#citeşteDobrogea La mulţi ani, Ion Codrescu! 66 de ani de la naşterea fondatorului Societăţii de Haiku din Constanţa

Viişoara providenţială a dat Dobrogei şi României oameni de care vrem să ne aducem aminte acum, cât îi mai putem preţui... sănătoşi.
Născut la 16 decembrie 1951, în satul Viişoara, comuna Cobadin, Ion Codrescu este unul dintre dobrogenii care s-au remarcat prin gesturile sale culturale, dedicate în special unui gen aparte de literatură.
 
Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti (1973), scriitorul Ion Codrescu a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, în anul 1995.

A debutat în primul număr al revistei „Atelier“, în anul 1976, iar poemele, eseurile, prefeţele, recenziile, articolele şi desenele sale sunt publicate în reviste, ziare şi cărţi din România, Japonia, SUA, Canada, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Germania, Columbia, Croaţia, Irlanda, Iugoslavia, Slovenia, Grecia, Australia şi Noua Zeelandă.

De numele său sunt legate înfiinţarea Societăţii de Haiku din Constanţa, a revistei „Albatros“, a Festivalului Internaţional de Haiku de la Constanţa (1992) şi a Colocviului Naţional de Haiku de la Constanţa (1993).

Este, de asemenea, membru al Societăţii de Haiku din America (1991), al Asociaţiei Internaţionale de Haiku din Japonia (1994), al Asociaţiei de Renku din Japonia (1998) şi al Academiei Internaţionale de Litere, Arte şi Ştiinţă „Greci-Marino“ din Verbano, Italia (1999). Este inclus în volumul „Who’s Who in poetry and Poets’ Encyclopaedia“, 1999, Cambridge, Marea Britanie. Este autorul a numeroase cărţi, dintre care amintim: „Desene printre haiku“, „Constanţa - Antologie de Haiku“ (ambele apărute în 1992); „L’Abricotier change de visage“, Editura Voix d’Encre, Montélimar, Franţa, 1994; „Ocolind iazul“ (antologie, 1994); „Flori nevândute“, Editura Hub, Marea Britanie, 1995; „Oaspete străin“ (1999); „Mountain Voices / Vocile muntelui“ (haiku, haibun, renku, Editura AMI-NET International Press, Marea Britanie, 2000).
 
Actualmente, Ion Codrescu este conferenţiar universitar la Facultatea de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius“.

Ion Codrescu, consemnat în presa străină 

Dintre referinţele critice găsite pe site-ul USR filiala Dobrogea am reţinut câteva aparţinând presei străine: „Tehnica lui Ion Codrescu de a scrie haiku este una dintre cele mai bune, deoarece el înţelege în profunzime atât forma, cât şi spiritul acestui poem. Ochiul său de pictor găseşte imaginile cele mai sugestive, iar sufletul său de artist presară în fiecare poem o bucurie tainică, reţinută. Toate acestea creează stilul său unic“ (Jane Reichhold - SUA „Mirrors“, 1992).

„Volumul «Desene printre haiku» conţine, incontestabil, haiku-uri de un nivel foarte ridicat. Fiecare poem posedă ceva din frumoasa tradiţie japoneză, dar, în acelaşi timp, relevă originalitatea şi individualitatea autorului. Ion Codrescu a înţeles estetica haiku-ului în mod profund şi cuprinzător. Keimyo-sa (linişte, calm), hohoemi (spirit, umor), wabi (singurătate, sărăcie) şi sabi (patină, frumuseţe cu un sentiment al singurătăţii în timp, asemănătoare cu nostalgia, dar mai profundă decât ea) sunt doar câteva din categoriile esteticii haiku pe care le întâlnim în poemele lui Ion Codrescu. Trebuie să ne amintim că haiku-ul este o expresie profundă a propriilor trăiri, iar simplitatea sa este foarte greu de atins. Dacă nu scrii de la început în spiritul haiku-ului, nu poţi progresa spre nivelul cel mai înalt al artei“ (prof. dr. Takeshi Nakada, Universitatea Senshu - Tokio; din prefaţa la „Desene printre haiku“, 1992). 


„Haiku-urile lui Ion Codrescu sunt notabile, în special pentru claritate şi naturaleţe (…). Iar Codrescu are puterea de a permite unui atât de insignifiant lucru, cum este o frunză de toamnă, să vorbească despre problema existenţială a singurătăţii noastre umane” (H.F. Noyes - SUA, „Albatros“, 1993).

„Cele mai multe haiku-uri din creaţia lui Ion Codrescu sunt splendid compuse, autorul făcând uz de o serie plină de sensuri, încât momentul prezentat în poem respiră prin el însuşi şi trimite ecou mult timp după citirea lui. Premiul Carte de merit, oferit de Societatea de Haiku din America volumului «Desene printre haiku», în 1992, este pe deplin meritat“ (Elizabeth St. Jacques - Canada, „Canadian Writer’s Journal“).

„Care este secretul farmecului acestor «priviri» pasagere îndreptate spre obiecte sau scene obişnuite? În primul rând, oricât de rapidă şi trecătoare ar fi o astfel de privire, ea poate include o lume întreagă. Impactul multor haiku-uri depinde de capacitatea de a vedea lucrurile şi oamenii «ca şi cum aceasta s-ar întâmpla pentru prima dată». Acest lucru se simte în creaţia lui Ion Codrescu, dar mai este şi altceva, ceva mult mai profund. El parcă ne spune că ceea ce vedem pentru întâia oară este un lucru ce nu mai poate fi surprins altă dată, că îl vedem «odată pentru totdeauna»“ (James Kirkup - Marea Britanie, membru în Academia Regală de Poezie).

„Poemele lui Ion Codrescu au o abilitate supranaturală de a răsuna în minte ca un gong care bate, iar vibraţia de sunet pare să se topească în el însuşi, precum creasta ondulată a unui val care se reîntoarce la un centru de calm şi linişte“ (Wally Swist, SUA, revista „Modern Haiku“, 1993).

Citeşte şi:

Conf. univ. dr. Ion Codrescu: „Viaţa artistică în Constanţa, în ultimii ani, a cunoscut o diminuare a vizibilităţii în rândul publicului“ (galerie foto)