#citeşteDobrogea Obiceiuri şi tradiții la musulmanii dobrogeni (galerie foto)

În cultura musulmanilor dobrogeni, a celor două comunităţi (turcă şi tătară) există elemente comune precum: scăldatul mortului, postul, pomana, sacrificiul animalelor, nunta, pâinea la casa miresii, superstiţiile ş.a. Aceste elemente se regăsesc şi în cadrul religiei creştine. Putem spune că a existat o influenţă reciprocă, islamismul preluând o serie de elemente de la creştinism şi invers.
Sărbătorile importante sunt Ramazan Bayram şi Kurbam Bayram.
În fiecare seară a Ramazanului se oficiază slujba numită „Teravih Namazi”. În ziua de Bayram, bărbaţii şi copiii, îmbrăcaţi în haine curate, se duc la geamie, unde se oficiază „Bayram Namazi”. După slujba religioasă, bărbaţii merg la cimitir pentru a le aduce un omagiu celor dragi, trecuţi în nefiinţă. Se împart bani şi dulciuri copiilor, după care se revine în mijlocul familiei. Tinerii umblă din casă în casă, pe la rude, sărutând mâna celor în vârstă şi adresând urări. Bătrânii sunt foarte respectaţi. Sărbătoarea este petrecută timp de trei zile. Printre obiceiurile tradiţionale, Ramazan Bayramul ocupă un loc foarte important. Musulmanii adulţi trebuie să postească din zori şi până la apusul soarelui printr-o abstinenţă totală. Postul constituia un act de pietate, de supunere, de recunoştinţă şi de mulţumire faţă de Allah, care s-a îndurat să reveleze Profetului Mahomed Coranul, având menirea de a cultiva dragostea şi frăţia între oameni. În timpul postirii se practică obiceiul împărţirii la săraci a unor daruri.
Postul pentru cele două sărbători amintite era respectat de populaţia vârstnică şi în perioada regimului comunist. Uneori, animalul nu mai era sacrificat în mod tradiţional, deoarece era dificil de procurat, în condiţiile crizei alimentare din perioada comunistă. În ceea ce priveşte Medgidia, membri comunităţii erau în mare parte înstăriţi şi îşi permiteau sacrificarea batalului.
Ramazan Bayram (Sărbătoarea Postului, Sărbătoarea Dulciurilor) este, alături de Kurban Bayram (Sărbătoarea Sacrificiului - o a doua sărbătoare religioasă importantă a cultului musulman). Ea este un prilej de întărire şi consolidare a comunităţii turce şi tătare.
Kurban Bayram (Sărbătoarea Sacrificiului) este un omagiu adus Profetului Ibrahim, care fiind pus să aleagă între sacrificarea propriul fiu şi adoraţia faţă de Allah, alege a doua variantă. Ca recompensă, Allah îi trimite un berbec ce va fi sacrificat în locul fiului, acesta rămânând în viaţă. Are legătură cu episodul biblic atât de cunoscut. Sacrificiul berbecului, a cărui carne se împarte în trei părţi: o parte pentru membrii familiei, a doua parte pentru prieteni şi vecini, iar cea de-a treia parte pentru nevoiaşi, este o obligaţie tradiţională a musulmanului independent economic, cu stare materială bună. După rugăciunea de Bayram (Bayram Namazî), care se face obligatoriu în moschei şi geamii, bărbaţii trec pe la casele celor decedaţi peste an, unde citesc Coranul. Urmează patru zile de destindere în care au loc mese tradiţionale, vizite la părinţi, bunici, rude, prieteni, care întăresc familia şi comunitatea.
 
Cei care aveau posibilităţi materiale, dar din diverse motive nu se puteau deplasa în pelerinaj la Mecca, ofereau sume de bani altei persoane care să facă pelerinajul în locul său. În pelerinaj se pleca de obicei în grupuri organizate. Plecarea în Hagialâc atrăgea simpatia comunităţii care îl întâmpina pe pelerin la întoarcerea acestuia. Oricine dorea să cunoască detalii despre locurile sfinte era binevenit în casa pelerinului. La Medgidia, oamenii înstăriți plecau în pelerinaj. Printre aceştia putem aminti pe Kemal Hagi Amet şi pe Abdul Hagi Cherim - foşti primari ai oraşului în perioada antebelică.
Simbolismul decoraţiunilor este vizibil în folosirea ţesăturilor textile denumite generic geaulâc la turci şi cevre la tătari. Se întâlnesc motive precum: arborele vieţii, laleaua, figuri geometrice etc.
 
La sfârşitul lunii martie, tătarii dobrogeni sărbătoreau ziua împăcării - Nevruzul (Nawrez). Copiii mergeau din casă în casă, cu un pom abia înverzit, simbolizând renaşterea naturii, şi urau de bine stăpânilor locuinţei, primind baticuri, prosoape şi dulciuri. Sărbătoarea denumită Kidirlez, ţinută în luna mai, simbolizează sosirea verii, având loc şi pomenirea morţilor. Această sărbătoare implică bărbaţii şi copiii, ce duceau mâncare la geamie şi la cimitir.
 
Credinţa islamică a rezistat în condiţiile existenţei regimului comunist. În familiile musulmane se studia Coranul şi se păstrau sărbătorile. Nu sunt cunoscute cazuri în care musulmani să treacă la creştinism sau invers. A fost manifestat un respect reciproc şi o toleranţă religioasă. Credincioşii mergeau la rugăciune în ziua de vineri şi ţineau posturile. Cei tineri erau uneori mustraţi de autorităţi pentru că mergeau la slujbele religioase. De aceea, credinţa pentru aceştia va căpăta un caracter privat, restrâns, în cadrul locuinţei. După 1990, credinţa islamică va cunoaşte o adevărată efervescenţă în condiţiile liberalizării regimului politic. Tinerii vor participa la slujbele religioase fără restricţii şi inhibiţii.
  
Prof. dr. Adrian Ilie 

Licenţiat şi masterat în istorie – Universitatea „ Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare – Universitatea din Bucureşti
Director adj. –Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ ( ISJ Constanţa)
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România
Membru al Asociaţiei Culturale “ Mehmet Niyazi” Medgidia

Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. ( Istorie /Istoria minorităţii turce în România)
Membru în Comisia monumentelor istorice –Medgidia
Realizator emisiune istorică – REPERE ISTORICE – Alpha Media TV (2013-2018)
Premii obținute pentru activitatea publicistică
Premiul "Vigil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.