#citeşteDobrogea 121 de ani de la naşterea filosofului şi sociologului dobrogean Alexandru Claudian. Colecţie rară la Biblioteca Universităţii „Ovidius“

Unul dintre cele mai ilustre nume ale intelectualităţii româneşti, Alexandru Claudian s-a născut în oraşul Cernavodă, la 8 aprilie 1898, fiu al Eufimiei (născută Cernătescu) şi al lui Floru Claudian, inginer topograf, ajuns general în 1912.
 

 
Rămas fără mamă la numai 9 ani, Alexandru Claudian este nevoit să peregrineze din garnizoană în garnizoană alături de tatăl său, care era inginer topograf ataşat Institutului Geografic al armatei. Astfel îşi face cursurile primare şi primele două clase de liceu la Craiova şi Caracal, apoi la Buzău, Vaslui şi Bucureşti, unde promovează şi bacalaureatul.
 
Intră în şcoala militară de la Botoşani. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti. Îşi ia licenţa în 1922 cu menţiunea „magna cum laude”. Între 1923 şi 1929 este profesor suplinitor de filozofie şi limba franceza la liceele bucureştene „Mihai Viteazu“, „Spiru Haret“, „Gheorghe Lazar“, „Mihai Eminescu“. Este perioada când îşi începe şi activitatea publicistică semnând alături de Ştefan Zeletin, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Ion Pilat în „Pasul Vremii”, „Curentul nou”, „Şantier”. Este prezent uneori numai cu iniţialele A.Cl., Al.C., A.C., alteori cu pseudonimul Anton Costin, cu cronici, note şi însemnări pe marginea cărţilor şi revistelor, însemnări situate la confluenţa dintre sociologie şi literatură.
 
În 1928, Dimitrie Gusti îi încredinţează un seminar de istoria doctrinelor. Renunţă însă în favoarea şcolii sociologice ieşene, în cadrul căreia avea să-şi dezvolte teoriile asupra problemelor de sociologie generală şi de sociologia culturii. În anul 1929, Alexandru Claudian devine profesor la Liceul Militar şi asistent suplinitor la seminarul de filozofie antică de la Facultatea de Litere şi Filozofie, la catedra profesorului Ştefan Zeletin.
 
La 31 de ani, cu o orientare teoretică marxistă, îşi încheie perioada căutărilor de început, îndreptându-se spre o activitate simultană pe planul liricii, filozofiei, sociologiei. Teza de doctorat pe care o susţine în anul 1930, constituie, de fapt, o sinteză a preocupărilor şi studiilor din anii anteriori, reflectate şi în articolele şi recenziile din revistele cu care colabora.
 
În 1932, Claudian suplineşte catedra de sociologie şi etică, iar între 1934-1936 preia catedra de istoria filozofiei vechi şi medievale până în 1937, când pleacă pentru un an la Paris, ca bursier al statului francez. Bursa i se acordă în urma publicării cărţii „Originea socială a filozofiei lui Auguste Comte”.
 
În 1940, cu titlu de conferenţiar, revine la Catedra de filozofie şi logică. Îi apar în această perioadă lucrările: Cercetări filozofice şi sociologice, Colectivismul în filozofia lui Platon, Cunoaştere şi suflet, în care se materializează crezul său politic. Acum este şi o fecundă perioadă publicistică, semnând frecvent în revista democrată „Lumea nouă”, sub pseudonimul I. Răsmeriţă. Prin desfiinţarea Catedrei de sociologie de la Iaşi, este numit conferenţiar de psihologia copilului normal şi patologic la Facultatea de Medicină din acelaşi oraş.

 
În 1954 îndeplineşte funcţia de secretar de secţie la Academia Republicii Populare Române, dar se transferă în acelaşi an la Filiala din Iaşi, ca cercetător. Activitatea de bază se circumscrie sociologiei beletristicii. O parte din studiile aparţinând domeniului sociologiei literaturii, versurile sale şi fragmente din lucrarea închinată prozei franceze din secolul al XIX-lea le publică după 1957 în revista „Iaşul literar”. Sensibilitatea şi gândirea sa artistică îl conduc spre o activitate literară în care se afirmă ca poet, traducător din literatură franceză şi germană şi ca fin critic literar.
 
Colaborează la foarte multe ziare şi reviste: Viaţa studenţească, Facla literară, Revista tineretului, Viaţa literară, Contemporanul, Ideea europeană, Viaţa românească, Iaşul literar. El consideră că naşterea ideilor, a sistemelor filosofice, individualizarea şi filiaţiile lor, de la Socrate şi Platon, prin Leibniz, J.J. Rousseau, Helvetius, până la Auguste Comte, ar avea o explicaţie insuficientă în absenţa unei analize a condiţionărilor istorice de natură socială şi psihologică. Astfel, utilizând metoda psiho-socio-genetică, studiul istoriei filosofiei, prin extensie şi al istoriei culturii, ar intra pe un teren mai ferm, sub auspiciile obiectivităţii ştiinţifice.
 
Sunt idei promovate de Claudian în anii ’30 ai secolului trecut, dezvoltate într-o manieră neabuzivă, cu o erudiţie structurală ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluieşte frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Moliere), prozei (şi romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar şi conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukacs, Lucien Goldmann, Robert Escarpit etc.
 
Moare la 16 octombrie 1962 în spitalul Fundeni, răpus de o boală necruţătoare, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu printre personalităţile ştiinţei şi culturii româneşti.
 

Opera literară

 

„Cercetări filosofice şi sociologice“, Iaşi, 1935;
„Colectivismul în filosofia lui Platon“, Iaşi, 1936;
„Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte“, Bucureşti, 1936;
„Cunoaştere şi suflet“, Iaşi, 1940;
„Antisemitismul şi cauzele lui sociale“, Bucureşti, 1945; ediţie îngrijită şi introducere de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, 2000;
„Senin“, ediţie îngrijită şi introducere de Constantin Crişan, prefaţă de Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1972.
 
Asupra acestei ultime cărţi de poezie, „Senin”, publicată postum, în volumul „Istoria literaturii din Dobrogea”, criticul literar dobrogean Puiu Enache se apleacă cu multă minuţie. „În ciuda faptului că numărul poemelor reţinute în acest volum este mic, în comparaţie cu cantitatea enormă de poezie rămasă în manuscris (circa cinci mii de pagini!), cele 134 de texte tipărite sunt edificatoare. Citindu-le, Al. Claudian ne creează imaginea unui artizan care a lucrate pentru sine, cu migală şui răbdare, mici obiecte de interior, bibelouri fine şi graţioase ce mărturisesc o mare pasiune pentru artă”.
 
În patrimoniul Bibliotecii Universităţii „Ovidius” se află Fondul Claudian, din care fac parte: 23 caiete manuscris cu versuri originale semnate Anton Costin şi traduceri din mari scriitori şi poeţi francezi şi germani: Verlaine, R. Bellau, Heredia, Th. Gautier, Alphonse de Lamartine, Jean Bertand, Clement Marot, Voltaire, Le Conte de Lisle, Joachim du Bellay, Andre Chenier, E. Rostand, La Fontaine, Ducis, V. Hugo, A. Sully Prudhomme, N. Lenau, Ch. Baudelaire, J.W. Goethe, H. Heine etc., pagini dactilografiate cu toate traducerile şi poeziile din caietele manuscris; 2.550 de pagini manuscris cu notiţe ale cursurilor de istoria doctrinelor, de filozofie antică, de sociologie şi etică, de istoria filozofiei vechi şi medievale şi de psihologia copilului normal şi patologic; 250 de pagini cu însemnări şi versuri; 22 de pagini cu acte personale şi paşaportul; 21 de scrisori către Al. Claudian expediate de către Zoe Solomonescu (soţia sa) şi 19 scrisori personale.
 
Sursa text: crispedia.ro, biblioteca.univ-ovidius.ro
Sursa foto: „Dimensiunile unor vocaţii”, de Constanţa Călinescu şi Ion Faiter