#citeşteDobrogea Frumoasele legende ale Dobrogei. Cum a dispărut un sat. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

În cuprinsul aceluiaşi nr. 18 al revistei „Analele Dobrogei” (1937-1942), din care vă supuneam atenţiei, recent, realizările primarului Horia Grigorescu,  ne-au atras atenţia câteva legende de prin partea locului, culese de un anume Titus Cergău, interesante de parcurs pentru cultura noastră... generală.
 

 

„Legenda ruinelor de la Gura Dobrogei“

 
„În vremea Turcului, în faţa peşterii numită azi Gura Dobrogei, se afla un sat mare şi bogat. Locuitorii lui, despre cari unii spun că erau Găgăuţi, iar alţii Cerchezi, aveau grădini frumoase, prisăci de albine, dar mai ales vite multe. Casele erau zidite la rând în lungul unor uliţe aşternute cu pietre late şi mari, din care locuitorii din Târgşor, Casian şi Gura Dobrogei au cărat mai târziu cât au vrut. Satul de care vorbim a dispărut din cauza Turcilor şi iată cum: Pe vremea aceea, Turcii trimiteau prin comune slujbaşi de-ai lor ca să strângă birul; dar, cum intrau în Gura Dobrogei, nu se mai ştia de urma lor, pentru că Cerchejii sau Găgăuţii îi omorau şi le luau banii adunaţi din alte părţi.
 
Atunci autorităţile au trimis împotriva lor o seamă de ostaşi, dar aceştia n-au mai avut ce trece prin sabie, deoarece locuitorii, prinzând de veste, au fugit în Rusia, părăsind casele şi vitele în voia întâmplării. Banii jefuiţi se zice că-i ascundeau lângă peştera dela Gura Dobrogei, unde se află o comoară.
 
Ei făceau aşa: puneau lirele turceşti într-un sac; apoi sacul, înfăşurat ghemotoc, îl ungeau bine cu ceară topită de albine şi-l îngropau la trei metri adâncime, într-un loc ce se află ceva mai spre amiazăzi de cişmeaua dela gura peşterei. Asta nu e basm! Dovadă stă ciobanul d-lui Vlădeanu din Târgşor, care a găsit în albia pârâiaşului ce iese din cişmea o mulţime de bani de aur, pe care i-a cules unul câte unul, căci erau risipiţi, după cum îi împrăştiase şuvoiul apei, care, după o ploaie mare, surpase un mal. Ciobanul spune că banii erau unsuroşi. Mai sunt şi alţi oameni cari au cules lire de acolo. Şi s-au adunat în total vreo 70 de bucăţi, pe care ciobanul le-a dat stăpânului său, iar acesta le-a arătat d-lui I. Roman din Cavargic, un bătrân de 77 ani, de la care am cules aceste ştiri”.