Uimitorul Vicenţiu Culea. „Hercule“ veteranul A concurat la Mondiale şi a luat medalie, deşi nu mai făcuse lupte de 30 de ani! (galerie foto)

Sportivul Vicenţiu Culea, din Cernavodă, a cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial de lupte greco-romane rezervat veteranilor, întrecere care s-a disputat în Bulgaria, la Plovdiv
 
La 55 de ani, Vicenţiu Culea este un fenomen sportiv. A făcut lupte greco-romane în tinereţe, iar apoi, după ani, s-a îndrăgostit de atletism, devenind multiplu campion naţional şi balcanic. A concurat şi la culturism, iar acum practică acest sport doar pentru întreţinere. Nu e străin nici de skandenberg, iar de curând şi-a împlinit un vis: a urcat pe podium la Campionatul Mondial de lupte.
 
La 30 de ani de când Vicenţiu Culea renunţase la lupte, „o întâmplare frumoasă“, cum spune, l-a adus din nou în concurs. „Un fost coleg de la lupte, care e acum în SUA, m-a provocat. Văzându-mă pe Facebook, a spus: «Trebuie să mergi la Mondiale». «Stai că n-am mai călcat pe o saltea de lupte de 30 de ani», m-am îndoit eu. Însă, în cele din urmă, ideea mi-a surâs şi am reînceput antrenamentele. M-am pregătit pentru Mondiale, la sala de la Medgidia (eu retrăgându-mă din lupte de la IMUM Medgidia), cam o lună şi jumătate. Am constatat cu satisfacţie că n-am uitat nimic, niciun procedeu“, spune Vicenţiu Culea.

„Eşti bun, eşti o maşină de lupte! Hai la Mondiale“ 

Aşa a reînceput aventura sa în lupte. „Am făcut vreo cinci minute de încălzire, apoi totul a mers ca pe bicicletă. Îmi dăduseră lacrimile. Eram ca un copilaş care şi-a găsit jucăria. Antrenorul de la sală, Daniel Toader, un fost junior de-al nostru, care era copil şi se uita la noi, cu ani în urmă, când făceam lupte, zice: «Eşti bun, eşti o maşină de lupte! Hai la Mondiale». Am lucrat apoi şi alături de un fost luptător. Ulterior, am plecat în concediu la Poiana Braşov, iar acolo am găsit lotul României de seniori. M-am antrenat cot la cot cu ei. Am rezistat două ore, apoi am lucrat în plus“, arată sportivul veteran, care e născut în judeţul Ialomiţa, la Feteşti, iar în 1988 s-a stabilit la Cernavodă, de atunci lucrând la Centrala Nucleară din oraş.

A plecat atlet, s-a întors luptător! 

La trei săptămâni după ce concurase, la Stara Zagora, la Campionatul Balcanic de atletism al veteranilor, devenind campion la aruncarea ciocanului, Vicenţiu Culea se întorcea în Bulgaria pentru Mondialele masters de lupte. Mulţi se mirau: cum de a trecut de la atletism la lupte, neştiind că el făcuse lupte în tinereţe, mulţi ani, de la copii până la seniori. La 1,84 m şi 104 kg, Vicenţiu a concurat la Plovdiv la categoria +130 kg, având şi ghinionul de a se confrunta cu sportivi mai tineri ca el, mulţi dintre ceilalţi cinci participanţi la categorie fiind campioni celebri. Constănţeanul luase însă licenţa pentru CM la +130 kg, neştiind că în acest an se introdusese şi categoria 100 kg. Iar când a aflat, era prea târziu, începuse deja slăbirea, de la 112 kg. Vicenţiu Culea a avut adversari de 130 - 140 kg, luptători cunoscuţi în lume, şi, în plus, s-a confruntat cu unele probleme medicale. Dar, chiar şi în aceste condiţii, a urcat pe podium, cucerind medalia de bronz.

Adversarul său are statuie în Kazahstan 

„Am trecut de două tururi şi am intrat în semifinala pentru locurile trei - patru, în care am întâlnit un sportiv redutabil din Kazahstan, care avea peste 140 de kilograme şi câteva titluri mondiale. În repriza întâi, am condus şi am dominat, dar în runda secundă, tocmai când voiam să fac un procedeu, am luat un antebraţ peste gât şi ureche de am văzut stele verzi. Mi s-a tăiat respiraţia. Adversarul a căzut pe mine şi am fost nevoit să renunţ, având în vedere şi problemele medicale pe care le aveam. Un coleg de-al meu mi-a spus însă: «Nu fi supărat că ai pierdut, adversarul este campion mondial, are şi statuie la el în oraş. Nu e oricine. Ai venit tu după 30 de ani de pauză să le iei caşcavalul din faţă! Ei sunt antrenori, maeştri emeriţi, tu n-ai mai făcut lupte de ani întregi»“, povesteşte Vicenţiu Culea.

A dormit cu medalia în pat 

Sportivul din Cernavodă nu este supărat pentru înfrângere, ci dezamăgit că putea mai mult, dar a fost tras înapoi de acele probleme medicale, de care suferea de vreo lună şi jumătate. „Ştiam ce pot. Faţă de ei (n.r. adversarii de la Mondiale), eu aveam o rezistenţă fantastică. Fac şi sală, alerg, fac şi cardio. M-am bătut pe mâna mea. Totuşi, medalia de bronz nu-i de colo. E un vis împlinit. Ce pot cere mai mult universului? I-am cerut să-mi mai dea o şansă în lupte şi mi-a dat. Revenind la copilul din mine, în noaptea de după concurs, la hotel, am dormit cu medalia în pat. Nu le-am spus că am urcat pe podium decât fiului meu şi soţiei. Era jucăria mea, care voiam să fie numai a mea, în sufletul meu“, arată sportivul veteran.

„I-am bătut pe toţi“ 

Vicenţiu a început să practice atletismul motivat de fiul său, Anton Gabriel, care are 27 de ani acum şi a făcut atletism la Axiopolis Cernavodă. „De la 50 de ani la aproape 56 cred că am câştigat vreo 100 de medalii în atletism la veterani, la diferite probe. În primul an i-am bătut pe toţi. Toţi mă întrebau când am practicat? Nu am practicat, doar că fiul meu a fost sportiv la aruncarea discului şi, mergând cu el la antrenament, am început şi eu să deprind tehnica şi să mă joc. Aşa am început. Păcat că nu mai sunt tânăr, că îmi place foarte mult, e un sport pe care îl practici şi iarna, pe zăpadă. Mă relaxez dând cu discul. Fiul meu n-a reuşit să iasă campion naţional, erau Mihai Grasu, iar apoi Andrei Gag, mari campioni, stătea în umbra lor. S-a oprit în primele trei locuri şi uşor-uşor s-a lăsat, însă acum e tot în domeniul sportului“, arată Vicenţiu.

Este autodidact 

În atletism, probele sale de bază sunt aruncarea discului, a greutăţii şi a ciocanului (atât cel de 6 kg, cât şi cel greu, de 11,3 kg). A concurat însă şi la alte probe, iar la nivel internaţional a făcut şi pentatlon. „Am descoperit că există şi Campionat Naţional de veterani. Am câştigat la mai multe probe. Întâi au fost greutatea şi discul. Dădeam câte 5-10 metri peste adversari. Dădeam cu ciocanul cu tehnică de disc. Se întrebau ce tehnică e asta. Tehnică individuală! N-are cine să mă înveţe, sunt autodidact. Mă uit pe YouTube şi repet. Mi-am făcut o platformă de aruncări, la stadionul cel vechi din Cernavodă, mi-am cumpărat discuri şi greutăţi. Le atletism sunt legitimat la Axiopolis, la lupte la clubul din Medgidia“, spune multiplul campion.

În tinereţe, locul patru cu echipa 

„Am concurat mult timp şi la culturism şi skandenberg, cu rezultate la nivel naţional. În culturism am participat din 1980. Sunt generaţie veche. De câţiva ani, nu am mai evoluat la întreceri de culturism, am prins drag de atletism. M-am retras şi din skandenberg. Fac în continuare exerciţii de culturism, dar nu mai concurez. La lupte, în tinereţe, cel mai mult am urcat în clasament, la seniori, pe locul patru cu echipa. Erau mulţi luptători buni atunci. Am concurat ultima dată la lupte la IMUM Medgidia, dar am fost şi la Rapid, la Steaua, la Craiova, Piteşti sau Călăraşi“, menţionează Vicenţiu Culea.

„Visul nu ţine cont de vârstă“ 

Poli-sportivul din Cernavodă este bucuros că reuşeşte să le dea un exemplu copiilor, Vicenţiu fiind dovada vie că sportul se poate practica indiferent de vârstă. „Un vis devenit realitate - medalie de bronz la categoria +130 kg. Aşadar, nu încetaţi să visaţi, pentru că visul nu ţine cont de vârstă!“, a postat pe Facebook sportivul de 55 de ani.
 
La sala de la Medgidia Vicenţiu Culea este admirat de toţi, iar înainte de Mondiale, antrenorul Daniel Toader a avut şi el un mesaj pe reţeaua de socializare, din partea sportivilor: „Luptătorii de la CSS Medgidia urează succes maxim «tânărului» luptător Culea Vicenţiu la Campionatul Mondial de lupte greco-romane veterani şi îl aşteptăm la sala noastră cu medalia de aur. Succes!“.

Uriaşul pitic! 

Multiplu campion naţional şi balcanic la atletism masters, Vicenţiu Culea a concurat şi la Europene, şi la Mondiale. „La Euro, am concurat o singură dată, la disc. M-am calificat în finală, ocupând locul patru din 12 competitori. Sunt mulţi aruncători de disc foarte buni în Europa, iar eu, pe lângă ei, sunt pitic la fizic. Dar am reuşit să mă impun între ei. La Mondiale, în primul an, am concurat la pentatlon, clasându-mă pe zece din 28. La competiţiile externe mă duc unde pot. Dacă se organizează ceva departe, e mai greu“, punctează Vicenţiu Culea.

A inventat „Batonul vieţii“ 

Sportivul de 55 de ani este un fan declarat al sportului practicat în mod natural şi, având în vedere că e şi nutriţionist, a inventat un produs susţinător de efort, „Life Baton“ (Batonul Vieţii). „E făcut din seminţe, fructe, plante medicinale sau miere. E ceva fantastic. Îmi dă forţă şi vigoare cum nici unul de 20 de ani nu are. Mă susţine la efort. Mă face să mă mişc şi să mă simt foarte bine. La vârsta mea, reuşesc să alerg între 30 şi 50 de kilometri. Fac cinci kilometri încălzire, apoi intru în sala de forţă, trag de fiare şi mai dau şi 100 de bile (n.r. antrenament de atletism). Fac tracţiuni cu 50 de kg pe mine, împins din culcat cu haltera de aproape 200 de kg. Trag maşini. Mă simt bine, acest produs mi-a dat vigoare“, spune Vicenţiu Culea.

„Gladiatorii mâncau ovăz fiert şi se luptau toată ziua“ 

Acesta arată că produsul său natural este folosit de mulţi sportivi, dar şi de oameni obişnuiţi. „Vasile Apetroaie (n.r. un alt atlet veteran, multiplu campion) consumă şi el «Life Baton», de aceea îi bate pe toţi“, râde Vicenţiu, care continuă: „Este un medicament-aliment. Trebuie să am grijă de viaţa mea şi de sănătate. Dopajul nu-şi are locul în sport. Ce, înainte se pleca la război după ce luptătorii îşi injectau ceva sau luând pastile? Gladiatorii mâncau ovăz fiert şi se luptau toată ziua. Am experimentat foarte mult, iar rezultatele sunt fantastice. Voi încerca să fac şi nişte emisiuni, e păcat să ţin numai pentru mine. Oricum, în lumea sportului, eu vorbesc cu oamenii, îi îndrum în acest domeniu, le mai spun câte ceva“.
 
Sursa foto: Facebook
 
Citeşte şi:
 
Atleţii veterani Vasile Apetroaie, Vicenţiu Culea şi Gheorghe Romaşcanu au urcat pe podium la Campionatul Balcanic (galerie foto)