Senzaţie la Constanţa - haka în miniatură La numai doi ani, Andrei Cristian Diaconescu e rugbyst, arbitru şi mecanic auto (galerie foto)

În familia Diaconescu, aşchia nu a sărit departe de trunchi în ce priveşte rugby-ul. Cel mai tânăr membru al neamului este topit, la rândul lui, după sportul cu balonul oval, dar îl moşteneşte pe tatăl său şi la pasiunea pentru motoare

Născut la Bucureşti, dar stabilit la Constanţa, arbitrul internaţional Robert Andrei Diaconescu provine dintr-o familie în care aproape toţi bărbaţii au practicat rugby-ul. Au placat şi au marcat eseuri Robert, tatăl său, unchiul său, fratele său şi vărul arbitrului. Iar tradiţia nu se opreşte aici. Şi băieţelul de doi ani şi o lună al „cavalerului“, Andrei Cristian, dovedeşte reale înclinaţii pentru acest sport.

Rod al căsniciei dintre Robert Andrei şi Cristina, puştiulică are acasă echipament de rugby de la A la Z, plus o groază de mingi. Entuziasmat şi fericit că fiul său e atât de atras de sportul cu balonul oval, şeful arbitrilor constănţeni îi cumpără acestuia mini-echipamente, din toate locurile în care are meciuri. Iar când Robert este delegat la partide din judeţ, Andrei Cristian este adus la teren de mama sa. „Ei doi sunt suporterii mei numărul 1“, surâde Robert. Întrebat ce va deveni băiatul său, rugbyst sau arbitru de rugby, tânărul de 31 de ani răspunde în mod categoric: şi una, şi alta. „Prima dată va fi sportiv, ca să înţeleagă rugby-ul. Ca arbitru, îţi e de un real folos să fi practicat sport. Oricum, Andrei Cristian e ahtiat după rugby. Execută haka (n.r. celebrul dans al echipei naţionale de rugby a Noii Zeelande) de la un an şi două luni. Nu a învăţat de la televizor, ci de pe tabletă, pe care o mânuieşte foarte bine. Eu am mai accesat filmuleţul, iar el ştie să caute la istoric. Face şi placaje în pat. «Tati, placaj!», îmi strigă“, dezvăluie Robert. Arbitrul crede că fiul său va fi un bun număr 9 (mijlocaş la grămadă) în echipa de rugby. „Îi merge mintea, e foarte isteţ“, îl laudă tatăl. În ceea ce priveşte postul din teren, puştiul l-ar moşteni, ca demi de melée, pe naşul său, Cătălin Diaconescu, unchiul lui Robert, care i-a şi cununat pe arbitru şi pe Cristina. „Fratele tatălui meu a fost mijlocaş la deschidere (nr. 10) şi mijlocaş la grămadă. Tatăl meu a jucat taloneur (nr. 2) şi la închidere (nr. 8), iar eu am evoluat ca aripă şi ca fundaş“, arată cel mai bun arbitru constănţean, care i-a cumpărat fiului său echipament atât din oraşele unde a fost delegat ca arbitru (acolo unde a găsit), cât şi de pe Internet (de unde a achiziţionat un set complet cu însemnele echipei neo-zeelandeze Crusaders).
„Aceasta a fost cea mai mică mărime pe care am găsit-o“, explică Robert. Rugbystul cel mic a primit în dar şi o pereche de ghete de rugby (de copii) din partea fostului internaţional al Farului Romeo Bezuşcu, acum antrenor la Clubul Sportiv Comunal „Muschetarii“ Mihail Kogălniceanu. Fiul arbitrului Diaconescu s-a născut în Sâmbăta Mare, la o maternitate aflată lângă un teren de rugby, iar fereastra camerei în care se afla mămica oferea o privelişte chiar de la arenă. Prea multe coincidenţe pentru ca băiatul să nu ajungă un rugbyst de valoare, iar apoi un arbitru la fel de bun!    

A fluierat şi a ridicat fanionul

Ultima dată când Andrei Cristian Diaconescu a ajuns la un meci condus de tatăl său a fost luni, la partida Steaua Bucureşti - CSS Tecuci, disputată pe terenul „Constructorul Cleopatra“ din Complexul Sportiv „Badea Cârţan“ din Constanţa, la turneul final al Campionatului Naţional rezervat juniorilor până în 16 ani. „Eram la încălzirea dinaintea meciului şi m-am pomenit cu el. Îl adusese Cristina. Am făcut câteva mişcări împreună“, povesteşte Robert, care i-a pus apoi fiului său manşeta şi i-a dat fluierul, în care băieţelul a suflat cu putere. Andrei Cristian a fost adus şi la o partidă de ligă secundă, CS Năvodari - Poli Iaşi, la care băiatul a fluturat un fanion. Micuţul a fost prezent şi la o competiţie de rugby juvenil, disputată pe stadionul „Mihai Naca“ din Constanţa, atunci când, povesteşte tatăl, „a fost un pic haios, întrucât toţi copiii aveau echipament cu Farul, numai el purta unul de-al Timişoarei“.

Cu şurubelniţa în carburator

Pe lângă rugby, cel mai mic membru al familiei Diaconescu se dă în vânt, la fel ca tatăl său, după motociclete şi maşini, de aceea nu pierde nicio ocazie de a face pe mecanicul auto, cu şurubelniţa şi patentul. Până să şi reuşească să repare ceva, mai are însă. „A băgat şurubelniţa în carburatorul de la scuter, stricându-l, astfel că a trebuit să înlocuiesc respectivul dispozitiv. Lui Andrei Cristian îi plac foarte mult motocicletele. Are maşinuţă electrică şi bicicletă, dar tot «Suzuki»-ul meu e mai atractiv pentru el“, râde Robert, zis şi Red-man, pentru intransigenţa de care dă dovadă la meciuri.