#citeșteDobrogea 92 de ani de la nașterea lui Jean Constantin, legendă a comediei românești. „Orice rol mic e mare dacă-l fac cu dăruire şi credinţă“ (galerie foto)
#citeșteDobrogea: 92 de ani de la nașterea lui Jean Constantin, legendă a comediei românești. „Orice rol
21 Aug, 2019 00:00
ZIUA de Constanta
3323
Marime text
Astăzi se împlinesc 92 de ani de la nașterea îndrăgitului actor constănțean Jean Constantin. Pe numele său real Constantin Cornel Jean, cel care urma să devină maestrul comediei românești s-a născut la Techirghiol, la 21 august 1927, într-o familie simplă, dar cu veleități artistice. Autodidact, fără studii de specialitate, dar făcându-și meseria cu vocație și pasiune, a ajuns să întruchipeze actorul de comedie prin excelență, aducând pe scenă și pe marile ecrane roluri memorabile.
A debutat în 1957, la secția de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanța. Jean Constantin a jucat în peste 50 de filme, cum ar fi "Baronul Ecluzei" (1960), "Răzbunarea haiducilor"(1968), "Zile de vară" (1968), "Prea mic pentru un război atât de mare" (1969), devenind celebru în anii '70, cu seria de filme de comedie "B(rigada) D(iverse)", unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu și Iurie Darie.
Actorul a avut peste 60 de roluri în filme de cinema (aprox. două pe an) și mai puține în teatru, unde a interpretat mai cu seamă miniaturi satirice revuistice. În capitolul „Fantasio, mon amour“, Jean Badea ne dezvăluie începuturile celui ce avea să devină simbolul acestei instituții apuse: „În toamna anului 1957, când s-a prezentat la concursul pentru ocuparea unui post liber de actor din schema tinerei secții de estradă a Teatrului de Stat din Constanta (înființată în vara anului 1956, premiera de inaugurare având loc la 27 decembrie, același an), tânărul (la 30 de ani ...) Jean Constantin era cunoscut pentru isprăvile sale de artist amator. Dacă s-a hotărât singur, bun gând i-a dat Dumnezeu... Dacă a fost îndemnat de cineva, bun sfetnic i-a fost“.
La finalul cărții menționate sunt prezentate câteva declarații ale actorului - mărturisiri din interviuri acordate de-a lungul timpului. Redăm una dintre ele: „Nu-mi convine că sunt distribuit în roluri de amuzament, dar mă bucură că nu sunt uitat de regizori. Sunt şi actori care au fost uitaţi de regizori pentru că nu au acceptat să facă ceea ce li se propusese. Eu m-am achitat conştiincios, pentru că am considerat că orice rol mic e mare dacă-l fac cu dăruire şi credinţă“.
În alt volum al său, Dulcea povară, tipărit cu sprijinul financiar al cotidianului ZIUA de Constanța, Jean Badea îi face actorului un portret cu detalii impresionante, evocându-i mai cu seamă ultimii ani din viață: „În ultimii ani, cel mai popular artist al urbei de la Marea Neagră a continuat să fie solicitat de organizatorii de spectacole muzical-umoristice veniți pe litoral, în sezonul estival, cu trupe încropite, de posturile de televiziune care își stabilesc „cartierele generale" în stațiunile maritime pentru transmisiuni în direct (evident, tot emisiuni de divertisment), dar și de alte instituții sau fundații de cultură din țară. Jean devenise însă mai pretențios: studia cu circumspecție ofertele și-și permitea să selecteze nu doar prin prisma mărimii gajului, ci și, în chip deosebit, a calității colectivului artistic căruia e obligat să i se alăture. De-a lungul anilor, asemenea multor confrați, a făcut și compromisuri, acceptând ca numele său să apară pe afișul unor spectacole comerciale, denumite generic șușanele. Se cam sastisise maestrul de asemenea întâmplări închelbărate de impresari cupizi la colțul unei mese de cafenea. Poate și obosise, trecând bine de 75 de ani în care a fost mai tot timpul într-o continuă alergare între repetițiile și spectacolele de la „Fantasio", filmările la Buftea, prin munți și râpe, în Deltă sau în pustiul Saharei, și turneele de-a lungul și de-a latul țării. Ar fi avut și Jean dreptul la odihnă într-o vreme când unii abuzau de dreptul la... nemuncă. De aceea l-am înțeles, acum câțiva ani, aflând că a refuzat un contract de colaborare (foarte bine remunerat, de altfel...), pentru a lua parte la o excursie în zonele turistice ale Moldovei și Bucovinei.
L-am văzut într-un documentar de televiziune cum se reculege în fața celebrelor mănăstiri și vestigii ale zbuciumatei noastre istorii...
În ultimii ani - devenise octogenar! -, oricât încerca s-o tăinuiască, se simțea oboseala acumulată de atâta vreme, în mișcări, în privire, în rostirea textelor. Părea epuizat de efort, și fizic și psihic, dar refuza să se oprească. Parcă voia să moară în picioare, precum copacii din piesa lui Casona.
Într-un sfârșit de mai 2010, inima nu l-a mai ascultat, și Tache Măslineanu, Gică Hau-hau, Parpanghel, Pătrăulea, Limbă, Tilică, Ion Ion, Mitică, Dekave, Misică, Ismail, Corcodel, Barabulă, Pristanda, Alifie și celelalte personaje s-au aliniat la catafalcul celui care le dăduse viață pe scândură, sau pe pânză, sau pe sticlă ... și i-au prezentat onorul”.
O recunoaștere oficială a meritelor sale a avut loc la 23 decembrie 1999, când i s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare conferit de Consiliul Municipal Constanța, într-o companie selectă: Gheorghe Hagi (fotbal), Simona Amânar și Ion Forminte (gimnastică), Zoanei Gheorghiu (artă monumentală). De asemenea, în semn de omagiu, centrul cultural recent deschis în Constanța poartă numele marelui actor - Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”.
Jean Constantin s-a stins din viață la 26 mai 2010, la vârstă de 82 de ani, rămânând însă o legendă a comediei românești.
Sursa foto: Imaginile reprezintă ilustrații din trei cărți ale lui Jean Badea disponibile în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța:
- „Omul care aduce… hazul“
- „Fantasio 40. Monografie“
- „Dulcea povară“
Mai multe fotografii cu Jean Constantin puteți descoperi în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța, în secțiunea dedicată artistului.
Citește și:
A debutat în 1957, la secția de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanța. Jean Constantin a jucat în peste 50 de filme, cum ar fi "Baronul Ecluzei" (1960), "Răzbunarea haiducilor"(1968), "Zile de vară" (1968), "Prea mic pentru un război atât de mare" (1969), devenind celebru în anii '70, cu seria de filme de comedie "B(rigada) D(iverse)", unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu și Iurie Darie.
O monografie ilustrată despre marele actor i-a dedicat-o fostul secretar literar Jean Badea, un volum pe care l-a intitulat, sugestiv, „Omul care aduce… hazul”. Cartea poate fi parcursă integral în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța.
În cele 220 de pagini descoperim imagini de arhivă, interviuri, aprecieri critice, repere biografice și întreaga filmografie a acestui „antistar“, așa cum îl numește J. Badea, care a fost Jean Constantin.Actorul a avut peste 60 de roluri în filme de cinema (aprox. două pe an) și mai puține în teatru, unde a interpretat mai cu seamă miniaturi satirice revuistice. În capitolul „Fantasio, mon amour“, Jean Badea ne dezvăluie începuturile celui ce avea să devină simbolul acestei instituții apuse: „În toamna anului 1957, când s-a prezentat la concursul pentru ocuparea unui post liber de actor din schema tinerei secții de estradă a Teatrului de Stat din Constanta (înființată în vara anului 1956, premiera de inaugurare având loc la 27 decembrie, același an), tânărul (la 30 de ani ...) Jean Constantin era cunoscut pentru isprăvile sale de artist amator. Dacă s-a hotărât singur, bun gând i-a dat Dumnezeu... Dacă a fost îndemnat de cineva, bun sfetnic i-a fost“.
La finalul cărții menționate sunt prezentate câteva declarații ale actorului - mărturisiri din interviuri acordate de-a lungul timpului. Redăm una dintre ele: „Nu-mi convine că sunt distribuit în roluri de amuzament, dar mă bucură că nu sunt uitat de regizori. Sunt şi actori care au fost uitaţi de regizori pentru că nu au acceptat să facă ceea ce li se propusese. Eu m-am achitat conştiincios, pentru că am considerat că orice rol mic e mare dacă-l fac cu dăruire şi credinţă“.
În alt volum al său, Dulcea povară, tipărit cu sprijinul financiar al cotidianului ZIUA de Constanța, Jean Badea îi face actorului un portret cu detalii impresionante, evocându-i mai cu seamă ultimii ani din viață: „În ultimii ani, cel mai popular artist al urbei de la Marea Neagră a continuat să fie solicitat de organizatorii de spectacole muzical-umoristice veniți pe litoral, în sezonul estival, cu trupe încropite, de posturile de televiziune care își stabilesc „cartierele generale" în stațiunile maritime pentru transmisiuni în direct (evident, tot emisiuni de divertisment), dar și de alte instituții sau fundații de cultură din țară. Jean devenise însă mai pretențios: studia cu circumspecție ofertele și-și permitea să selecteze nu doar prin prisma mărimii gajului, ci și, în chip deosebit, a calității colectivului artistic căruia e obligat să i se alăture. De-a lungul anilor, asemenea multor confrați, a făcut și compromisuri, acceptând ca numele său să apară pe afișul unor spectacole comerciale, denumite generic șușanele. Se cam sastisise maestrul de asemenea întâmplări închelbărate de impresari cupizi la colțul unei mese de cafenea. Poate și obosise, trecând bine de 75 de ani în care a fost mai tot timpul într-o continuă alergare între repetițiile și spectacolele de la „Fantasio", filmările la Buftea, prin munți și râpe, în Deltă sau în pustiul Saharei, și turneele de-a lungul și de-a latul țării. Ar fi avut și Jean dreptul la odihnă într-o vreme când unii abuzau de dreptul la... nemuncă. De aceea l-am înțeles, acum câțiva ani, aflând că a refuzat un contract de colaborare (foarte bine remunerat, de altfel...), pentru a lua parte la o excursie în zonele turistice ale Moldovei și Bucovinei.
L-am văzut într-un documentar de televiziune cum se reculege în fața celebrelor mănăstiri și vestigii ale zbuciumatei noastre istorii...
În ultimii ani - devenise octogenar! -, oricât încerca s-o tăinuiască, se simțea oboseala acumulată de atâta vreme, în mișcări, în privire, în rostirea textelor. Părea epuizat de efort, și fizic și psihic, dar refuza să se oprească. Parcă voia să moară în picioare, precum copacii din piesa lui Casona.
Într-un sfârșit de mai 2010, inima nu l-a mai ascultat, și Tache Măslineanu, Gică Hau-hau, Parpanghel, Pătrăulea, Limbă, Tilică, Ion Ion, Mitică, Dekave, Misică, Ismail, Corcodel, Barabulă, Pristanda, Alifie și celelalte personaje s-au aliniat la catafalcul celui care le dăduse viață pe scândură, sau pe pânză, sau pe sticlă ... și i-au prezentat onorul”.
O recunoaștere oficială a meritelor sale a avut loc la 23 decembrie 1999, când i s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare conferit de Consiliul Municipal Constanța, într-o companie selectă: Gheorghe Hagi (fotbal), Simona Amânar și Ion Forminte (gimnastică), Zoanei Gheorghiu (artă monumentală). De asemenea, în semn de omagiu, centrul cultural recent deschis în Constanța poartă numele marelui actor - Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin”.
Jean Constantin s-a stins din viață la 26 mai 2010, la vârstă de 82 de ani, rămânând însă o legendă a comediei românești.
Sursa foto: Imaginile reprezintă ilustrații din trei cărți ale lui Jean Badea disponibile în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța:
- „Omul care aduce… hazul“
- „Fantasio 40. Monografie“
- „Dulcea povară“
Mai multe fotografii cu Jean Constantin puteți descoperi în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța, în secțiunea dedicată artistului.
Citește și:
Comemorare Astăzi, Maestrul Jean Constantin ar fi împlinit 90 de ani (galerie foto+video)
In memoriam. Manifestări dedicate memoriei maestrului Jean Constantin la Constanţa
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii