#citeşteDobrogea 101 ani de la naşterea patriarhului baletului constănţean, Oleg Danovski

Astăzi îl celebrăm pe cel care a dus faima culturii constănţene departe de hotarele României şi căruia îi datorăm cea mai de preţ companie românească de balet.
 
Deşi născut la Vosnesensk, Ucraina (la 9 februarie 1917), Oleg Danovski a fost un dansator şi coregraf român, considerat întemeietorul şcolii româneşti de balet modern, fondatorul şi directorul primului teatru de balet din România, instituţie care, din 1990, prin hotărârea ministrului Culturii de la acea vreme, Andrei Pleşu, îi poartă numele - Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ din Constanţa.
 
A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balşoi, Opera din Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de succese şi recunoaştere fără precedent în străinătate.
 

La 14 ani a fugit la Bucureşti. La 17 ani era cel mai tânăr coregraf din lume

 
Cel care avea să fie supranumit Sfinxul Slav s-a născut în localitatea Vosnesensk, din Ucraina, dar avea origini germane: tatăl său, von Hildebrand, aparţinea unei familii de baroni aduşi de Petru cel Mare din Germania. Când bolşevicii au luat puterea prin forţă, acesta a luptat ca ofiţer împotriva lor, fapt care l-a determinat să o trimită pe soţia sa, Juliette, la adăpost la Cernăuţi. Din 1920, ea s-a angajat ca maestră de balet la Teatrul din Cernăuţi, astfel încât Oleg Danovski a crescut de mic într-un mediu artistic. Iniţial, a dovedit o înclinaţie specială pentru vioară, instrument pe care l-a studiat timp de şapte ani. Ulterior, s-a dedicat dansului.
 
La 14 ani a ales să fugă la Bucureşti cu o elevă de-a mamei sale. După o perioadă de lipsuri, în care a dormit în parcul Cişmigiu şi s-a hrănit doar cu pâine şi apă, s-a angajat ca balerin la Teatrul Cărăbuş. Foarte curând avea să devină prim-solist, acceptând provocarea de a-l înlocui pe balerinul care se îmbolnăvise. Remarcabila sa evoluţie la premieră i-a adus supranumele de Sfinxul Slav. La 17 ani devenea cel mai tânăr coregraf din lume, activând o vreme la Teatrul Evreiesc, unde a studiat regia cu Iacob Sternberg. Apoi s-a angajat ca solist la Opera Română din Bucureşti, unde a început să monteze spectacole remarcabile.
 
A avut privilegiul să colaboreze cu mari artişti ai vremii precum Josephine Baker sau Boris Kneazev - pedagog care formase şi iluştrii dansatori ai Operei de la Paris. Celebrul Robert Helpmann l-a invitat să monteze la Londra „Lacul lebedelor“ - capodopera sa fiind printre cele mai bune montări cunoscute. Şi-a format un ansamblu de 150 de balerini, iar în 1949 a devenit decanul Academiei de balet. A militat pentru separarea Baletului de Operă, fără succes. În cele din urmă, a solicitat pensionarea de la teatrul din Bucureşti, dar a fost refuzat.
 

O inestimabilă moştenire

 
În 1978, în drum spre Varna, unde urma să jurizeze un festival internaţional de balet, a făcut un popas la Constanţa, unde s-a întâlnit cu directorul Teatrului de revistă „Fantasio“, Aurel Manolache, care i-a propus o colaborare. Oleg Danovski l-a convins să înfiinţeze o secţie de balet a Teatrului „Fantasio“: Ansamblul de balet clasic şi contemporan, iniţial constituit din tineri absolvenţi ai liceelor de coregrafie din Bucureşti şi Cluj, primul spectacol montat fiind „Chopiniana“.
 
Aici, Oleg Danovski a montat trilogia ceaikovskiană „Lacul lebedelor“, „Frumoasa din pădurea adormită“ şi „Spărgătorul de nuci“. Prin legăturile sale cu impresarul german Landgraff, reputaţia balerinilor români a depăşit pentru prima oară graniţele ţării, iar turneul anual în Germania al Teatrului de Balet din Constanţa a ajuns o tradiţie care continuă şi în zilele noastre. Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului său coregrafic sunt „Spărgătorul de nuci“, „Lacul lebedelor“, „Cenuşăreasa“, „Giselle“, „Rapsodia“ lui Enescu sau „Chopiniana“.

 
Ultimul său spectacol, creat cu puţin timp înainte de moarte, în 1996, a fost „Crăiasa zăpezilor“: deşi grav bolnav, Oleg Danovski a reuşit să-l monteze în doar două săptămâni.
 

Trecut călcat în picioare de prezent

 
În 1990, prin hotărârea ministrului Culturii, Andrei Pleşu, excepţionala instituţie constănţeană fondată de Oleg Danovski îşi câştiga în sfârşit autonomia, sub numele Teatrul de Balet „Oleg Danovski“.
 
La opt ani de la moartea maestrului şi în profund dezacord cu eforturile sale şi aspiraţia ca baletul să beneficieze de o instituţie de sine stătătoare, Teatrul de Balet a fost desfiinţat, fiind comasat cu Opera, prin hotărârea nr. 151 din 2004 a Direcţiei de Cultură a Consiliului Judeţean Constanţa. Din 2010, Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ a intrat în administrarea Ministerului Culturii.
 
Sursa text: wikipedia