#citeșteDobrogea Moștenirea impresionantă a „conului Zambaccian“. 130 de ani de la naștere

Armenii, neam încercat, au fost primiți de Dobrogea - pământul bun, dar au și oferit Dobrogei, și nu numai, tot ce au avut mai bun: frații Acterian - Arșavir Acterian - născut în 1907 la Constanța, avocat, jurnalist, scriitor, memorialist membru al Uniunii Scriitorilor din România; Haig Acterian - poet, scriitor, regizor, om de teatru și Jeni Acterian - regizor, teatrolog și autoare a unui jurnal intim, Krikor Zambaccian - născut în 1889 la Constanța - vestit colecționar și critic de artă român, membru corespondent al Academiei Române, Cik Damadian - reputat grafician român; Simion Tavitian - publicist și scriitor constănțean recent rememorat; universitarul Garabet Kumbetlian, Vartan Arachelian - născut în 1936 la Constanța - ziarist și scriitor român, Harry Tavitian - cel mai important jazzman român contemporan.
 

 
Din această pleiadă de personalități armenești, astăzi îl readucem în atenție, la 130 de ani de la naștere, pe cel care a dat, după 1990, și numele unei străzi din Constanța.
 
Marele colecționar de tablouri Krikor Zambaccian s-a născut la 6 februarie 1889, în casa părinților săi din strada Mircea cel Bătrân, numărul 2. Tatăl său a fost comerciant și mama, Anita, casnică. Numele său este derivat de la turcescul „zambac“ și înseamna zambilă. A făcut liceul în orașul natal și a urmat cursurile universitare comerciale din Anvers. În paralel, a făcut și studii de vioară.
 
S-a întors în România, dar la București, și venea la Constanța în timpul vacanțelor. A avut o afinitate pentru Luchian, Pallady, Petrașcu, Tonitza și Ciucurencu.
 
Un colecționar tenace, Marin Mihalache, în lucrarea „Pagini despre artă“ îl descrie drept o figură pitorească a vieții artistice, Zambaccian fiind „un bărbat de statură mijlocie, dar cu înfățișare masivă, de o structură vânjoasă, cărnos, cu trăsături orientale, cu buze senzuale, peste o gură largă, lacom de bucuriile vieții (...) Ochii săi mari, scormonitori, aveau o privire stăruitoare, avidă de a cuprinde în retina lor cât mai multe dintre frumusețile plastice ale acestei lumi. Se poate spune că la el simțul vederii căpătase o dezvoltare puțin neobișnuită. Și tocmai acest simț, spre sfârșitul vieții, i-a fost atacat de boală“.
 
Criticul de artă Doina Păuleanu afirma că „la început, gustul lui nu este bine structurat. Dar, în timp, prin lecturi, călătorii, întâlniri cu personalități culturale, prin fler, întemeiază un foarte rentabil comerț de artă. El devine un mare colecționar și realizează o colecție cu cele mai mari lucrări ale artiștilor români. Începe, apoi, să colecționeze și opere ale artei universale". Doina Păuleanu mai susține că Zambaccian a fost și un bun cunoscător al artei decorative. „Marele colecționar a fost un om de o tenacitate extraordinară. El nu acționa circumstanțial. Urmărea cu mare atenție lucrările pe care intenționa să le achiziționeze“, povestește criticul Doina Păuleanu într-un articol apărut în urmă cu mai bine de un deceniu.
 
Pentru a pune în valoare colecția sa impresionantă de artă, în anii 1940 Zambaccian a construit special în București casa în care sunt astăzi expuse picturi, sculpturi, grafică și mobilier achiziționate pe parcursul unei jumătăți de secol. Atât colecția, cât și casa au fost donate statutului român în 1947, prilej cu care Zambaccian a fost primit în rândurile membrilor Academiei Române.

 
Lucrările de artă românească oferă o imagine condensată a dezvoltării sale istorice, de la Theodor Aman, Nicolae Grigorescu și Ioan Andreescu trecând prin opera lui Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady și Gheorghe Petrașcu, până la Corneliu Baba, Alexandru Phoebus sau Horia Damian. Sculpturi de Brâncuși, Milița Petrașcu, Oscar Han, Cornel Medrea completează această importantă panoramă a artei românești. Lor li se adaugă o serie de picturi ale unor maeștri de renume precum Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet, unice în România.
 
Cum spuneam la început, în Constanța, strada Mării, redenumită, după ’90, Krikor Zambaccian este „plină de poezie“, fiind locul unde s-a născut și a crescut scriitoarea Cella Serghi, cea care s-a remarcat prin romanul „Pânza de păianjen“.
 
Sursa foto: Facebook Muzeul K. Zambaccian