#citeșteDobrogea În 1957, lumea Antichității era adusă pentru prima oară pe scena constănțeană, în spectacolul „Ovidius“

La 22 septembrie 1957, Teatrul dramatic constănțean propunea, în premieră absolută, spectacolul „Ovidius“, o tragedie în versuri scrisă de poetul şi dramaturgul constănţean Grigore Sălceanu. Spectacolul era regizat de maestrul Val Mugur, scenografia (foarte originală și modernă pentru acele vremuri) fiind semnată de Mircea Marosin.

Textul mult preţuitului dascăl de limba şi literatura franceză, absolvent de Sorbona, a fost valorificat cu talent de o echipă de prestigioși actori ai vremii: rolul titular i-a aparținut lui Constantin Codrescu, în celelalte roluri evoluând Jean Ionescu (Octavian August), Marcela Sassu (Livia), Zoe Caraman (Fabia), Octavian Uleu (Tiberiu), Vasile Prisăcaru (Ibis), precum și un grup de tineri absolvenți ai IATC.

Deși nu a constituit un model de dramaturgie antică, spectacolul „Ovidius“ fiind creat mai degrabă după canoane romantice, piesa a avut meritul de a fi adus pentru prima dată pe scena constănţeană lumea Antichităţii, cu ale ei cumplite conflicte și puternice caractere, cu suflul său tragic şi poetic.

Într-o sală cu o capacitate de doar 500 de locuri, spectacolul a fost vizionat de aproape 24.000 de spectatori, în peste 45 de reprezentații, ceea ce înseamnă că piesa a avut un nesperat succes la publicul constănțean.

Despre spectacolul „Ovidius“ scriu pe larg, în volumul „Thalia Ex Ponto la cumpănă de milenii”, Anaid Tavitian și Georgeta Mărtoiu, cartea putând fi parcursă integral și descărcată gratuit din Biblioteca digitală ZIUA de Constanța. 

„În cadrul acelor mari serbări ovidiene, spectacolul a fost invitat şi în Capitală. S-a jucat în plină iarnă, într-o sală neîncălzită, în care spectatorii au rămas cu căciulile pe cap, în paltoane şi cu mănuşi. Dată fiind îmbrăcămintea sumară pe care o purtau, toţi actorii au revenit acasă răciţi, răguşiţi şi - evident - furioşi. Ovidius s-a bucurat de o bună primire şi din partea criticii, nu doar de circumstanţă, pentru caracterul festiv al momentului. A beneficiat şi de un afiş tare frumos (primul din istoria teatrului lucrat în tehnica ofset) care reproducea la scara 70/100, pe un fond azuriu, fotografia statuii din Constanţa a poetului”, arată autoarele.

Piesa profesorului Grigore Sălceanu s-a tipărit, la un an după premieră, la Editura ESPLA. Autorul urma să revină pe scena constănţeană la 8 mai 1965, cu altă premieră absolută „Hyperion“, o piesă despre Eminescu, având ca temă conflictul dintre poet şi Maiorescu.

Grigore Sălceanu, elev și apoi profesor al liceului constănțean „Mircea cel Bătrân” a condus, timp de 20 de ani, cenaclul literar unde a călăuzit, cu pasiune și entuziasm, tinerele condeie. A tradus în românește din Baudelaire, Verlaine sau Hugo și, pe lângă dramaturgie, a publicat cinci volume de versuri, lirica sa putând fi parcursă și în revista „Analele Dobrogei“, pe care o puteți descoperi, de asemenea, în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța.

Sursa foto: Imagine din „Thalia Ex Ponto la cumpănă de milenii”, de Anaid Tavitian și Georgeta Mărtoiu


Citește și:

#RespectTeatru# CiteșteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Dr. Aurelia Lăpușan. De veghe la memoria teatrului constănțean

Lumea poeziilor „Linişte“ - Grigore Sălceanu (1932)