Delasare ori dezinteres?!

Facand o extrem de sumara trecere in revista a stirilor, privind proiectele si investitiile, nu se poate sa nu observi ca o anumita caracteristica se mentine in continuare, am putea spune pe intreaga perioada a anului in curs. Ma refer la faptul ca extrem de putine proiecte sunt si finalizate, majoritatea dintre ele fiind plasate in viitor, la unele dintre ele formularea fiind chiar conditionala. Acest lucru spune multe despre nivelul si perspectivele investitiilor din tara noastra. Oricum, in ceea ce priveste investitiile imobiliare, am vazut ca acestea, desi intr-o oarecare crestere, prezinta niveluri extrem de modeste, inclusiv (sau in special) cele care provin din Statele Unite sau Germania, de exemplu. Chiar si la acest nivel modest, populatia si firmele de constructii nu simt efectele benefice pe care ar trebui sa le aiba investitiile straine decat intr-o masura foarte mica. Aceasta se datoreaza faptului ca, in multe cazuri, investitorii si antreprenorii straini "vin" cu modelele (proiectarea, materialele, echipamentele si uneori chiar utilajele) de "acasa", astfel incat singurul castig al constructorilor romani ramane faptul ca au asigurat pe o perioada de timp salariile. Desigur acest lucru nu este putin, insa in acest caz nu se poate vorbi in termeni de tip "avant economic" sau "crestere spectaculoasa", temporizarea sau promisiunile fiind mai potrivite, asta asa ca sa nu folosesc termenul de stagnare. Adevarul ca acesta ar fi impropriu, intrucat anumite segmente cunosc cresteri reale. Intre acestea se pot include cele care privesc instalatiile (sa nu uitam ca totusi in Romania s-a vandut in ultimii ani un milion de centrale termice individuale) precum si unele materiale care tin de segmentul amenajarilor si renovarilor de locuinte, birouri si spatii comerciale. Un alt fapt care ni se pare demn de a fi relevat se refera la tema eficientei energetice a cladirilor, in stransa corelatie cu cea a surselor de energie si politica energetica. Iata deci ca exista multe preocupari, se ofera solutii, se discuta programe. Dar, vorba cuiva: discutam, discutam, dar nu se face nimic. Lipsa mijloacelor financiare la nivel guvernamental pare sa fie veriga care inchide cercul vicios, iar investitorii autohtoni nu simt nici o atractie preferand, in schimb, afaceri in care sansele de recuperare rapida a banilor sunt mult mai mari, mai ales daca sunt sustinute politic. Un exemplu in acest sens pare a fi proiectul privind Zonele Metropolitane, in care alt avantaj decat acela al imbogatirii peste noapte a celor care au "stiut" dinainte si au cumparat ieftin terenuri (eventual in extravilan) si case in sate pricajite de pe langa marile orase precum si a aparitiei catorva noi demnitati pentru clientela (guvernator, viceguvernator), nu stim. Alta "hiba" a gandirii si conceptiei la nivel superior pe aceasta tema mi se pare a izvori chiar din distanta mare care separa realitatea de punctul in care dorim sa ajungem. Se incearca arderea unor etape si nu stiu daca acest lucru este posibil. Spus altfel, consider ca o abordare mai pragmatica ar putea reprezenta in momentul actual o solutie mai realista sau, in orice caz, o etapa care nu poate fi ocolita.