Unde a fost dibuit Fane Petcu înaintea unui meci de acasă Poveştile savuroase ale promovării Farului de acum 32 de ani (video şi foto de colecţie)

După trei sezoane pe care le petrecuse în Divizia B, FC Constanţa (aşa cum se numea atunci FC Farul) reuşea să revină pe prima scenă a fotbalului românesc la finele sezonului 1980/1981. Dobrogenii au dominat clar un campionat în care principala contracandidată la promovare a fost Gloria Bistriţa. În echipa de atunci evoluau jucători de legendă ai Constanţei, precum Dumitru Antonescu, Ştefan Petcu, Paul Peniu, Petre Buduru sau Mihai Turcu, conduşi de pe banca tehnică de tandemul Emanoil Haşoti - Petre Comăniţă.

FC Constanţa a fost vioara întâi a acelui campionat, câştigând seria de Divizia B cu şapte puncte avans (50 - 43) în faţa Gloriei Bistriţa, însă promovarea matematică a fost obţinută cu destule etape înaintea finalului. „Marinarii” au avut cele mai bune cifre dintre toate cele 18 echipe: cele mai multe victorii (22), cele mai puţine înfrângeri (6), cel mai bun atac (69 de goluri marcate) şi cea mai bună apărare (doar 23 de goluri primite). Clasamentul final a fost: 1. FC Constanţa - 50p, 2. Gloria Bistriţa - 43p, 3. Unirea Dinamo Focşani - 37p, 4. CS Botoşani - 36p, 5. Viitorul Gheorgheni - 36p, 6. CSM Suceava - 35p, 7. Gloria Buzău - 34p, 8. FCM Progresul Brăila - 34p, 9. Ceahlăul Piatra  Neamţ - 34p, 10. Delta Tulcea - 33p, 11. CSU Galaţi - 33p, 12. Oltul Sf. Gheorghe - 33p, 13. IMU Medgidia - 33p, 14. Viitorul Mecanica Vaslui - 33p, 15. CSM Borzeşti - 32p, 16. Minerul Gura Humorului - 27p, 17. Cimentul Medgidia - 27p, 18. Chimia Brăila - 22p.

Antonescu a ratat recordul

„Ne-am bătut la promovare cu Gloria Bistriţa, pe care am învins-o la Constanţa şi am făcut 0-0 în deplasare. Am condus campionatul de la cap la coadă şi abia pe final am pierdut câteva meciuri. Am ieşit campioni cu vreo şase etape înainte de terminarea întrecerii. Una dintre înfrângeri a fost la Gheorgheni, gazdele beneficiind de sprijinul clar al arbitrului, Mihai Ivăncescu, din Braşov, care ne-a făcut varză, talmeş-balmeş. Antrenorul nostru, Emanoil Haşoti, nu se aştepta la aşa ceva, din moment ce îl antrenase pe Ivăncescu la echipa din Braşov, şi credea că vom beneficia de un arbitraj corect. «A  fost copilul meu», era sigur nea Lache că nu vom avea probleme, dar s-a înşelat”, povesteşte Dumitru Antonescu, cel care avea 36 de ani în acel sezon, iar peste trei ani avea să se retragă din activitatea competiţională. FC Constanţa a petrecut trei sezoane în liga secundă (1978/1979, 1979/1980 şi 1980/1981) înainte de a reveni în Divizia A. Acest fapt l-a împiedicat pe Antonescu să devină primul fotbalist român care atinge bariera celor 500 de meciuri jucate pe prima scenă. „Dacă nu picam atunci în Divizia B, atingeam şi chiar săream de 500. Când am retrogradat, aveam 367, detronându-l pe atacantul Mihai Adam, de la Cluj, care disputase 354 de partide”, spune nea Mitică, în prezent antrenor la Şcoala de Fotbal Farul 2010. Antonescu este fotbalistul constănţean cu cele mai multe prezenţe în tricoul Farului în prima divizie - 400.   

Drogeanu „ara” terenul între cele două careuri

FC Constanţa a încheiat en-fanfare jocurile de pe teren propriu din sezonul 1980/1981, cu o victorie la scor, 6-0, cu CS Botoşani, la finele căreia cei doi antrenori ai echipei îşi exprimau satisfacţia pentru promovare. „După o întrerupere de trei ani, am revenit în colectivul de conducere al formaţiei şi îmi manifest bucuria pentru atingerea obiectivului propus. Sunt foarte mulţumit şi bucuros şi sper că am realizat promovarea şi alături de publicul constănţean, care şi-a dorit poate mai mult decât noi revenirea în Divizia A”, a declarat antrenorul secund Petre Comăniţă. „A fost un an greu, însă plin de învăţăminte, în care totala adeziune a jucătorilor la programul fixat, participarea lor conştientă şi fără niciun fel de ezitare au condus la o bună capacitate de joc şi la o participare decisivă pentru promovare, care s-a dat în prima parte a campionatului. Partea a doua a fost mai uşoară. Pentru Divizia A trebuie să ne pregătim însă mult mai bine. Pe umerii noştri apasă acum responsabilitatea de a menţine echipa în Divizia A”, a spus principalul Emanoil Haşoti, care a evidenţiat şi câţiva jucători: „Deşi cei 11 care au reprezentat echipa de bază au avut contribuţie aproape egală, evidenţiez totuşi câţiva jucători, pentru seriozitatea şi sobrietatea lor şi pentru aportul adus. Astfel, nu putem să-l neglijăm pe portarul Costaş, care a apărat poarta etapă de etapă fără fisuri. La cei 36 de ani ai săi, Antonescu a avut o contribuţie decisivă la climatul de echipă şi la siguranţa în apărare. Drogeanu, un jucător cu o mare capacitate de efort, a participat exemplar în cele două momente ale jocului, şi în atac, şi în apărare. Prin tehnicitatea şi inventivitatea sa, Petcu a dat culoare jocului. S-au mai remarcat Buduru, Peniu şi în general cei care au participat la majoritatea jocurilor”. FC Constanţa avea să rămână în Divizia A doi ani la rând după această promovare, în sezoanele 1981/1982 (locul 14) şi 1982/1983 (18), după care a retrogradat şi a durat cinci ani până la următoarea promovare, în ediţia 1987/1988. Clasările din acest interval, din Divizia B, au fost: 1983/1984 - 5, 1984/1985 - 4, 1985/1986 - 4, 1986/1987 - 4 şi 1987/1988 - 1.

Marcatori cu coroniţă

Să revenim însă la sezonul 1980/1981. Echipa tip din acel an a fost: Costaş - Borali, Antonescu, Nistor, Caramalău - Drogeanu, Gache - Buduru, Peniu, Petcu, Turcu. Lotul din acel sezon: Costaş, Stancu - portari; Mustafa, Borali, Antonescu, Nistor, Turcu, Caramalău, Drogeanu, Livciuc, Petcu, Gache, Purcărea, Ancuţa, Enache, Buduru, Peniu, Mărculescu, Mănăilă, Tararache, Badea - jucători de câmp. Primii trei marcatori ai echipei au fost Petcu (16 goluri), Buduru (14) şi Peniu (12 goluri), cu menţiunea că ultimul, actualul preşedinte al Academiei de Fotbal „Gheorghe Hagi”, a fost accidentat în retur şi a jucat mai puţin. „A fost un an frumos, bun al nostru. Am jucat excelent. Aveam o echipă sudată, dar am beneficiat şi de condiţii deosebite. Am promovat la pas. Stadionul era plin ochi meci de meci. Eu am înscris de 16 ori şi mi s-a părut că am făcut-o destul de uşor. Prinsesem şi o experienţă mai mare”, spune Ştefan Petcu, care avea atunci 24 de ani, iar peste doi ani avea să ajungă la Steaua.


Pe teren - fachir, la uzină - mecanic

Petcu juca vârf retras, în spatele lui Paul Peniu, şi îşi aduce aminte de un episod amuzant petrecut înainte de un meci de acasă al lui FC Constanţa. „La un antrenament, nea Lache m-a înjurat, iar eu am ieşit din şedinţa de pregătire şi am plecat de la echipă. M-am pregătit două - trei zile singur şi am stat la o prietenă, care era cântăreaţă la hotelul Aurora din Mamaia. Cei de la echipă nu reuşeau să dea de mine. Se apropia meciul, iar primul secretar ordonase să fiu adus la echipă. Într-un târziu, preşedintele clubului, Dumitru Sever, m-a dibuit, prin intermediul bunului meu prieten Aurel Ancuţa, care ştia unde eram. «Hai să bem un Campari», m-a luat pe ocolite preşedintele, convingându-mă într-un târziu să revin la echipă. Nea Lache însă tot supărat era şi a spus că el nu m-a chemat. În cele din urmă, am jucat. Am bătut cu 4-2. Am dat două goluri, iar la celelalte două i-am pasat decisiv lui Tararache. După meci, între mine şi Haşoti a intervenit împăcarea. «Bravo, băi golane!», m-a felicitat şi m-a îmbrăţişat nea Lache”, arată Fane Petcu, actualmente scouter la Academia Hagi. Fostul fachir al litoralului spune că se câştiga bine la FC Constanţa în acei ani. „Luam bani foarte frumoşi. Prima de victorie acasă era de 2.000 de lei, iar în deplasare de 4.000 de lei. Succesele din partidele importante, cu miză, erau recompensate şi cu 6.000 de lei. La aceste sume se adăuga salariul, fiecare jucăror fiind angajat la diferite întreprinderi, dar scos din producţie. Spre exemplu, eu am fost încadrat, ca mecanic, la ITC, iar apoi la IGC (Întreprinderea de Gospodărire Comunală), de unde încasam între 1.800 lei și 2.000 de lei pe lună”, arată Ştefan Petcu.

Sursa foto: 1, 2, 4, 5 - Facebook (Sorin MIhăilescu), 3 - istoriafotbalului.go.ro