#citeşteDobrogea 119 ani de la naşterea savantei dobrogene Victoria Iuga Raica. Amintiri despre Tulcea natală

Strălucită reprezentantă a biologiei româneşti, profesor universitar Victoria Iuga Raica s-a născut pe 23 aprilie 1900 la Tulcea. Se înscrie în seria savanţilor de renume mondial: A. Popovici-Bâznoşanu, Traian Săvulescu, Dimitrie Voinov (a cărui soţie a fost), Grigore Antipa, Ioan Borcea, Constantin Motaş, Mihai Băcescu. A fost şef de secţie la Muzeul „Grigore Antipa”, unde a înfiinţat colecţia de entomologie (ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor), introducând noi specii în catalogul faunistic al României.
 

 
Într-un interviu acordat universitarului Constanţa Călinescu, publicat în cartea „Memoria cuvintelor - Convorbiri” (Editura Ex Ponto, 2007), Victoria Iuga Raica descria Delta drept un paradis românesc. „M-am născut la Tulcea în locuinţa directoarei, mama mea, a unei şcoli de fete, iar tatăl meu era profesor de matematici la liceu. Amintirile sunt vagi, fiindcă înainte de a împlini 5 ani, părinţii mei au fost transferaţi la Brăila, tot pe malul Dunării, dar pe cealaltă parte. Probabil că din fragedă copilărie mă fascinează curgerea apei, ce mă ajută să-mi orientez gândurile în direcţia aleasă. Iar înotul l-am practicat regulat până la 74 de ani, renunţând numai din motive de sănătate.
 
Tulcea mi-o reamintesc ca pe un orăşel patriarhal, cu străzi ori înzăpezite, ori noroite sau prăfuite, cu căsuţe înfundate în verdeaţă. Mai râvnesc uneori după merele cu carapace roşie şi dulce, înfipte în beţe, din coşul bragagiului cu fes, pe care tata refuza să mi le cumpere pe motiv că n-are bani. Iar eu, mirată; «n-ai bani? Cumpără!». Probabil atunci m-am hotărât să «cumpăr» bani muncind şi am avut destui ca să mă chivernisesc, să călătoresc şi să deschid minţii orizonturi largi. Când am revăzut Tulcea acum câţiva ani, mare mi-a fost mulţumirea constatând transformarea ei într-un oraş modern cu o armonioasă Casă de cultură”.
 
Clasele primare le face la Brăila, iar studiile secundare şi liceale la Bucureşti, în şcoli particulare. Din cauza războiului, bacalaureatul îl dă la Roman, localitatea de refugiu. A urmat la Bucureşti Facultatea de Ştiinţe Naturale, cu profesori renumiţi: A. Popovici Bâznoşanu, Ion Atanasiu, Ludovic Mrazec, Traian Săvulescu. Pentru doctorat s-a înscris la catedra de morfologie animală, condusă de eruditul profesor şi citolog de renume mondial, Dimitrie Voinov, acesta fiind şi primul său soţ.
 
Între 1920 -1940 desfăşoară activitate în învăţământul superior, ca asistent, şef de lucrări şi profesor, la catedra de morfologie animală a Facultăţii de Ştiinţe Naturale de la Bucureşti.
În 1940 părăseşte cariera didactică pentru funcţia de şef de secţie la Muzeul „Gr. Antipa".
Între 1949 -1959 cumulează şi funcţia de cercetător principal în colectivul de faună al Academiei Române. Pentru documentare a lucrat în diferite instituţii din străinătate: Acvariile de la Triest, Neapole şi Monaco, Staţiunea maritimă de la Roscoff (Franţa), Muzeele din Budapesta, Viena, Paris, Londra, diferite laboratoare şi biblioteci ale Universităilor din Franţa şi Anglia, Institutul Zoologic al Academiei U.R.S.S. din Leningrad.
 
La muzeul „Gr. Antipa“ a înfiinţat secţia de entomologie, a organizat colecţia de Hymenoptere, a realizat tematicile muzeale privind maimuţele, originea omului, anatomia comparată, insecte. A publicat peste 100 studii, în care tratează teme de citologie, histologie, sistematică, ecologie. A devenit doctor docent. Revistele la care a colaborat: „Natura", „Analele Academiei Române", „Biologie animală", „Buletin ştiinţific: Geologie, Geografie, Biologie", „Travaux Musee Histoire Naturelle «Gr. Antipa»", „Revue de biologie", „Apicultură", „Revista de biologie şi zoologie".

 
În încheiere, revenim la interviul realizat de Constanţa Călinescu, cu răspunsul la întrebarea „De ce aţi ales ştiinţele naturii?”.
„Din copilărie eram contemplativă, preferând să-mi desfăt ochii cu vietăţile decât să mă joc, Puteam rămâne ore întregi lângă un buchet de flori, admirându-le pe rând ansamblul, sau să urmăresc zborul sacadat al vreunei insecte şi să ascult ciripitul variat al păsărilor, pe care le recunoşteam nu după nume, ci după însuşiri. Cum ambii părinţi proveneau din vechi familii de cărturari, când mă duceau în vizită pe la rude mă furişam în bibliotecă şi citeam cu aviditate tot ce găseam la îndemână, dar mă încântau mai ales planşele colorate cu animale şi plante, ori atlasele geografice, cu ajutorul cărora puteam călători în imaginaţie în ţinuturi îndepărtate, cu altă înfăţişare decât cea obişnuită mie. Astfel a fost firesc să mă înscriu la Facultatea de ştiinţe naturale, unde am fost curând remarcată de profesorii Emil Teodoreanu, Traian Săvulescu, Ludovic Mrazec, Ion Atanasiu, Dimitrie Voinov”.