării a ajuns la vârsta de un an, alături de familie. Tatăl său era cadru militar şi a fost detaşat cu serviciul în judeţul Constanţa. Întâi la Mihail Kogălniceanu, apoi la Vama Veche. „Am locuit mult timp la Constanţa, în Piaţa Ovidiu, apoi ne-am mutat la Mangalia“, povesteşte Costi. Familia Bîrboră avea doi copii, un băiat, Constantin, şi o fată, Cecilia, mai mare cu patru ani decât fratele său. Cici a părăsit Mangalia după ce a fost admisă la Facultatea de Actorie. Avea să ajungă o mare actriţă de teatru şi film. Este chiar Cecilia Bîrbora, cunoscută din producţii precum „Senatorul Melcilor“ (1995), „Prea târziu“ (1996), „Iacob“ (1988), „Ambasadori, căutăm patrie“ (2003), „D'ale carnavalului“ (2002) sau „Livada de vişini“ (1993)!
Costi s-a orientat însă spre un alt domeniu, fotbalul. Avea să devină un altfel de artist. Ovaţionat la scenă deschisă, precum sora sa, dar pe stadion. A început fotbalul la CSS Mangalia, iar vestea că în sudul litoralului a apărut un puşti plin de calităţi a depăşit graniţele judeţului. S-a auzit de el până în Giuleşti, la Rapid, club care a fost cel mai rapid şi l-a înregimentat, în 1986. Costi avea puţin peste 18 ani. Se antrena şi mergea în cantonamente cu lotul mare, dar juca la formaţia de tineret speranţe (pregătită de Ion Motroc), în deschiderea meciurilor primei echipe, de la care străluceau jucători precum Ţâră, Goanţă sau Nae Manea. În acest timp, Constanţa fotbalistică se întreba: cum de ne-a scăpat acest puşti? Prilejul de a-l aduce înapoi pe tânărul jucător s-a ivit însă în scurt timp: Costi trebuia să facă armata. „A intervenit un general de la Constanţa şi, în loc să fiu încorporat la Chitila, acolo unde îşi satisfăceau stagiul militar jucătorii Rapidului, am ajuns la Mangalia. Eram coleg de arme cu Marian Popa şi Viorel Năstase, viitorii mari fotbalişti. Am evoluat jumătate de an în Divizia C, la Metalul Mangalia, urmând ca apoi să mă transfere Farul“, arată Costi Bîrboră. În foto de mai sus, una dintre primele sale ca jucător, fostul fotbalist apare pe când se antrena la Mangalia, înainte de a pleca la Rapid.
Două meciuri amicale între Metalul şi Farul, unul la Mangalia, celălalt la Constanţa, i-au convins pe deplin pe diriguitorii „marinarilor“ că tânărul Bîrboră are un potenţial uriaş şi că merită să joace la Farul. „În acele două partide, i-am dat urechi lui Petcu, Fane supărându-se pe moment din această cauză şi alergându-mă pe teren. Însă a şi văzut în mine un transfer potrivit. «Copilul e bun», m-a susţinut şi el. Astfel am ajuns la Farul. Pe lângă Petcu, mai jucau fotbalişti mari, precum Iovănescu, Buduru, Zahiu, Funda şi mulţi alţii. Eu eram mai firav, dar antrenorul Emanoil Haşoti a avut grijă de mine. Mă iubeau toţi. Jucam foarte bine şi mă dăruiam pe teren. Am promovat în Divizia A la capătul sezonului 1987/1988. Debutul în primul eşalon mi l-am făcut într-un meci la Constanţa cu ASA Tg. Mureş, câştigat de Farul cu 3-0. Eu am înscris două goluri, iar al treilea i-a aparţinut lui Zahiu. Apoi, într-o partidă la Braşov, m-am accidentat la genunchiul stâng, într-un duel cu Avădanei, pe care îl aveam în marcaj“, povesteşte Costi Bîrboră. În foto, în echipa Farului, Bîrboră este al doilea din stânga, în rândul de mijloc, încadrat de Fane Petcu şi Mangri. Mai apar jucători precum Tufan, Băjenaru, Popovici, Marian Dinu (care e naşul de cununie al lui Costi şi naşul de botez al copilului lui Costi), Marian Dumitru, Zahiu, Buduru, Marian Popa, Iovănescu, Bătrâneanu, Robert Manea, Răuţă, Gârjoabă, Vali Roşu, Funda sau Duda.
Tânărul de 21 de ani nu bănuia că acest eveniment nefericit al accidentării avea să-i grăbească despărţirea de Farul. A mers pe la doctori la Bucureşti, unde a şi fost operat, iar apoi a fost „client fidel“, pentru jumătate de an, al spitalului de la Eforie. Mergea în cârje şi nu avea voie să pună jos piciorul vătămat. Amărăciunea accidentării şi a perioadei lungi de absenţă a fost amplificată şi de faptul că, în cele şase luni cât a stat la Eforie, responsabilii de la Farul l-au dat uitării. „Am suferit mult, pentru că dădusem totul pentru echipă, iar câteva etape, vreo şapte, am forţat, jucând cu injecţii şi feşe. În şase luni, nimeni de la Farul nu s-a interesat de mine. Nici măcar un telefon nu mi-au dat, nemaivorbind de vreo vizită“, spune Bîrboră. Pe timpul surghiunului de la Eforie, tânărul jucător se ruga zi de zi. „«Dă, Doamne!», îmi spuneam. Întâi, să mai pot merge normal, apoi să mai pot alerga. Ambiţia mea de a nu ceda şi de a juca fotbal din nou, oriunde ar fi fost, mi-a menţinut moralul ridicat. De aceea, am dat curs primei oferte care a venit. Era de la FC Braşov“, arată Costi Bîrboră.
Cariera mijlocaşului cunoştea astfel o nouă etapă, tot în Divizia A. „Preşedintele lui FC Braşov, Romică Paşcu, mi-a obţinut dezlegarea într-o lună. M-am impus rapid, iar în jumătate de an, devenisem căpitanul echipei. Eram declarat des jucătorul etapei. Jurnalişti precum Ioan Chirilă şi Ion Cupen scriau foarte frumos de mine. În primul meu meci la Constanţa ca adversar al Farului am câştigat cu 2-1. În retur, am bătut din nou, iar în următoarea partidă de pe litoral am remizat, 1-1. Totuşi, eu sufeream pentru Constanţa. Era o echipă foarte bună la Farul în acea perioadă şi îmi părea tare rău că nu făceam parte din formaţia alb-albastră. Inima îmi rămăsese la Constanţa şi la fel e şi acum. Sufăr că Farul nu mai joacă în Liga I, acolo unde îi e locul“, arată Bîrboră. La FC Braşov, antrenori erau Paul Enache (principal) şi Nicolae Pescaru (secund), clubul fiind condus de Romică Paşcu (preşedinte) şi Mihai Ivăncescu (vicepreşedinte). Costi îi avea colegi, printre alţii, pe Purdea, Balint, Nagy, Ene, Bojici, Şanta, Marian Ivan sau Andraşi. Echipa juca pe piept cu... „Caritas“. Maseurul formaţiei braşovene era din acelaşi judeţ ca Bîrboră, Mehedinţi. De asemenea, fostul coleg al lui Costi de la Farul, regretatul Sevastian Iovănescu, s-a născut şi el în Mehedinţi (în localitatea Ghelmegioaia), în aceeaşi zi cu Bîrboră (2 octombrie)! Iovănescu e mai mare însă cu 14 ani decât Costi. Cei doi apar în poza de deschidere a acestui articol (Iovănescu - în stânga, Bîrboră - în dreapta), salutând publicul de la un meci de Divizia B Farul - FC Brăila.
După episodul „FC Braşov“, în anul 1994, fotbalistul s-a căsătorit, luând de nevastă o braşoveancă, pe nume Lidia. Mijlocaşul a vrut să revină la Farul, însă mutarea nu a avut şanse de reuşită, Bîrboră, dezamăgit din nou, spunând că a fost purtat cu vorba. Cum în 1995 i s-a născut şi copilul (un băiat, Constantin Ion), fotbalistul s-a retras la Mangalia, unde a mai jucat vreo jumătate de an, după care a rămas la club, unde, de-a lungul anilor, a îndeplinit toate funcţiile, fiind atât antrenor (secund şi principal), cât şi conducător (vicepreşedinte şi preşedinte). În prezent, activează ca profesor de educaţie fizică la Colegiul Economic Mangalia, post în care este de 15 ani. Fiul său are 19 ani şi a fost şi el fotbalist (mijlocaş central), la Callatis Mangalia, renunţând însă la sport în urmă cu un an şi dedicându-se studiilor. De curând, a fost admis, la Bucureşti, la Facultatea de Film a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) „IL Caragiale“, specializarea Multimedia (sunet - montaj). Costi junior a fost şi component al echipelor naţionale de fotbal ale României de până în 15 ani şi 16 ani. În anii trecuţi, într-un moment în care FC Farul căuta preşedinte, Costi Bîrboră a fost ofertat pentru acest post de patronul Giani Nedelcu, însă fostul fotbalist nu a dat curs propunerii. Poza de mai sus este una recentă, de la meciul de old-boys Farul - Dinamo, jucat în această vară la Mangalia. În rândul de sus, de la stânga la dreapta apar Curt, Axinciuc, Viorel Farcaş, Pitu, Ioan Niculae, Bîrboră. Pe rândul de jos, de la stânga la dreapta, sunt Cămui, Dennis Şerban, Carabaş şi Tufan, iar jos este portarul Titi Sărăcin.
Pe când era un tânăr jucător cu un viitor strălucit în faţă, Costi Bîrboră a fost dorit atât de Steaua, cât şi de Dinamo. „Am fost chemat la Bucureşti cu două săptămâni înainte de finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, dintre Steaua şi AC Milan. Am intrat şi la Valentin Ceauşescu. Clubul din Ghencea voia să mă transfere. Eu am spus însă că vin, dar să nu fiu împrumutat la echipe satelit. Voiam să joc la nivel înalt, că îmi era drag fotbalul. Pe de altă parte, realizam că, la Steaua de atunci, nu prea aveam loc. De la mijloc în sus erau Tudorel Stoica, Hagi, Rotariu, Bălan, Lăcătuş, Piţurcă sau Balint. Antrenori erau Anghel Iordănescu şi Ţiţi Dumitriu. Între timp, Steaua a pierdut cu 0-4 meciul cu AC Milan. Toţi s-au întors supăraţi de la finala jucată la Barcelona, iar transferul meu a picat“, povesteşte Costi Bîrboră. Acesta a fost curtat de Dinamo în perioada în care se accidentase la Farul. „Vasile Ianul, preşedintele clubului din Ştefan cel Mare, îşi exprimase interesul pentru mine, dar mă aprecia şi Mircea Lucescu, recunoscut pentru promovarea tinerilor. Eu aveam atunci părul cârlionţat şi lung, precum Răducioiu. Am fost în birou la Lucescu. M-au pus să le arăt genunchiul lovit, care era foarte umflat. «Copile, trebuie să te faci bine», a spus Lucescu. Am fost operat, dar n-am mai ajuns la Dinamo“, dezvăluie Bîrboră. În 1991, fotbalistul a participat cu echipa României la Campionatul Mondial Universitar, printre coechipierii săi numărându-se Feri Dican, Florin Bătrânu, Vasile Jercălău, Alexandru Popovici, Cristi Pojar, Zafiris sau Stănici. Poza de mai sus este de la acest eveniment, iar Bîrboră este al patrulea din stânga în rândul de sus (bandajat la mână).
O altă echipă care l-a ochit pe tânărul mijlocaş a fost Inter Sibiu. Se petrecea în vara anului 1989, iar Costi a şi ajuns la Sibiu, acolo unde prim-secretar era Nicuşor Ceauşescu. Fotbalistul a semnat un contract, dar cei de la Inter n-au reuşit să-i ia dezlegarea. „Antrenor era Titi Ardeleanu, secondat de Viorel Hizo. În echipă jucau fotbalişti precum Blid, Majearu, Radu II, Văsîi sau Dorinel Munteanu. Oamenii s-au purtat foarte frumos cu mine. M-au trecut şi la primă (deşi eu stătusem în tribună), după o victorie cu U Cluj, scor 3-1, spunând că e vina lor că nu îmi obţinuseră dezlegarea. Dorinel Munteanu era colegul meu de cameră, iar într-o noapte m-am trezit peste noi cu un oficial al Farului, regretatul Romică Vizireanu. Acesta venise la Sibiu cu Petre Buduru, să mă aducă înapoi la Constanţa, la ordinul expres al prim-secretarului Comitetului Judeţean al PCR Constanţa, Mihai Marina: «Să veniţi cu el în dinţi». Iar ordinul a fost dus la îndeplinire! Când m-am trezit din somn, Romică Vizireanu îmi făcea geanta în cameră! M-am şi speriat când l-am văzut. Culmea e că uşa de la cantonament era încuiată, nici nu ştiu cum a intrat. Cei doi veniseră cu o Dacie albă, cu număr de Giurgiu“, îşi aminteşte Costi Bîrboră, care, în fotografia de mai sus, este cel din dreapta, alături de colegul său de la Farul Constantin Funda, în timpul unui turneu în Egipt.
Ajuns la 47 de ani, Costi Bîrboră este stabilit de mulţi ani la Mangalia, însă de loc nu e constănţean. S-a născut în satul Crivina, din judeţul Mehedinţi, iar la malul mării a ajuns la vârsta de un an, alături de familie. Tatăl său era cadru militar şi a fost detaşat cu serviciul în judeţul Constanţa. Întâi la Mihail Kogălniceanu, apoi la Vama Veche. „Am locuit mult timp la Constanţa, în Piaţa Ovidiu, apoi ne-am mutat la Mangalia“, povesteşte Costi. Familia Bîrboră avea doi copii, un băiat, Constantin, şi o fată, Cecilia, mai mare cu patru ani decât fratele său. Cici a părăsit Mangalia după ce a fost admisă la Facultatea de Actorie. Avea să ajungă o mare actriţă de teatru şi film. Este chiar Cecilia Bîrbora, cunoscută din producţii precum „Senatorul Melcilor“ (1995), „Prea târziu“ (1996), „Iacob“ (1988), „Ambasadori, căutăm patrie“ (2003), „D'ale carnavalului“ (2002) sau „Livada de vişini“ (1993)!
Intervenţia unui general l-a adus pe Costi în armată la Mangalia
Costi s-a orientat însă spre un alt domeniu, fotbalul. Avea să devină un altfel de artist. Ovaţionat la scenă deschisă, precum sora sa, dar pe stadion. A început fotbalul la CSS Mangalia, iar vestea că în sudul litoralului a apărut un puşti plin de calităţi a depăşit graniţele judeţului. S-a auzit de el până în Giuleşti, la Rapid, club care a fost cel mai rapid şi l-a înregimentat, în 1986. Costi avea puţin peste 18 ani. Se antrena şi mergea în cantonamente cu lotul mare, dar juca la formaţia de tineret speranţe (pregătită de Ion Motroc), în deschiderea meciurilor primei echipe, de la care străluceau jucători precum Ţâră, Goanţă sau Nae Manea. În acest timp, Constanţa fotbalistică se întreba: cum de ne-a scăpat acest puşti? Prilejul de a-l aduce înapoi pe tânărul jucător s-a ivit însă în scurt timp: Costi trebuia să facă armata. „A intervenit un general de la Constanţa şi, în loc să fiu încorporat la Chitila, acolo unde îşi satisfăceau stagiul militar jucătorii Rapidului, am ajuns la Mangalia. Eram coleg de arme cu Marian Popa şi Viorel Năstase, viitorii mari fotbalişti. Am evoluat jumătate de an în Divizia C, la Metalul Mangalia, urmând ca apoi să mă transfere Farul“, arată Costi Bîrboră. În foto de mai sus, una dintre primele sale ca jucător, fostul fotbalist apare pe când se antrena la Mangalia, înainte de a pleca la Rapid.
Puştiul Bîrboră i-a dat urechi lui Fane Petcu
Două meciuri amicale între Metalul şi Farul, unul la Mangalia, celălalt la Constanţa, i-au convins pe deplin pe diriguitorii „marinarilor“ că tânărul Bîrboră are un potenţial uriaş şi că merită să joace la Farul. „În acele două partide, i-am dat urechi lui Petcu, Fane supărându-se pe moment din această cauză şi alergându-mă pe teren. Însă a şi văzut în mine un transfer potrivit. «Copilul e bun», m-a susţinut şi el. Astfel am ajuns la Farul. Pe lângă Petcu, mai jucau fotbalişti mari, precum Iovănescu, Buduru, Zahiu, Funda şi mulţi alţii. Eu eram mai firav, dar antrenorul Emanoil Haşoti a avut grijă de mine. Mă iubeau toţi. Jucam foarte bine şi mă dăruiam pe teren. Am promovat în Divizia A la capătul sezonului 1987/1988. Debutul în primul eşalon mi l-am făcut într-un meci la Constanţa cu ASA Tg. Mureş, câştigat de Farul cu 3-0. Eu am înscris două goluri, iar al treilea i-a aparţinut lui Zahiu. Apoi, într-o partidă la Braşov, m-am accidentat la genunchiul stâng, într-un duel cu Avădanei, pe care îl aveam în marcaj“, povesteşte Costi Bîrboră. În foto, în echipa Farului, Bîrboră este al doilea din stânga, în rândul de mijloc, încadrat de Fane Petcu şi Mangri. Mai apar jucători precum Tufan, Băjenaru, Popovici, Marian Dinu (care e naşul de cununie al lui Costi şi naşul de botez al copilului lui Costi), Marian Dumitru, Zahiu, Buduru, Marian Popa, Iovănescu, Bătrâneanu, Robert Manea, Răuţă, Gârjoabă, Vali Roşu, Funda sau Duda.
Mijlocaşul Farului - „În şase luni, nimeni nu s-a interesat de mine“
Tânărul de 21 de ani nu bănuia că acest eveniment nefericit al accidentării avea să-i grăbească despărţirea de Farul. A mers pe la doctori la Bucureşti, unde a şi fost operat, iar apoi a fost „client fidel“, pentru jumătate de an, al spitalului de la Eforie. Mergea în cârje şi nu avea voie să pună jos piciorul vătămat. Amărăciunea accidentării şi a perioadei lungi de absenţă a fost amplificată şi de faptul că, în cele şase luni cât a stat la Eforie, responsabilii de la Farul l-au dat uitării. „Am suferit mult, pentru că dădusem totul pentru echipă, iar câteva etape, vreo şapte, am forţat, jucând cu injecţii şi feşe. În şase luni, nimeni de la Farul nu s-a interesat de mine. Nici măcar un telefon nu mi-au dat, nemaivorbind de vreo vizită“, spune Bîrboră. Pe timpul surghiunului de la Eforie, tânărul jucător se ruga zi de zi. „«Dă, Doamne!», îmi spuneam. Întâi, să mai pot merge normal, apoi să mai pot alerga. Ambiţia mea de a nu ceda şi de a juca fotbal din nou, oriunde ar fi fost, mi-a menţinut moralul ridicat. De aceea, am dat curs primei oferte care a venit. Era de la FC Braşov“, arată Costi Bîrboră.
Bîrboră s-a născut în acelaşi judeţ şi în aceeaşi zi cu Sevastian Iovănescu
Cariera mijlocaşului cunoştea astfel o nouă etapă, tot în Divizia A. „Preşedintele lui FC Braşov, Romică Paşcu, mi-a obţinut dezlegarea într-o lună. M-am impus rapid, iar în jumătate de an, devenisem căpitanul echipei. Eram declarat des jucătorul etapei. Jurnalişti precum Ioan Chirilă şi Ion Cupen scriau foarte frumos de mine. În primul meu meci la Constanţa ca adversar al Farului am câştigat cu 2-1. În retur, am bătut din nou, iar în următoarea partidă de pe litoral am remizat, 1-1. Totuşi, eu sufeream pentru Constanţa. Era o echipă foarte bună la Farul în acea perioadă şi îmi părea tare rău că nu făceam parte din formaţia alb-albastră. Inima îmi rămăsese la Constanţa şi la fel e şi acum. Sufăr că Farul nu mai joacă în Liga I, acolo unde îi e locul“, arată Bîrboră. La FC Braşov, antrenori erau Paul Enache (principal) şi Nicolae Pescaru (secund), clubul fiind condus de Romică Paşcu (preşedinte) şi Mihai Ivăncescu (vicepreşedinte). Costi îi avea colegi, printre alţii, pe Purdea, Balint, Nagy, Ene, Bojici, Şanta, Marian Ivan sau Andraşi. Echipa juca pe piept cu... „Caritas“. Maseurul formaţiei braşovene era din acelaşi judeţ ca Bîrboră, Mehedinţi. De asemenea, fostul coleg al lui Costi de la Farul, regretatul Sevastian Iovănescu, s-a născut şi el în Mehedinţi (în localitatea Ghelmegioaia), în aceeaşi zi cu Bîrboră (2 octombrie)! Iovănescu e mai mare însă cu 14 ani decât Costi. Cei doi apar în poza de deschidere a acestui articol (Iovănescu - în stânga, Bîrboră - în dreapta), salutând publicul de la un meci de Divizia B Farul - FC Brăila.
Costi Bîrboră, dorit preşedinte la FC Farul
După episodul „FC Braşov“, în anul 1994, fotbalistul s-a căsătorit, luând de nevastă o braşoveancă, pe nume Lidia. Mijlocaşul a vrut să revină la Farul, însă mutarea nu a avut şanse de reuşită, Bîrboră, dezamăgit din nou, spunând că a fost purtat cu vorba. Cum în 1995 i s-a născut şi copilul (un băiat, Constantin Ion), fotbalistul s-a retras la Mangalia, unde a mai jucat vreo jumătate de an, după care a rămas la club, unde, de-a lungul anilor, a îndeplinit toate funcţiile, fiind atât antrenor (secund şi principal), cât şi conducător (vicepreşedinte şi preşedinte). În prezent, activează ca profesor de educaţie fizică la Colegiul Economic Mangalia, post în care este de 15 ani. Fiul său are 19 ani şi a fost şi el fotbalist (mijlocaş central), la Callatis Mangalia, renunţând însă la sport în urmă cu un an şi dedicându-se studiilor. De curând, a fost admis, la Bucureşti, la Facultatea de Film a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) „IL Caragiale“, specializarea Multimedia (sunet - montaj). Costi junior a fost şi component al echipelor naţionale de fotbal ale României de până în 15 ani şi 16 ani. În anii trecuţi, într-un moment în care FC Farul căuta preşedinte, Costi Bîrboră a fost ofertat pentru acest post de patronul Giani Nedelcu, însă fostul fotbalist nu a dat curs propunerii. Poza de mai sus este una recentă, de la meciul de old-boys Farul - Dinamo, jucat în această vară la Mangalia. În rândul de sus, de la stânga la dreapta apar Curt, Axinciuc, Viorel Farcaş, Pitu, Ioan Niculae, Bîrboră. Pe rândul de jos, de la stânga la dreapta, sunt Cămui, Dennis Şerban, Carabaş şi Tufan, iar jos este portarul Titi Sărăcin.
Mircea Lucescu - „Copile, trebuie să te faci bine!“
Pe când era un tânăr jucător cu un viitor strălucit în faţă, Costi Bîrboră a fost dorit atât de Steaua, cât şi de Dinamo. „Am fost chemat la Bucureşti cu două săptămâni înainte de finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, dintre Steaua şi AC Milan. Am intrat şi la Valentin Ceauşescu. Clubul din Ghencea voia să mă transfere. Eu am spus însă că vin, dar să nu fiu împrumutat la echipe satelit. Voiam să joc la nivel înalt, că îmi era drag fotbalul. Pe de altă parte, realizam că, la Steaua de atunci, nu prea aveam loc. De la mijloc în sus erau Tudorel Stoica, Hagi, Rotariu, Bălan, Lăcătuş, Piţurcă sau Balint. Antrenori erau Anghel Iordănescu şi Ţiţi Dumitriu. Între timp, Steaua a pierdut cu 0-4 meciul cu AC Milan. Toţi s-au întors supăraţi de la finala jucată la Barcelona, iar transferul meu a picat“, povesteşte Costi Bîrboră. Acesta a fost curtat de Dinamo în perioada în care se accidentase la Farul. „Vasile Ianul, preşedintele clubului din Ştefan cel Mare, îşi exprimase interesul pentru mine, dar mă aprecia şi Mircea Lucescu, recunoscut pentru promovarea tinerilor. Eu aveam atunci părul cârlionţat şi lung, precum Răducioiu. Am fost în birou la Lucescu. M-au pus să le arăt genunchiul lovit, care era foarte umflat. «Copile, trebuie să te faci bine», a spus Lucescu. Am fost operat, dar n-am mai ajuns la Dinamo“, dezvăluie Bîrboră. În 1991, fotbalistul a participat cu echipa României la Campionatul Mondial Universitar, printre coechipierii săi numărându-se Feri Dican, Florin Bătrânu, Vasile Jercălău, Alexandru Popovici, Cristi Pojar, Zafiris sau Stănici. Poza de mai sus este de la acest eveniment, iar Bîrboră este al patrulea din stânga în rândul de sus (bandajat la mână).
La Sibiu, Costi era coleg de cameră cu Dorinel Munteanu
O altă echipă care l-a ochit pe tânărul mijlocaş a fost Inter Sibiu. Se petrecea în vara anului 1989, iar Costi a şi ajuns la Sibiu, acolo unde prim-secretar era Nicuşor Ceauşescu. Fotbalistul a semnat un contract, dar cei de la Inter n-au reuşit să-i ia dezlegarea. „Antrenor era Titi Ardeleanu, secondat de Viorel Hizo. În echipă jucau fotbalişti precum Blid, Majearu, Radu II, Văsîi sau Dorinel Munteanu. Oamenii s-au purtat foarte frumos cu mine. M-au trecut şi la primă (deşi eu stătusem în tribună), după o victorie cu U Cluj, scor 3-1, spunând că e vina lor că nu îmi obţinuseră dezlegarea. Dorinel Munteanu era colegul meu de cameră, iar într-o noapte m-am trezit peste noi cu un oficial al Farului, regretatul Romică Vizireanu. Acesta venise la Sibiu cu Petre Buduru, să mă aducă înapoi la Constanţa, la ordinul expres al prim-secretarului Comitetului Judeţean al PCR Constanţa, Mihai Marina: «Să veniţi cu el în dinţi». Iar ordinul a fost dus la îndeplinire! Când m-am trezit din somn, Romică Vizireanu îmi făcea geanta în cameră! M-am şi speriat când l-am văzut. Culmea e că uşa de la cantonament era încuiată, nici nu ştiu cum a intrat. Cei doi veniseră cu o Dacie albă, cu număr de Giurgiu“, îşi aminteşte Costi Bîrboră, care, în fotografia de mai sus, este cel din dreapta, alături de colegul său de la Farul Constantin Funda, în timpul unui turneu în Egipt.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii