#citeşteDobrogea Dascălul naţional Apostol D. Culea, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Valoroasei serii de titluri din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, care reconstituie istoria Dobrogei şi povestesc despre ce am fost odată, la care au trudit personalităţi, consemnând cu sinceritate, începând de astăzi, i se alătură o carte rară, apărută la 1928, extrem de preţioasă prin conţinutul pentru care a trudit pedagogul şi publicistul român, Apostol D. Culea - „Cât trebuie să ştie oricine despre Dobrogea”.
 

 
Născut la 15 august 1882, în localitatea Sudiţi, judeţul Ialomiţa, Apostol D. Culea a încetat din viaţă la vârsta de 67 de ani (1949). După absolvirea şcolii primare din sat, el urmează cursurile Şcolii Normale din Galaţi (1897-1902). Aici, între anii 1902-1911, a ocupat postul de institutor, apoi se transferă la Tulcea, pentru un an, de unde pleacă la Bucureşti. A lucrat, pe rând, inspector cultural la Casa Şcoalelor, subdirector general, director în Ministerul Instrucţiunii Publice. Ca director în Minister, a avut grijă de şcolile din mediul rural, depunând, cu tenacitate, eforturi viguroase în realizarea scopului său - „dezvoltarea satului cultural”.
 
A scos singur sau în colaborare cu colegii antologii, cărţi cu profil pedagogic, manuale şcolare, scrieri cu „cunoştinţe folositoare”, o metodică, texte pentru copii, materiale interesante pentru „ora de şezătoare” - din autori români şi străini.
 
A fost un pedagog cu har, întemeietor de şcoli şi cămine culturale la sate, autor de lucrări pedagogice mai ales vizând probleme ale învăţământului primar, prozator şi publicist.
Într-un studiu monografic, scris de prof. univ. dr. sinolog Ileana Hogea Velişcu, am găsit următoarea mărturisire a dascălului Culea: „Sunt născut la poalele Bărăganului şi am copilărit în Bărăganul lui Odobescu… La vremea secerişului, mama, o femeie înaltă şi voinică, mânuia coasa târând după sine, în acelaşi timp, o albie legată de mijlocul trupului, printr-o frânghie. În albie era un copilaş, cu faţa acoperită de un ştergar, ca să nu-l dogorească soarele lui Cuptor. Acel copil eram eu… Am ţinut de coarnele plugului, care desţelenea pentru întâia oară… pârloagele cu lumânărele, cu iarba vânturilor, vălătuci şi câte buruieni toate…”.
 
Competenţa sa în efortul de a ridica satele şi mahalalele oraşelor prin cultură s-a clădit în preajma lui Nicolae Iorga şi Dimitrie Gusti, cu sublinierea fermă, potrivit căreia Apostol D. Culea a practicat doar „politica lor culturală”. Ambii savanţi i-au preţuit iniţiativele, sugestiile, dăruirea în munca de organizare şi conducere a instituţiilor culturale, în care atât Iorga, cât şi Gusti l-au numit, Apostol D. Culea rămânând toată viaţa un loial gustian, cu apetit pentru cercetarea obiceiurilor şi civilizaţiei mediului rural, încadrându-se perfect şi în sămănătorism, prin contribuţia teoretică a lui Iorga, la care s-a ataşat, prin stăruinţa ideii de culturalizare a satului.
 
Sursa text: tribunainvatamantului.ro
 

Imaginea este o ilustraţie din cartea lui Apostol D. Culea - „Cât trebuie să ştie oricine despre Dobrogea”.