#citeșteDobrogea Actorul Mihai Sorin Vasilescu aniversează 64 de ani. Lucrări din Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța

Colegii de la Teatrul de Stat din Constanța îl consideră unul dintre cele mai mari talente ale scenei constănţene, care „excelează în rolurile comice, dar care a dovedit în repetate rânduri că şi-ar fi putut exploata mai mult resursele în direcţia tragicului“.
Tocmai de aceea, anul trecut, cu prilejul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănțean”, organizat de ZIUA de Constanța în semn de prețuire a celor care au scris istoria culturală a urbei noastre, actorului Mihai Sorin Vasilescu i-au fost decernate medalia Jean Ionescu și placheta #RespectTeatru.
O biografie documentată, nuanțată de propria interacțiune, avea să creioneze secretarul literar-artistic Jean Badea în cartea „Dulcea povară”, din care vă prezentăm un fragment.



„Anul 2002 a fost unul greu pentru Mihai Sorin Vasilescu. Încă din ianuarie, aştepta să fie schimbat din funcţia de director al Teatrului «Fantasio», fiindcă dizgraţia în care căzuse de vreo două stagiuni era definitivă. Atacat
din două flancuri, de opoziţia din interior şi de «armada» de la Primărie, ajunsese la starea de iremediabilă lehamite, vecină cu indiferenţa faţă de propria persoană. Nu şi faţă de soarta teatrului. Din acest motiv şi-a dat demisia înainte de încheierea mandatului, pentru ca «Fantasio» să nu intre
în criză de conducere şi trupa să pătimească precum o corabie în derivă.
Să vedem însă ce i se întâmplase domnului Vasilescu până în acel an, 2002 ... După absolvirea IATC, în 1980 (la clasa Beate Fredanov, Ion Caramitru, Zoe Anghel Stanca), şi-a făcut stagiul de debutant în actorie la Teatrul „Mihai Eminescu" din Botoşani. Din anul 1983 a devenit actor la
«Fantasio», unde a trecut anevoios de «barajul» actorilor cu greutate în revista constănţeană (Jean Constantin, Gelu Manolache, Fritz Braun). Cârcotaşii de profesie au lansat zvonul că la «Fantasio» actorii cu diplomă universitară nu sunt doriţi de cei care au creat această instituţie şi au căţărat-o în vârful piramidei genului revuistic fără a deţine vreo patalama eliberată de Institutul de Teatru. Se mai vorbea pe la colţuri şi de o intrigă sentimentală, în care junele-prim ar fi câştigat rolul principal în detrimentul
vedetei trupei. Dar câte nu se fac şi se desfac în culisele unui teatru de revistă...
Cert este însă faptul că, până la premiera «Caricaturi la revistă», M.S. Vasilescu a fost folosit pe post de rezervă, înlocuitor de serviciu al unor colegi indisponibili din varii motive. În spectacolul numit mai sus realiza un cuplu de perspectivă cu Doru Octavian Dumitru, destrămat înainte de legitimarea lui din cauza «abandonului» capriciosului «inginer constructor» moldovean care a descoperit prea repede calea spre barurile de noapte ale capitalei.
Nemulţumirile, frustrările profesionale se adunaseră ameninţător, ca nişte nori negri de furtună, în sufletul lui Mihai Sorin. Era pe picior de plecare spre casă, la Bucureşti, unde mai mult de jumătate din familia sa (soţia

şi copilul) îl aşteptase în toţi aceşti ani. Avea în vedere şi un post la studioul de filme al Armatei, care l-ar fi îndepărtat definitiv de Revistă”.
Citiți continuarea în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța