Ajutaţi-l pe Edi să-şi recunoască mama

„Edi este un copil fără copilărie", îşi mărturiseşte durerea Pollyana Solomon, o mamă care, până acum, nu s-a putut bucura de fiul său. O durere pe care şi Edi le-ar fi împărtăşit-o celor prezenţi dacă i s-ar fi dat această şansă. 

Probabil şi-ar fi dorit să-şi vadă mama zâmbind. Probabil, şi-ar fi dorit să-şi ceară iertare pentru că, în timp ce mama sa era plecată la serviciu, a mai făcut o năzbâtie. Dorinţe care au rămas ascunse nu numai pentru Pollyana, ci chiar şi pentru Edi. În urmă cu patru ani a fost diagnosticat cu autism şi retard psihic. Un şoc pentru mama care a conştientizat că fiul său nu se va ridica vreodată la cerinţele societăţii. „Nu vorbeşte, face în pampers, nu se joacă cu ceilalţi copii. Nu ştie care este rostul jucăriilor", spune Pollyana. Singurul lui mod de a-şi transmite bucuria sunt nişte icnete şi bâţâieli. O metodă necunoscută pentru ceilalţi, prin care micuţul de şase ani reuşeşte să le comunice celor din jur că ştie să se bucure de fiecare moment. În felul lui, dar ştie. „Costurile ar fi enorme dacă am merge la Bucureşti să-l tratăm, pentru că în Constanţa nu prea există specialişti. Acum, îl ducem la centrul de zi Orizont", continuă femeia. Cea mai mare durere, nu este aceea de a avea un copil cu „probleme", pentru că, în timp, a învăţat să se bucure, la rândul ei, de fiecare moment în care Edi începe să dea semne că înţelege ceea ce se petrece în jurul lui. Timp de şase ani, de când l-a născut pe Edi, femeia nu şi-a auzit vreodată copilul spunându-i „mamă". Atât. 

Bani pentru terapie 

 „Am vrea să-l recuperăm, să înceapă să vorbească, să-şi recunoască mama, să capete independenţă", spune femeia. Este medic de familie, dar după ce l-a adus pe lume pe Edi nu a mai reuşit să profeseze. „Este hiperkinetic. Aleargă toată ziua. Trebuie să fii cu ochii în patru, aşa că nu pot pleca de acasă." Tocmai de aceea, singurul venit este pensia mamei Pollyanei şi ajutorul social al lui Edi. Nu mai mult de 13 milioane de lei vechi. Bani care de abia le ajung celor trei să o ducă de pe o zi pe alta, dar să-l mai ducă pe Edi la şedinţele de terapie. Tatăl copilului, nici măcar nu vrea să audă de fiul său. Probabil, este o povară mult prea mare pentru el. Nu sentimentală, ci financiară. „Vine o dată la câteva luni şi nu-i aduce nici măcar un pachet de biscuiţi. Nu i-a mai plătit pensia alimentară. Nici n-are de unde pentru că, la 37 de ani, nu munceşte", spune bunica lui Edi. „Vreau ca Edi să-şi dea seama că sunt mama lui. Să-i aud vocea". Iar pentru asta, familia Solomon are nevoie de bani. „Am avea nevoie de zece milioane pe lună pentru şedinţele de logopedie şi psihoterapie. Dacă Edi ar urma la timp tratamentul, în aproximativ doi ani am vedea primele rezultate. Şi, probabil, l-aş auzi spunându-mi «mama»", încheie Pollyana, în speranţa că persoanele cu inimă vor fi impresionate şi se vor oferi să-l ajute pe Edi. Cei care vor să-i dea o şansă la normalitate copilului, pot suna la numărul de telefon 0764.447.695.