Povestea impresionantă a lui Adrian Negoiţă, „Usain Bolt“ din rugby „Pe teren, lupt pentru mama!“ (galerie foto)

 
Multipla campioană de juniori a României Tomitanii Constanţa l-a transferat de la Steaua pe Adrian Negoiţă, medaliat şi el cu aur pe plan intern, dar şi internaţional al României. Tânărul de 19 ani e dedicat trup şi suflet rugby-ului, jucând meci de meci cu gândul la mama sa  

Născut la Bucureşti, pe 8 martie 1996, Adrian Negoiţă a avut o copilărie şi o adolescenţă pline de probleme, griji şi nevoi. Părinţii săi s-au despărţit când el avea doar doi ani, băieţelul rămânând cu mama sa, care s-a luptat din răsputeri să-i asigure cele necesare traiului. Greutăţile cotidiene l-au întărit pe Adrian şi l-au făcut bărbat mult mai devreme decât pe alţi băieţi de vârsta sa. Dorinţa lui de a răzbate în viaţă se vede din plin pe terenul de rugby, unde luptă până la epuizare, având în faţa ochilor, mereu, imaginea mamei sale, fiinţa cea mai dragă sufletului său, pe care o idolatrizează.
 
Adrian Negoiţă a început rugby-ul la zece ani, la Steaua, fiind descoperit de antrenorul Mugur Preda în urma unei selecţii întreprinse la şcoala unde învăţa băiatul. Lui Adi i-a plăcut de la început rugby-ul, iar tehnicianul a remarcat cu bucurie acest lucru. O perioadă, micul sportiv nu i-a spus mamei că făcea rugby, însă această activitate a sa a ieşit la iveală într-o iarnă, prin decembrie, când, pentru a ajunge la antrenament, şi-a pus ceasul să sune la ora 6.00, iar mama sa l-a simţit când a dat să iasă, tiptil, din casă. A trebuit să recunoască ce făcea, însă mama sa nu s-a împotrivit, ci l-a încurajat, iar de atunci, l-a ajutat cât a putut. Chiar dacă, o perioadă - Adrian râde când îşi aduce aminte - ea ştia că fiul ei cel mic face hockey, nu rugby, aşa înţelesese!
 
Mai rapid decât băieţi mai mari ca vârstă


 
Băiatul s-a legat tot mai mult de sportul cu balonul oval, care a ajuns apoi să reprezinte enorm pentru el, practic, un stil de viaţă. Adrian a fost încurajat şi motivat de laudele antrenorului său, atunci când, mic fiind, a întrecut, la alergare, rugbyşti mai mari ca el ca vârstă! „Rugby-ul îmi place foarte mult. E pasiunea mea, din care sper ca, pe viitor, să-mi câştig pâinea. M-am îndrăgostit iremediabil de acest sport atunci când am început să jucăm pe tot terenul“, spune Adrian, care a cucerit cu Steaua trei titluri de campion naţional (la categoriile de vârstă Under-16, Under-17 şi Under-19), iar în palmares şi-a trecut şi o medalie de argint (la U-18). În plus, este component al lotului naţional, cu care, anul trecut, s-a clasat pe locul trei la Campionatul European din Polonia.

„Sunt dispus să fac orice ca să o văd fericită“

Ca să ajungă însă la acest nivel, Adrian a trecut prin multe. A suferit, a strâns din dinţi şi a îndurat. Lipsit de sprijinul şi de grija unui tată, tânărul s-a ataşat de antrenorii săi de la Steaua (cel mai mult a fost pregătit de Mugur Preda şi de Ştefan Acsinte), cărora li să destăinuia şi îşi descărca sufletul în faţa lor, ca de la bărbat la bărbat, iar când avea nevoie, le cerea sprijinul. „Îi respect foarte mult ca oameni. Mi-au ascultat toate ofurile şi m-au ajutat“, arată rugbystul.

 
În familie, cea care i-a dat viaţă i-a fost şi mamă, şi tată. „A luptat enorm de mult pentru mine, ca să mă ajute. A încercat cu un magazin, a lucrat apoi ca taximetrist, iar acum e distribuitor. După şcoală, o ajutam şi eu, în pieţe. S-a împrumutat de multe ori ca să-mi plătească stagiile de pregătire şi ca să-mi dea orice doream. Am lucrat şi eu, pe la diferite firme. Antrenorul Ştefan Acsinte îmi spunea mereu: «Când joci, gândeşte-te la mama ta!». Sunt dispus să fac orice ca să o văd fericită. Pe teren, lupt pentru ea“, spune Adrian.

Nu a ajuns la mare până la 17 ani!

Rugbystul are un frate mai mare decât el cu un an, Mihai, care a jucat fotbal, fiind portar la LPS Focşani. Mihai a fost crescut mai mult la ţară, în Moldova, de bunicii din partea mamei, pe care acum îi ajută el. Lipsit de bani, Adrian nu a putut să ajungă la mare, în vacanţă, până la 17 ani! În 2013, graţie rezultatelor sale sportive, a fost răsplătit cu o vacanţă de o săptămână la Costineşti, văzând pentru prima dată litoralul românesc. I-a plăcut foarte mult, iar din acea perioadă a rămas şi cu o poreclă, „Nemo“. „Eu sunt un tip jovial şi am preferat să trec zâmbind prin problemele vieţii, chiar dacă, în sufletul meu, aveam o altă stare de spirit“, arată sportivul, care a primit două diplome de excelenţă de la Primăria Bucureşti.

Eseu sărbătorit în stil „Usain Bolt“

Dacă la Costineşti i s-a spus „Nemo“, într-un meci de rugby, o finală cu echipa Cleopatra Mamaia, Adrian a făcut gestul pe care îl face după victoriile sale celebre supercampionul de la atletism Usain Bolt. „Am marcat un eseu şi am fost extrem de fericit, cu atât mai mult cu cât culcasem balonul în terenul de ţintă advers la capătul unei faze foarte frumoase, în care scăpasem de un placaj. Nu ştiam ce să fac, cum să mă bucur, şi mi-a venit dintr-o dată să mă comport ca Usain Bolt, cu atât mai mult cu cât în tribună se afla cineva care spusese că am un stil de alergare asemănător cu al sportivului jamaican“, dezvăluie rugbystul, posesor al unei viteze foarte bune. La Steaua, juca aripă şi pe acest post este folosit şi la echipa naţională. Antrenorii de la Tomitanii, Cristian Cojocaru şi Adrian Tinca, i-au rezervat însă alt rol la echipa constănţeană, cel de centru. Pe lângă aceste două posturi, Adrian poate evolua şi fundaş.

„Lupii, bă!“

Antrenorii de la Steaua s-au convins de calităţile de sprinter ale lui Adrian atunci când acesta i-a întrecut la fugă pe acei băieţi mai mari, dar şi într-un cantonament la Balvanyos, în judeţul Covasna. „Stăteam în cerc, strânşi în jurul antrenorului, care ne vorbea. La un moment dat, acesta, în joacă, a strigat: «Lupii, bă!». Eram mici şi ne-am speriat toţi, grupul spărgându-se şi luând-o care încotro, precum potârnichile. Pe moment, eu am ezitat şi am rămas ultimul, dar apoi am fugit mâncând pământul şi am ajuns primul! Antrenorul a trebuit să fluiere după mine ca să mă opresc. De la acest episod, am fost distribuit aripă şi am primit tricoul cu numărul 14“, râde sportivul, care, în cariera sa de până acum, a suferit şi două accidentări serioase. La rugby în 7, la o partidă Steaua - Bârlad, a intrat prost la un placaj, alegându-se cu o lovitură de cot în mandibulă, care s-a rupt în două locuri, iar timp de o lună şi jumătate, Adrian a mâncat doar supă cu paiul. Apoi, a avut meniscul rupt, fiind nevoit să stea pe tuşă timp de cinci luni.

I-a dat lui Cristian Cojocaru medalia de campion

„L-am cunoscut pe Adrian acum trei ani, când am ajuns, ca antrenor, la lotul naţional al categoriei de vârstă 1996. M-a impresionat din prima clipă, descoperind în el un băiat ascultător şi un sportiv care-şi doreşte mult performanţa şi care este interesat foarte mult de rugby. Mănâncă balonul oval pe pâine. În sezonul trecut, după terminarea finalei de Campionat Naţional de la U-19, Steaua - Cleopatra, câştigată de echipa bucureşteană, Adrian a venit în tribună la mine şi mi-a dat medalia sa de campion, gest care m-a mişcat profund. Ştiind că are o viaţă destul de grea, am zis să-l ajutăm şi să-i oferim o şansă, transferându-l la Constanţa, bineînţeles, ţinând cont şi că este un rugbyst de mare valoare şi că spusese de mai multe ori că îşi doreşte să lucreze cu mine. Sperăm să facă parte, alături de ceilalţi Tomitani, din grupul cu care vrem să contribuim la renaşterea Farului Constanţa“, a declarat Cristian Cojocaru.

Vineri, pleacă la Campionatul European

„Am dorit foarte mult să evoluez la Tomitanii, sub bagheta lui Cristian Cojocaru. Îmi place în mod deosebit cum joacă echipa şi apreciez şi stilul de lucru, dar şi de a fi al domnului antrenor. Voi face totul pentru a nu înşela aşteptările constănţenilor“, a spus şi Adrian Negoiţă, care, alături de Cojocaru şi de trei colegi de la Tomitanii (Claudiu Trandafir, Cristian Strătilă şi Mădălin Mihalache), pleacă vineri, 23 octombrie, cu România la Campionatul European din Portugalia. În primele două partide de la turneul final, tricolorii Under-19 întâlnesc Polonia (pe 25 octombrie) şi învingătoarea dintre Portugalia şi Olanda (pe 28 octombrie). 
 
Sursa foto: Facebook (Adrian Negoiţă şi Cristian Cojocaru)