Poveşti cu striptease, actriţe din Rusia şi goluri de la centrul terenului Ce fotbalist de la Farul avea cel mai mare succes la femei

Ion Constantinescu a jucat zece ani la formația constănţeană, în acele echipe de poveste din anii '70 şi '80. Mijlocaş central cu şut ca din tun şi pasă lungă extrem de precisă, „Noadă" le-a făcut pe toate la Farul. A fost jucător, antrenor (la toate nivelurile) şi preşedinte. A crescut lângă fotbalişti de calibru, iar apoi, după ani, situaţia s-a schimbat: de lângă el s-au ridicat jucători mari de tot.

Actualmente director al Clubului Sportiv Şcoala de Fotbal Farul Constanţa 2010, Ion Constantinescu s-a născut la Ploieşti, în urmă cu 63 de ani. La Constanţa a venit în 1969, de la Petrolul. Este stabilit la malul mării şi are o sumedenie de întâmplări de povestit. Toate dintr-o perioadă în care Farul era una dintre echipele tari ale campionatului, iar jucătorii ei erau regii unui litoral extrem de căutat vara.

După doi ani petrecuţi cu Petrolul în Divizia A, unde a jucat alături de fraţii Dridea, Ion Constantinescu ajungea la Farul, dorit de antrenorul de atunci al „marinarilor", Robert Cosmoc, cel care îl ştia de la echipa naţională de tineret. Constantinescu a făcut joncţiunea cu lotul constănţean la Poiana Braşov. Aşa începea o perioadă nepereche în cariera mijlocaşului, care s-a întins la Farul pe zece ani: între 1969 şi 1976 şi între 1980 şi 1983. „Când am venit la Farul aveam 19 ani şi ceva. Eram cel mai tânăr din echipă. Am prins formaţia aceea de vis, în care, la venirea mea, jucau mulţi internaţionali: Uţu, Koszka, Tufan, Kallo, Sasu, Iancu sau Badea. Am evoluat şi alături de Antonescu, Tâlvescu, Mareş, Pleşa, Ologu", spune Ion Constantinescu, cel care juca mijlocaş central în sistemul 4-2-4, devenit apoi 4-3-3. Actualul antrenor de juniori lămureşte şi de unde i se spune „Noadă". Unii au crezut că provine de la faptul că le „înnoda" picioarele adversarilor, dar alta este istoria. „Noadă sau Nodică mi-au spus colegii de la juniorii Petrolului. Le era mai la îndemână decât Nonu, alintul de la Ion", arată Constantinescu.

Marea echipă a Craiovei, îngenuncheată

Doar ce venise la Farul şi tânărul mijlocaş a şi avut bucuria unei performanţe: semifinală de Cupa României, în 1969, „marinarii" fiind eliminaţi în penultimul act de Steaua. Constanţa a câştigat în tur, pe teren propriu, cu 3-2 (3-1), pierzând apoi manşa secundă cu 2-5, după ce la pauză a fost egal, 2-2. Apoi, în sezonul 1973/1974, Constantinescu prinde locul patru în Divizia A cu Farul. „Marinarii" au avut o comportare foarte bună în acel campionat, încheind turul pe locul doi, după ce, timp de şapte etape, s-au aflat pe locul întâi. Pe parcursul ediţiei, „Noadă" a făcut cuplu în centrul liniei de mijloc cu Iosif Vigu. Tot în acel an, în retur, Ion Constantinescu a înscris celebrul gol de la centrul terenului, în meciul de la Constanţa cu Universitatea Craiova. Oltenii aveau să cucerească titlul, dar Farul i-a învins pe litoral cu 4-0. Una dintre reuşite a fost de poveste. „Craiova avea una dintre cele mai mari echipe din istoria sa. Jucau pe atunci Oprea, Oblemenco, Deselnicu, Balaci, Beldeanu, Crişan, Marcu sau Donose. Dar nici noi nu erau fiştecine. Îi băteam pe toţi la Constanţa. Îmi aduc aminte de acel gol de parcă l-aş fi marcat ieri. Se juca pe ploaie, portarul Oprea a degajat, eu am preluat în cercul de la centrul terenului şi am şutat cu boltă. Mai încercasem asemenea execuţii, iar acum mi-a ieşit. Eram şi plin de încredere, că se juca acasă, iar meciul era televizat. Comentatorul Radu Urziceanu a spus că nu a mai văzut un asemenea gol. Mai punctase printr-o execuţie asemănătoare Pele, la Moscova, într-o confruntare URSS - Brazilia. Aveam şut foarte puternic, iar pasa mea lungă era una dintre cele mai bune din România acelor ani", povesteşte Ion Constantinescu.

Farul era „Cimitirul Elefanţilor"

Graţie valorii deosebite şi a rezultatelor de soi, fotbaliştii Farului erau adulaţi în acele vremuri pe litoral. Constanţa le stătea la picioare. „Marinarilor" le plăcea să-şi trăiască viaţa, dar şi jucau. „Farul era o echipă de sezon, foarte iubită şi căutată, mai ales vara, când mergea litoralul. Eram nelipsiţi de la Cazino (pe scena căruia se dădeau, printre altele, spectacole de striptease şi evoluau cei mai buni artişti din România) şi de la Melody. Dar distracţia era distracţie, iar munca muncă. Pe mine m-au dus prima dată la Cazino Gheorghe Popa (portarul) şi Vasile Dumbravă, care era unul dintre cei mai celebri bărbaţi din Constanţa. Avea un succes nebun la femei. În acea perioadă, Farului i se spunea şi Cimitirul Elefanţilor, pentru că la noi veneau mulţi fotbalişti celebri de la Steaua şi Dinamo intraţi într-un con de umbră, iar după stagiul Farul reveneau la viaţă, fotbalistic vorbind", arată Ion Constantinescu.

A cunoscut-o pe Anna Karenina

La mijlocul anilor '70, FC Constanţa a luat parte şi la turnee exotice, cum a fost cel din Japonia, din iarna anului 1974, în care constănţenii au întâlnit echipa de seniori şi pe cea olimpică ale ţării gazdă şi pe Juventus Sao Paolo (Brazilia). „Am înregistrat două egaluri şi o înfrângere. În primul meci susţinut eu am avut trei bare. Apoi, în acelaşi an, vara, echipa naţională a Japoniei ne-a întors vizita. I-am bătut pe niponi. La finele meciului, selecţionerul Japoniei a declarat că cel mai mult i-a plăcut jucătorul cu numărul cinci. Eu eram. La întoarcerea din Japonia, din primul turneu, ne-am oprit pentru o noapte la Moscova, unde am cunoscut-o pe celebra actriţă Tatiana Samoilova. Cea care a interpretat-o, printre alte roluri de referinţă, şi pe Anna Karenina, îşi serba ziua de naştere la restaurantul în care luam noi cina", îşi aminteşte Constantinescu. Rezultatele din Japonia au fost: 0-0 cu selecţionata olimpică a Japoniei (13 ianuarie, Osaka), 1-2 cu Juventus Sao Paolo (15 ianuarie, Tokio), 0-0 cu Naţionala mare a Japoniei (20 ianuarie). Meciul de la Constanţa s-a jucat pe 13 iulie 1974, în nocturnă, „marinarii" impunându-se cu 2-1.

Căpitan la debutul lui Hagi

Ion Constantinescu a jucat fotbal până la 34 de ani. După prima perioadă la Farul, „Noadă" a plecat, la 27 de ani, la FCM Galaţi. „Am petrecut ani frumoşi pe malul Dunării. Pe lângă mine au crescut un Majearu, un Orac, un Florea. Apoi, după ce m-am întors la Farul, am fost căpitanul de echipă în meciul de la Bacău, în care a debutat Hagi la Farul şi în Divizia A, pe 11 septembrie 1982. Peste opt etape, la un meci cu Steaua, la Bucureşti, Hagi m-a înlocuit la pauză. Scorul era atunci 1-0 pentru Steaua, iar la final am scos un egal, 2-2, Gică stabilind remiza cu un gol foarte frumos. La Farul am îndeplinit toate rolurile posibile: am fost jucător, antrenor (secund şi principal - la toate echipele, de la pitici şi până la echipa mare) şi preşedinte", mai spune Constantinescu.

Sursa foto: sptfm.ro, en.wikipedia.org