#citeșteDobrogea 105 ani de la nașterea artistului emerit dobrogean Florica Cordescu-Jebeleanu

Născută la 10 mai 1913, la Constanța, Florica Cordescu-Jebeleanu a lăsat o creație plastică de o mare forță emoțională.
 
A învățat la Școala de Belle Arte din București, în clasa profesorului Jean Alexandru Steriadi. Ea își afirmă prezența în viața plastică încă din 1933, la doar 20 de ani. Expune în Saloanele oficiale anuale desene colorate și picturi (interioare, peisaje, naturi statice etc.).
În 1937 face o călătorie de studii la Paris, lucrând în atelierele Academiei „Grande Chaumiere“ și ale Academiei scandinave. În același an, în sala Mozart din București, ilustratoarea și graficiana Florica Cordescu își deschide prima expoziție personală.
 
După 1944, numele artistei devine tot mai cunoscut, participând la expozițiile românești - anuale, de gravură, de grafică militantă sau ale grupului Flacăra - cu desene, picturi, ilustrații.
A reprezentat arta plastică românească la expoziții internaționale organizate la Budapesta, Zagreb, Moscova, Saint Petersburg, Paris, Atena, Varșovia ș.a.
 
Ilustrațiile de cărți, colaborările la revistele Flacăra, Contemporanul, Viața Românească, lucrările de grafică din care cităm Muncitoare, Cor de bărbați, Poemul mâinilor care aplaudă, sunt o dovadă a măiestriei artistei. Pentru lucrările sale a primit distincția de Artist Emerit în anul 1964.
 
Se stinge din viață la 29 aprilie 1965, la Sinaia, tocmai când pregătea tablouri și desene pentru o nouă expoziție.
 
Sora sa geamănă, Marcela Cordescu, evident, comemorată tot astăzi, este autoarea picturilor murale de la Clubul Uzinelor Republica și la Palatul Sporturilor din Constanța. Ca și sora ei, a realizat ilustrațiile unor cărți, izbutind să creeze eroi care au devenit familiari, reliefând și adâncind prin desen conținutul cărților. Au reținut atenția desenele create pentru Micul Muck, de W. Hauff, Basmele omului, de Vladimir Colin, sau Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu.
 
Sursă text și foto: „Reprezentanți ai Dobrogei în știința și cultura românească“, de Constanța Călinescu