#citeşteDobrogea Colonizarea Dobrogei în perioada interbelică - despre primii români sosiţi în Cadrilater

În volumul 3 al publicaţiei Analele Dobrogei din 1938, revistă pe care o puteţi descărca gratuit din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, descoperim un amplu studiu despre Agricultura în Dobrogea nouă, semnat de C. Filipescu.
 
Pământ bogat şi rodnic, Cadrilaterul pare a fi „o provincie privilegiată, o rezervă de bogăţii nebănuite”, de unde şi aspiraţiile celor care au luptat pentru el de-a lungul istoriei. În capitolul dedicat colonizării Dobrogei noi, aflăm informaţii interesante despre primii colonişti ai acestui teritoriu, despre regimul „fonciar” şi reglementarea proprietăţii, despre legile de organizare şi situaţia demografică a locului.
  
„Chestiunea colonizării acestei provincii intrate din nou în stăpânirea noastră se punea cu acuitate încă dela anexarea ei.
Şi aceasta, nu numai din motivul economic al punerii în valoare a acestui teritoriu, prin aducerea unui spor de forţe muncitoare, nici numai dintr'un interes social, interesând ţara întreagă, cum ar fi acela al echilibrării reparaţiei numerice a populaţiei, pe regiuni, prin deplasări de mase, cât din imperativul naţional al întăririi elementului etnic în această parte a României.
 
Fireşte că fiecare din consideraţiunile enumerate are tăria sa, dar nu încape îndoială că ultima este precumpănitoare, fiind reclamată de o anume situaţie demografică şi de o bună încadrare naţională.
 
În Dobrogea Nouă, colonizările s' au făcut în special după normele stabilite de două legi. Prima, legea colonizării, promulgată în iulie 1930 şi modificată parţial în 1932 şi 1933, prevede alcătuirea unui fond imobiliar, pentru colonizare, din toate terenurile rămase disponibile prin aplicarea legilor de reformă agrară, legilor pentru organizarea Dobrogei Noi şi a operaţiunilor de comasare, precum şi din toate pământurile, proprietatea Statului, proprii pentru cultură, ca şi din locurile ce s' ar defrişa sau asupra cărora Statul îşi va exercita dreptul de preemţiune…
 
A doua lege, din 1936, legea privitoare la regimul colonizării, şi regulamentul ei din 1937, păstrează - în linii mari - normele stabilite anterior, dar punând accentul asupra operii de colonizare în sine mai mult decât asupra colonistului cu interesele sale particulare, - apărându-i totuşi perfect drepturile - introduce o serie de prefe­rinţe în ceea ce priveşte îndreptăţirea la colonizare şi un număr de restricţiuni, - toate tinzând la împlinirea rosturilor ei adevărate.”
  

Macedonenii - primii colonişti ai Cadrilaterului

  
Autorul se întoarce apoi în istorie, la „opera” de colonizare cu primii sosiţi în Dobrogea cea nouă.                              

„Primii colonişti veniţi în Cadrilater, începând încă din 1925, au fost Macedonenii, iar cei din Regat au început să vie de prin 1926. Primele aprobări de colonizare -pentru ambele categorii - s'au dat în 1928 şi de atunci încontinuu până în prezent. S'au acordat înlesniri pentru cazarea lor, astfel că aproape jumătate din numărul caselor de locuit sunt construite de Oficiul Naţional a Colonizărilor sau obţinute odată cu loturile din preemţiuni… Coloniştii sunt scutiţi de impozitele adiţionale, iar plata ratelor la case curge după trecerea a 7 ani dela predarea lor.
 
În acest chip, în judeţul Caliacra, cu un fond imobiliar de 132.340 ha, s'au înfiinţat 165 centre de colonizare şi au fost aprobaţi 11.406 colonişti, capi de familie, pentru cari s'au construit 4496 case în valoare totală de lei 146.863.842. Dintre' coloniştii aprobaţi, circa 7.500 sunt diri Vechiul Regat, 2.500 sunt Macedoneni, restul Bănăţeni sau Ardeleni. Oficiu Naţional al Colonizărilor a înfiinţat în acest judeţ 12 puţuri, pentru care a cheltuit 811.294 lei…
 
Astăzi coloniştii au loturi tip de câte 5, 10, 15 ha. O menţiune specială merită colonizarea foştilor militari, cărora li s'au acordat condiţiuni cu totul speciale: loturi de câte 25 ha. şi - în plus - 75 ha în arendă cu preţ favoare.
 

Pământ primitor pentru coloniştii care au venit cu râvnă şi dragoste de muncă

 
Şi continuă autorul:
„În ceeace priveşte starea materială şi socială a coloniştilor, aproape 3/4 dintre ei, - cari au fost buni gospodari şi în locurile lor de origine, şi au venit în Dobrogea cu dragoste de muncă şi râvna de a avea o gospodărie şi cari au avut mijloacele de a-şi procura inventariul necesar, apoi Macedoneni întreprinzători, harnici, isteţi, desprinşi din centre de luptă crâncenă pe teren naţional şi economic -toţi aceştia au izbutit să-şi întemeieze gospodării şi vor schimba înfăţişarea locurilor pe care le-au ocupat.
Ceilalţi nu au izbutit şi nici nu vor izbuti să-şi înjghebeze o gospodărie demnă de un agricultor cu 10 ha. pământ arabil…

 
În general însă toţi sunt mulţumiţi, iar opera de colonizare, care este încă în plină desfăşurare, -dacă va fi însoţită şi de în­făptuiri culturalo-sociale, lucrul pe care înfiinţarea Serviciului Social şi obligativitatea muncii de folos obştesc îl înlesneşte cu mult -îşi va da curând frumoasele roade, dorite de toată lumea.”
 
Textul poate fi citit integral în Analele Dobrogei, anul 10, vol. 3, 1938.
 
Citește și:

#citeşteDobrogea: Evoluţia agriculturii dobrogene. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa