Tomitanii Constanţa sunt fioroşi cu „Bagheera“ în centru Campionul Mihai Lămboiu - „Rugby-ul e viaţa mea“ (galerie foto)
Tomitanii Constanţa sunt fioroşi cu „Bagheera“ în centru: Campionul Mihai Lămboiu - „Rugby-ul e viaţa
10 Jul, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
4506
Marime text
Om de bază în echipa dublă campioană naţională a Tomitanilor Constanţa, Mihai Lămboiu face rugby cu plăcere şi perseverenţă, visând să înscrie eseu după eseu pentru Farul Constanţa. La 18 ani neîmpliniţi, Mihai a participat deja la două Campionate Europene, iar în aceste zile luptă cu Tomitanii pentru o nouă medalie de aur
De loc din Mangalia, Mihai Lămboiu a început sportul cu balonul oval în clasa a şasea, pe plan local, iar după un an şi jumătate, a ajuns la Constanţa, la clubul Tomitanii. De atunci, face naveta de la Mangalia, dar nu se plânge, nimic nu-l mai poate opri să fie alături de rugby şi de colegii de la Tomitanii. Rugby-ul i-a intrat în sânge, dar şi în… piele, dovadă tatuajul pe care şi l-a făcut pe mâna stângă.
Pe când era în clasa a şasea, la Mangalia, Mihai a fost inclus în echipa de rugby pe care profesorul de sport, Adrian Puiu, a alcătuit-o la şcoală. Aşa a început povestea sportivă a tânărului Lămboiu, care a fost remarcat şi de antrenoarea Lavinia Lungu, sub a cărei baghetă a intrat. Echipa Mangaliei a participat la întreceri judeţene, din aceste întâlniri Mihai sărindu-le în ochi mai multor tehnicieni, iar Cristian Cojocaru, de la Tomitanii, a decis să-l transfere la clubul din Constanţa, după un an şi jumătate de când Mihai începuse rugby-ul. „Domnul Cojocaru m-a văzut şi, după ce a vorbit cu mama şi cu doamna Lungu, m-a luat la Tomitanii“, povesteşte Mihai cum a urcat o nouă treaptă în cariera sa. Rugbystul s-a mutat cu şcoala la Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru“, iar pe teren a continuat munca, devenind din ce în ce mai bun. Răsplata pentru efortul său? Trofee interne cucerite şi selecţionarea la Naţionalele de juniori.
De loc din Mangalia, Mihai Lămboiu a început sportul cu balonul oval în clasa a şasea, pe plan local, iar după un an şi jumătate, a ajuns la Constanţa, la clubul Tomitanii. De atunci, face naveta de la Mangalia, dar nu se plânge, nimic nu-l mai poate opri să fie alături de rugby şi de colegii de la Tomitanii. Rugby-ul i-a intrat în sânge, dar şi în… piele, dovadă tatuajul pe care şi l-a făcut pe mâna stângă.
Pe când era în clasa a şasea, la Mangalia, Mihai a fost inclus în echipa de rugby pe care profesorul de sport, Adrian Puiu, a alcătuit-o la şcoală. Aşa a început povestea sportivă a tânărului Lămboiu, care a fost remarcat şi de antrenoarea Lavinia Lungu, sub a cărei baghetă a intrat. Echipa Mangaliei a participat la întreceri judeţene, din aceste întâlniri Mihai sărindu-le în ochi mai multor tehnicieni, iar Cristian Cojocaru, de la Tomitanii, a decis să-l transfere la clubul din Constanţa, după un an şi jumătate de când Mihai începuse rugby-ul. „Domnul Cojocaru m-a văzut şi, după ce a vorbit cu mama şi cu doamna Lungu, m-a luat la Tomitanii“, povesteşte Mihai cum a urcat o nouă treaptă în cariera sa. Rugbystul s-a mutat cu şcoala la Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru“, iar pe teren a continuat munca, devenind din ce în ce mai bun. Răsplata pentru efortul său? Trofee interne cucerite şi selecţionarea la Naţionalele de juniori.
Cristian Cojocaru - „Promite mult“
Până acum, Mihai a ieşit de două ori la rând campion naţional cu Tomitanii, la categoriile de vârstă Under-16 şi Under-17, iar în aceste zile echipa constănţeană luptă, la turneul final de la Mangalia, pentru cucerirea titlului naţional şi la Under-18. Mihai şi-a trecut în palmares şi Cupa României (ediţia 2015), dar şi un titlu de vicecampion al României la rugby în 7, categoria de până în 17 ani. Calităţile sale au făcut să fie convocat şi la loturile naţionale, cu care a participat la două ediţii ale Campionatului European, la vârsta 1996 (unde România s-a clasat pe locul trei, în a doua divizie valorică) şi 1997 (locul patru). „Mihai e un copil care promite mult şi care va avea cu siguranţă un cuvânt greu de spus în rugby. E serios şi plin de dorinţa de a face sport, iar faptul că a fost selecţionat la două categorii de vârstă, participând cu România la două întreceri continentale, dovedeşte că băiatul are perspectivă. E un rugbyst aproape complet. Are viteză, curaj şi îndemânare, cărora li se adaugă calităţile sale fizice. E încă foarte tânăr şi, normal, mai are lucruri de îmbunătăţit, dar în rugby şi în sport, toată viaţa înveţi“, a declarat Cristian Cojocaru.„Rugby“ pe antebraţ şi pe totoşi
„Rugby-ul e viaţa mea“, spune Mihai. Sunt cuvinte mari, dar care au pe deplin acoperire în cazul său. Tânărul e atât de îndrăgostit de sportul cu balonul oval, încât şi-a tatuat pe antebraţul stâng cuvântul „rugby“, să nu se despartă de el niciodată. De asemenea, tot la dorinţa sa, bunica din partea mamei (care locuieşte în comuna Pecineaga) i-a împletit o pereche de totoşi pe care scrie, aţi ghicit, „rugby“. „Sperăm ca odată cu generaţia lui Mihai Lămboiu rugby-ul constănţean să renască. Cel mai important e ca această reconstrucţie să se bazeze pe element autohton“, arată Cristian Cojocaru. „Vreau să ajung la o echipă cât mai mare. Visez să port tricoul Farului“, e hotărât Mihai. Tânărul, care joacă centru (la club) şi aripă (la echipa naţională), nu se bucură de o situaţie familială deosebită, dar întotdeauna cei care vin de jos, cunoscând greutăţile vieţii, au succes, întrucât nu se dau în lături de la muncă şi încearcă să-şi facă un viitor prin sport. Aşa şi Mihai. Locuieşte la Mangalia cu mama sa, tatăl său murind acum aproape 11 ani. Fratele său mai mare, în vârstă de 31 de ani, e plecat de câţiva ani în Germania. Cristian Cojocaru dezvăluie că RC Tomitanii îi asigură rugbystului abonamentul pe mijlocul de transport Constanţa - Mangalia, de când Mihai a venit la club.Pantera şi „Chinezul“
Sportivul a trecut la liceu în clasa a 11-a, diriginta sa fiind Carmen Botea, antrenoare de atletism. Peste 15 zile, Mihai va împlini 18 ani, urmându-l pe un alt rugbyst de la Tomitanii, Enghin Sali, care a devenit de curând major. Colegii îi spun lui Lămboiu (purtătorul tricoului cu numărul 13 în echipă) şi „Bagheera“, după cum Enghin e „Chinezul“. Ambele apelative vin de la antrenori. Lavinia Lungu i-a spus odată aşa lui Mihai întrucât are tenul mai închis şi ochii verzi, asemuindu-l, în glumă, cu pantera din „Cartea junglei“. Lui Sali i-a zis „Chinezul“ Cristian Cojocaru.Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii