#citeşteDobrogea Om bogat, om sărac în Dobrogea. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Dacă acum bogăția se măsoară în mașini, vile și apartamente de lux, în lanțuri hoteliere și în conturi în bancă de milioane de euro, în urmă cu 90 de ani, ea se măsura în case, vite, ogoare și utilaje agricole. Vă invităm să vedeți ce însemna să fii om bogat, om sărac și om de condiție medie în Dobrogea interbelică.
 
În cadrul unui articol amănunțit intitulat „Dobrogea agricolă“, cuprins în amplul volum colectiv „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“, inginerul-agronom Constantin Filipescu, inspector general în Ministerul Agriculturii, dădea exemplu de trei tipuri de exploatări agricole: mari, mijlocii și mici, prilej pentru noi, cei de acum, de a vedea în ce consta bogăția de altădată.

 
„Îngrașă pământul cu tot bălegarul produs în fermă, dar îngrășăminte chimice nu cumpără“
 
Primul studiu de caz este gospodăria agricolă a „d-lui I. Popea“ din comuna Peștera, moșia Saidia și Amzalia. „Suprafața moșiei este de 2.400 ha. din care nu se cultivă decât 1.400 ha. având și 4 ha. vie pe rod. Restul servește că pășune și ogoare sterpe“, spune inginerul-agronom Filipescu.
 
Ca zestre, Popea avea o casă de locuit, patru grajduri de vite, două grajduri de oi, o cășărie, o moară cu valțuri și un atelier de fierărie.

„Inventarul viu“ era format din 80 de cai de rasă dobrogeană, 84 de boi de Bucșani, 75 de vaci, 1.800 de oi, 35 de porci de Mangalița și 300 de păsări. „Inventarul mort“ era format din: patru autotractoare, două treierătoare de cereale, două treierătoare de porumb, șase semănătoare, 24 de pluguri, 16 grape și boroane, 30 de care, 10 rarițe, 50 de juguri și tânjeli, șase tăvăluguri, o smântinitoare, două trăsuri, un automobil, opt mașini pentru secerat și legat, șase greble de cai, 60 de furci de fier, 20 de lopeți de lemn, 150 de sape, patru banițe și 30 de coase.
 
„Pentru cultivarea celor 1.400 ha., d-l Popea cheltuește anual circa: 4.000.000 lei, din cari numai sămânța costă circa 700.000 lei; transportul circa 400.000 lei; muncile costă și ele 700.000 lei, iar cheltuelile de administrate circa 1.800.000 lei. Muncitorul cu ziua se platește 60-100 lei pe zi. Hectarul de arat și semănat costă circa 600 lei. D-l Popea cultivă: rapiță, grâu, orz, ovăz, in, porumb, fasole, mei, dughie, lucernă. Producția la hectar, anul acesta, a fost puțin satisfăcătoare. Coeficientul de rentabilitate este de aproximativ 30%. Ține contabilitate în partidă dublă. După cum se vede, întrebuințează mașini și vite în număr suficient. Îngrașă pământul cu tot bălegarul produs în fermă, dar îngrășăminte chimice nu cumpără. Producția anului trecut a vândut-o cu 75.000 lei vagonul de grâu; 58.000 lei vagonul de orz; 60.000 lei vagonul de ovăz; 52.000 lei vag. de porumb; 90.000 lei vag. de rapiță; 120.000 lei vag. de in. În anul 1928 cerealele au fost depuse la magazii și silozuri“, subliniază autorul cercetării.

„Educația copiilor este slabă, mărginindu-se numai la rutina părintească, cu scopul ca, la rândul lor, să ajungă și ei gospodari“

 

Pentru tipul de exploatare mijlocie, studiul de caz se oprește la gospodăria săteanului Adam Ghetz, de naționalitate germană, supus român, din comuna constănțeană Techirghiol.
 
„Caracteristică culturii mijlocii este: participarea într’o măsură oarecare a brațelor și inventarului străin alături de al proprietarului gospodăriei. Cultivă ceva mai îngrijit pământul, face recurs la mașini proprii sau în colectivitate, se instrueste, ține mai multă ordine, își comercializează direct produsele, locuește o casă mai îngrijită, se hrănește și se îmbracă mai bine. În general, are un nivel cultural superior“, precizează inginerul-agronom Filipescu.
 
Adam Ghetz, în vârstă de 49 de ani, locuia cu soția și cu cei patru copii ai săi într-o casă în stil românesc, compusă din două camere și o sală, învelită cu țiglă, un grajd pentru cai și un grajd pentru vaci. Avea și un pătul mic pentru porumb.
 
Uneltele agricole pe care le deținea săteanul erau: un plug cu două brazde, puțin uzat, o mașină de secerat cu aparat de legat, un cultivator (darmuc), o boroană, o grapă, șase sape, o mașină de bătut porumb. În ceea ce privește vitele, acesta avea patru iepe de rasă dobrogeană, doi noateni, trei vaci de rasă locală, un junc de rasă locală, trei scroafe de rasă locală, un porc de rasă locală și 30 de păsări.
 
„Islazul este în codevălmășie cu toți locuitorii satului. După ridicarea recoltei, își paște vitele pe miriște. Semănăturile pe care le-a făcut în 1927, au fost: 3 hectare grâu; 25 hectare orz; 3 hectare ovăz; 3 hectare porumb; 3 hectare rapița; 3 hectare dughie. Total 40 hectare. Pentru uzul casei sale, hrana vitelor și pentru sămânță, are nevoie de circa 800 kgr. ovăz, 5.000 kgr. orz, 3.000 kgr. grâu, 1.000 kgr. porumb. Restul productelor rămân pentru a plăti dările către Stat și a-și cumpăra cele strict necesare familiei sale, gospodăriei și preînoirei sculelor de muncă. Vânzarea produselor o face treptat, la oborul de cereale din Constanța, dacă nu direct consătenilor, pentru sămânță. Educația copiilor este slabă, mărginindu-se numai la rutina părintească, cu scopul ca, la rândul lor, să ajungă și ei gospodari. (Cazul constitue o excepție)“, notează Filipescu.

„Dela copil, fiind mic, nu poate avea nici un sprijin, iar din cereale vinde atât, cât să poată plăti dările la Stat și să-și facă câte ceva prin casă. Mai muncește cu ziua pe la sătenii mai cuprinși“

 

Pentru tipul de exploatare mică, autorul studiului „Dobrogea agricolă“ dă ca exemplu gospodăria săteanului Otho Klain, de 31 de ani, de origine germană, supus român, din comuna Techirghiol, județul Constanța. Familia sa era formată din soție și o fetiță de doi ani. Cultiva anual 2,5-3 hectare.
 
„Posedă o casă mică cu două camere și un grajd mic de 4 vite. Unelte agricole nu posedă, se împrumută dela rude și vecini. Are două sape în valoare de 60 lei. Posedă următoarele: un cal în valoare de 2.500 lei, 1 vacă în valoare de 3.000 lei. Folosește islazul în codevălmășie cu ceilalți săteni din comună. Pentru uzul casei face următoarele semănături: 1,5 hectare orz și 1 hectar porumb. Dela copil, fiind mic, nu poate avea nici un sprijin, iar din cereale vinde atât, cât să poată plăti dările la Stat și să-și facă câte ceva prin casă. Mai muncește cu ziua pe la sătenii mai cuprinși“, conchidea Filipescu.
 
Mai multe despre Dobrogea agricolă a anului 1928 citiți aici .
 
Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 

DREPTURI DE AUTOR

a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța