#citeșteDobrogea 91 de ani de la nașterea regretatei actrițe Marieta Mihalcea

Astăzi se împlinesc 91 de ani de la nașterea actriței Marieta Mihalcea (15 august 1928 - 14 decembrie 2000). Aflată printre cei care au format primul colectiv de actori ai Teatrului de Stat, la înființarea acestuia în anul 1951, Marieta Mihalcea avea la debut 23 de ani și mai jucase teatru în trupe de amatori.


 
“Rolurile ei secundare au fost lucrate cu pasiunea celor veniți din mișcarea de amatori, care erau conștienți că trebuie să învețe toată viața pentru ca accentul dintr-o frază sau o simplă privire sau gestul și mișcarea în „cadru“ să aibă acoperirea firescului, sincerității, autenticității” scrie Jean Badea în portretul pe care i l-a făcut actriței în volumul Dulcea povară.
 
Calitățile interpretative i-au fost apreciate de criticii de teatru în mai multe rânduri, rolurile cele mai remarcate fiind Foca din Fluturi... fluturi (,,[.. ] și-a desenat rolul cu minuțiozitate, mai mult prin mimică, gestică și mișcare, și mai puțin prin replică" - C. Jieanu), Catrina din Pădurenii („[...] lasă o bună impresie, jucând o țărancă isteață, încăpățânată, cantonată în tradiționalele legi ale pământului" - Carmen Tudora), Suzana din Nu ne naștem toți la aceeași vârstă (,,[...] s-a integrat atmosferei generale a spectacolului printr-o potrivită îmbinare de tăceri și vorbe multe, întruchipând îngrijorarea mamei" - Carmen Tudora).
 
O imagine expresivă a actriței regăsim și în volumul semnat de Anaid Tavitian și Georgeta Mărtoiu, Thalia ExPonto la cumpăna de milenii. „Marieta Mihalcea, o brunetă mică, slăbuță dar plină de un temperament îndrăcit, a lipsit arareori din distribuțiile spectacolelor montate pe această scenă, până târziu, spre pensionare. Când apărea, dădea parcă sare și piper întregului ansamblu, focalizând atenția tuturor asupra sa, fără nici un efort. Era electrizantă! Toate eroinele ei, de la Clarice din "Slugă la doi stăpâni", Toinette din "Bolnavul închipuit", Colombina din "Nora și soacra", nora cea mică și afurisită din "Soacra cu trei nurori", până la Constance din "Nebuna din Chaillot" sau subretele din operetele "Ana Lugojana" și "Lăsați-mă să cânt", apar în mintea mea ca personaje construite de un talent viguros, secondat de o intuiție care funcționa perfect. Și mai ales de ceea ce numim simț al umorului, acea calitate cu care un actor dotat, realizează - el știe, sau poate nici nu știe, cum - efectul comic maxim dintr-o replică, o situație, o tăcere ... "Simțea" scena și sala prin toți porii și nu rata nici o cale de comunicare, făcând parte dintre actorii înzestrați cu o busolă specială pentru controlul întregului spațiu de joc. Avea un glas tăios și penetrant, la nevoie cu accente grave, de forță, un debit al vorbirii alert, însoțit de o dicție impecabilă. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată răgușită. Era foarte veselă și vorbăreață, fuma mult și citea câte o carte pe zi, cu o pasiune care mi se părea de-a dreptul maladivă.“
 
Actrița s-a pensionat la sfârșitul anilor ’80, rupând legătura cu teatrul, și a trecut în neființă în luna decembrie a anului 2000.
 
În semn de omagiu, Marieta Mihalcea a fost distinsă post-mortem cu medalia „Jean Ionescu“ și cu placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Județean, dar și cu o scrisoare de mulțumire din partea Primăriei Municipiului Constanța, fiind reprezentată la evenimentul organizat de ZIUA de Constanța de nepoata ei, Roxana Mitan, actualmente director al Palatului Copiilor din Constanța.
 
 

Sursa foto: Jean Badea, Dulcea povară. Schițe de portret din lumea teatrelor constănțene, Editura Ex Ponto, 2017