„Suntem bolnavi după echipă. Aşa murim, cu Farul!” Bunic, fiu şi nepot, cei mai fideli suporteri constănţeni (galerie foto)

În familia Sandea, dragostea pentru FC Farul se transmite din tată-n fiu. De trei generaţii, formaţia „alb-albastră” ocupă un loc special în inimile lor

Cei trei Sandea, bunicul Ion, tatăl Gabriel şi nepotul Alexandru Daniel sunt nebuni după Farul. Nu ratează niciuna dintre partidele „marinarilor”, fie de acasă, fie din deplasare, dar sunt conectaţi la ştiri chiar şi atunci când se află peste mări şi ţări. Devotamentul lor pentru culorile clubului constănţean este de pus în ramă.

Familia Sandea locuieşte lângă stadionul „Farul”, astfel că echipa favorită nu avea cum să fie alta decât cea a „marinarilor”. Legătura dintre bărbaţii Sandea şi Farul e veche. Atât Ion (59 de ani), cât şi fiul său, Gabriel (35 de ani), au jucat pentru formaţia „alb-albastră”, iar în acest moment este în joc de glezne, pregătindu-se să intre în scurt timp la antrenamente şi puştiul Alexandru Daniel (6 ani), băiatul lui Gabriel. Ion este navigator şi a evoluat fundaş stânga la juniorii şi tineretul Farului, între 1969 şi 1974, când a plecat în armată. La juniori, i-a avut coechipieri, printre alţii, pe celebrii Aurică Rădulescu şi Ion Moldovan, actualul antrenor, cu care este şi rudă (Moldovan e văr cu finul lui Sandea, Gheorghe Neamţiu, şi el jucător în acea echipă de juniori). Grupa de pitici a lui Ion Sandea, antrenată de Adam Munteanu, a jucat în deschiderea meciului de la inaugurarea nocturnei stadionului „Farul”. Pe perioada armatei, fotbalistul a evoluat la Pandurii Tg. Jiu, după care, întors acasă, a renunţat la fotbalul de mare performanţă, în condiţiile în care s-a şi îmbarcat. Farul i-a rămas însă în adâncurile inimii. „Sunt farist toată viaţa”, se mândreşte Ion Sandea, iar la fel simt şi fiul său, şi nepoţelul. Acest trio, care este trup şi suflet alături de Farul, poate fi văzut meci de meci la tribuna a II-a a stadionului din strada Primăverii, indiferent că-i soare, ploaie sau vânt. Cei trei Sandea nu lipsesc nici de la partidele din deplasare ori de la acţiunile suporterilor. Nu au ratat niciunul dintre mitingurile din ultimul timp organizate în Constanţa de fanii constănţeni. Fiul Gabriel a fost mijlocaş la juniorii Farului, a jucat şi în campionatul judeţean, dar a şi arbitrat, urcând până la nivelul lotului C. Serviciul (este tehnician la Registrul Auto Român) l-a împiedicat însă să ajungă şi mai sus în arbitraj, dar de fotbal nu s-a rupt total. Joacă şi acum, la old-boys, la echipa RAR-ului, de care el se ocupă. Nepoţelul se menţine şi el pe aceeaşi linie, e nebun după Farul. „Îl luăm cu noi peste tot, l-am dus şi la Bucureşti. Deocamdată, nu are vârsta de a fi înscris la fotbal, dar în curând va intra şi el în slujba Farului. Face deja înot, e bine făcut, puternic. Face şi flotări într-o mână. Îl pregătim deja fizic pentru fotbal”, spune Ion Sandea, care, acasă, pe terasa locuinţei, şi-a amenajat o zonă „Farul”, cu stema clubului şi cu mesajul „Shark’s zone”.

Balcon din Madrid cu tricoul lui Guriţă

Ion Sandea este navigator de 32 de ani, iar de şase ani lucrează pe acelaşi vapor, unul francez, „Filipine”, unde se mândreşte cu tricourile sale cu Farul, pe care le îmbracă ori de câte ori are ocazia. „Pe navă sunt fitter. Orice reparaţie cade în seama mea. Jobul meu îngemănează trei meserii. Trebuie să fac sudură, strungărie şi mecanică. Când sunt plecat în cursă, iar Farul joacă de la ora 11.00 şi eu nu am semnal la net, sunt distrus. A doua zi, când mă scol, prima grijă e să deschid laptopul să aflu ce au făcut băieţii”, arată Ion Sandea. Finul său, Gheorghe Neamţiu, care a jucat şi el mulţi ani, este stabilit din 1992 în Spania, la Madrid, iar la balconul său se află tricoul de la Farul al fostului căpitan Mihai Guriţă. De altfel, cele mai frecvente cadouri pe care şi le fac Sandea şi Neamţiu, reciproc, la zilele de naştere, sunt tricourile de fotbal. Cumnatul lui Gheorghe Neamţiu are şi el legătură cu fotbalul, este fostul arbitru Viorel Gheorghe.

Căpitan la ITC

Ion Sandea a jucat fotbal până la 43 de ani, culegând roadele unei vieţi extra-sportive cumpătate. Dacă la juniori a fost fundaş stânga, în judeţ a fost folosit fie fundaş central, fie libero, fie mijlocaş defensiv. De fiecare dată când venea acasă, după un voiaj, îşi găsea timp să şi joace. La ITC cel puţin a evoluat mult, vreo 12-13 ani, dintre care zece a fost căpitanul echipei. A jucat şi la Constructorul, cu care a promovat. La un meci al acestei formaţii s-a înregistrat şi un fapt inedit, jucând în acelaşi meci atât Ion, cât şi fiul său, Gabriel, care a debutat cu acea ocazie, la 17 ani, ca junior în teren. „L-am cam băgat în ceaţă pe arbitru. La început, văzând că numele sunt identice, ne-a întrebat dacă suntem fraţi. A rămas cu gura căscată însă când i-am spus că suntem tată şi fiu. A zis că nu a mai întâlnit un asemenea caz până atunci”, îşi aminteşte Ion Sandea, care l-a avut coechipier la echipele constănţene şi pe Mihai Terzi, actualul director sportiv al Săgeţii Năvodari.