Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
#citeșteDobrogea Amintiri despre ospitalierii slujitori ai Domnului de la Saon, Celic și Slava. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
#citeșteDobrogea: Amintiri despre ospitalierii slujitori ai Domnului de la Saon, Celic și Slava. Lucrări din
08 Feb, 2018 00:00
ZIUA de Constanta
4592
Marime text
4592
Marime text
Înainte de 1878, anul reintegrării Dobrogei în granițele statului român, în județul Tulcea existau o mănăstire de monahi, Cocoș, și două... de ruși, purtând numele de Celic, una de maici și alta de călugări.
Date despre aceste lăcașuri de cult ortodoxe și despre schitul Saon și Slava se regăsesc în volumul aniversar „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“, care cuprinde un amplu studiu semnat de G. Ilioniu, subdirector general în Ministerul Cultelor și Artelor.
La 5 octombrie 1879, revizorul eparhial leronim Ștefănescu trimitea un raport episcopului Iosif, după cele dintâi „inspecțiuni și cercetări (...) spre a se vedea starea clerului și bisericilor din Dobrogea în primul an de administrare bisericească. Datele acestui raport sunt reproduse în Ilinoiu în studiul „Cultele în Dobrogea“.
Revizorul eparhial vorbea de existența a trei mănăstiri: „Una, numită Cocoșul, este numai de monahi români (...) Amândouă mănăstirile ruseșți de bărbați și femei poartii numirea de mănăstirea Cilic“.
El mai scria și despre „o mănăstire lipovenească, numită Slava“, care era reședința arhiepiscopului Irinarch-Slavschi, „care este totodată și egumenul comunității lipovene și pastor peste toți Lipovenii aflători în Dobrogea“. Despre cei aproape 70 de călugări lipoveni de la Slava, Ieronim Ștefănescu menționa că „se despart în două, jumătate se numesc ascheți sau sihaștri și jumătate petrec vieață de obște“.
Neavând o altă autoritate decât cea cu care fusese însărcinat, leronim Ștefănescu le recomandase să împlinească cu sfințenie angajamentele făcute de ei înaintea lui Dumnezeu, să dea ascultare, dar să fie smeriți și răbdători.
„Am văzut însă printre ei mare parte și călugări și călugărițe aplicați către reforme, pe care, după arătările lor, le reclamă nu numai dreptatea și bunul simț, dar chiar și timpul. Aceste reforme mai cu seamă se cer la mănăstirile de călugări și călugărițe ruși (...) Aceste mănăstiri, câte trele, își agonisesc hrană prin lucrarea pământului și cultura vitelor.
Plătesc dare către Stat ca toți locuitorii, fără osebire, primesc pe străini de toate naționalitățile și-i tratează după putere cu ce au; ospitalitatea străinilor ocupă întâiul punct al vieții lor.
În aceste mănăstiri ar putea să trimită protoiereii pe preoții dela satele vecine cu ele spre a deprinde orânduelile bisericești și fiindcă sunt fi sate ruseșți, preoții ruși, cari nu știu bine românește, ar putea mai cu înlesnire să învețe la mănăstirea rusească și pe urmă să depună examen la protopopie“, scria, la 1879, trimisul episcopului Iosif.
Atelier de covoare, țesături și picturi bisericești la Celic. Încurajare de la Ministerul Cultelor și Artelor
În studiul dedicat cultelor din Dobrogea, subdirectorul general în Ministerul Cultelor și Artelor Ilinoiu prezintă și rezultatele propriilor sale cercetări. Despre Mănăstirea Cilicului (Tulcea), el scria că a fost înființată în 1844 de arhimandritul Atanasie și schimonahul Paisie. În anul 1927, ea era locuită de 120 de monahii.
„Actualmente de către Prea Sfințitul Episcop Cosma al Dunării de Jos, la biserica Ciliciul de Sus se fac însemnate renovări. (...) Încă de pe timpul Episcopului Nifon a luat avânt, pe lângă această mănăstire, atelierul de covoare, țesături și picturi bisericești, care azi constitue școală practică de îndrumare în această direcție a populației din împrejurimi.
Ministerul Cultelor și Artelor, ca să încurajeze frumoasa strădanie de aci, a prevăzut în buget și plătește regulat cu câte 350 lei salar de baza două maici, una cu titlul de maestră de covoare și altă ca ajutoare de maestră“, sublinia G. Ilinoiu.
Conform acestuia, Schitul Saon(a) din județul Tulcea a fost înființat în 1881, prin aducerea și așezarea călugărilor trăitori în acel timp la mănăstirea Cilicul de Jos, fiind locuit doar de zece monahi.
Studiul integral despre cultele din Dobrogea îl găsiți în lucrarea „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“ , disponibilă integral în format electronic, pe site-ul nostru.
Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informații.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
Sursă foto: ZIUA de Constanța
Pe 23 noiembrie, în cadrul proiectului jurnalistic #sărbătoreșteDobrogea, cotidianul ZIUA de Constanța a lansat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“ , pe care vă invităm să o explorați.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
