#citeșteDobrogea In Memoriam Valeriu Cuşner, la 82 de ani de la naştere

Vă propunem astăzi o poezie, ca semn de mare preţuire pentru un om deosebit, Valeriu Cuşner, născut pe 22 martie 1937.
 

 
ÎMPUŞCAŢI-I PE POEŢI !
 
Acei încurcă-lume ce au croit prin veacuri
o altă harta-a lumii cu visurile lor,
Don Quijotisti notorii, mari vânzători de fleacuri
scălămbăind cuvinte cu multe înţelesuri,
scuipaţi de nătărăii ce i-au dispreţuit,
flămânzi de-nţelepciune, de faimă şi iubire
scărpinători de muze, bogaţi în sărăcie,
huliţi de răii lumii, aplaudaţi de regi,
slăviţi prin lupanare, geloşi pe nemurire,

trăind după un cod de ne-nţelese legi,
deştepţi nevoie mare, iluştri nătăfleţi,
să-i împuşcăm pe rând, să terminăm cu cei
ce s-au crezut, sau nu, că ar fi fost poeţi !
 
Născocitori de snoave şi de cuvinte rare
ce au tradus tăcerea în şoapte de vioara,
urcând pe scara vieţii c-o traistă-n vârf de băţ,
palavragii de şatră, celebri pierde-vară,

dispuşi să-şi rişte viaţă pe-un dram de libertate,
cântând durerea lumii şi-a ei nefericire
şi înfruntând de-a pururi oriunde nedreptatea,
loviţi de stăruinţa minciunii uneltite,
corăbieri pe-oceanele schimbărilor eterne
sacrificându-şi viaţa pe lucruri de nimic,
savanţi sau arlechini, ţărani plini de iluzii,
profesori şi studenţi, beţivi petrecăreţi,
copii, sfioase fete, băbuţe narcisiste,
să-i împuşcăm pe toţi ce se mai cred poeţi!
 
Eroi de cafenele, iluzionişti macabri,
naivi de cursă lungă, târându-se pe coate,
scafandri în lighean, căutători de-adâncuri,
cinstiţi pân-la prostie, creduli că după moarte
vor fi cinstiţi în veacuri de posteritate;
trăind fără de vârstă, nemuritori bătrâni,
sau tineri iezi fugind cu raniţa în spate
pe necuprinsul lumii de-a pururi galopând,
purtând cu greu în suflet dureri împrumutate,
dispreţuind onoruri, celebri ipocriţi,
erotici prin născare, amanţi de operetă
iubind mereu pe alţii, deşi n-au fost iubiţi,
zei albi de ciocolată curtaţi la bal mascat,
trăind în sărăcie, de-a pururi răzvrătiţi,
metaforişti pârdalnici, în rime arhitecţi,
frumoşi din turtă dulce cu pletele în vânt,
să-i împuşcăm pe cei ce par a fi poeţi!
 
Îi împuşcăm degeaba! Din nou vor răsări;
ciuperci viu colorate după o scurtă ploaie.
Cum ziua dă în noapte iar noaptea dă în zi,
vor umple iar pustiul, vor înflori pe câmpuri,
vor colora abisul cu visurile lor.
Nu poţi goni beţivii din cârciuma din drum;
mereu se vor întoarce, chiar osândiţi la moarte.
Nu poţi mereu distruge spitale de nebuni
chiar dacă vom ucide pădurile din noi,
chiar dacă vom goni toţi fluturii din flori
şi vom seca izvoarele ce curg mereu spre mare!
Nu poţi opri căderea eternelor ninsori,
nici măcinarea scoicii în fire de nisip
şi nici speranţa care trăieşte-n fiecare!
 
Seismograf firav al devenirii noastre,
poeţii-s condamnaţi la un sublim blestem;
să lumineze noaptea tăcerilor din noi.
Sunt sarea din bucate, sunt îngeri vidanjori
ce sufletul ni-l spală de-acel fetid gunoi
depus de viaţa aspră în noi de-atâtea ori !
 
„Valeriu Cuşner nu este un homo religiosus; el pendulează între sacru şi profan. Percepând existenţa umană ca o încorsetare cauzată de permanenta cenzură a societăţii asupra poetului, eul său, într-un reflex freudian de apărare, se autoizolează instinctiv, pentru a supravieţui” (Prefaţă la volumul de poeme „ Împuşcaţi-i pe poeţi”, semnată de Alina Beiu Deșliu)
 
Autobiografie: „Absolvent al Facultăţii de Mecanică - Institutul Politehnic Iaşi. Fotbalist de performanţă la Ştiinţa Iaşi. Am lucrat 34 de ani în proiectare. Am publicat şase volume: trei de poezie, unul de critică literară, unul în colaborare şi unul de proză. Colaborez la numeroase reviste de cultură din ţară şi străinătate. Sunt membru ASLRQ (Asociaţia Scriitorilor de Limba Română -Quebec-Canada). Am două fete căsătorite şi doi nepoţi”.