#citeșteDobrogea „Paza sănătății publice era încredințată norocului și providenței divine.“ Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Înainte de 1878, an în care Dobrogea a început să facă parte din statul român, medicii se găseau doar în câteva localități mai importante, iar restul populației apela la consultațiile care se dădeau la dispensarele unor farmacii din orașe.
 
La consult ajungeau mai ales persoanele din mediul rural, fie pentru a-și trata propria suferință, fie pentru a primi tratamentul necesar membrilor familiei care nu voiau sau nu aveau posibilitatea să vină „la oraș“.
 
„Tratamentul dela distanță era în mare favoare, altfel foarte comod, căci dispensa pe bolnav de a se deranja și a se prezenta înaintea medicului, odată ce o rudă ori un prieten își lua această sarcina de a reprezenta pe suferind“, spune medicul Hector Sarafidi în articolul „Medicina în Dobrogea“ din volumul „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“.
 
Per ansamblu, situația nu se prezenta, deoarece nu exista un control la nivel oficial. „Fiecare își exersa meseria așa cum credea că e mai bine, iar natura făcea restul. Medicina și farmacia erau profesii libere în adevăratul înțeles al cuvântului. Așadar nu se poate vorbi de o medicină oficială cu misiunea de a veghea asupra sănătății publice, ori de vreun control din partea Statului. Măsuri contra epidemiilor, supraveghere din partea serviciului de igienă, executări de lucrări tehnice ori științifice de asanare erau lucruri necunoscute. Serviciu sanitar, așa cum îl înțelegem astăzi, nu exista, iar paza sănătății publice era încredințată norocului și providenței divine. În timp de epidemie oamenii părăsiau localitatea, fugind fiecare unde putea și revenind acasă după stingerea bolii“, scria Serafidi.
 
Însă, odată cu instalarea autorităților civile și militare în Dobrogea, starea lucrurilor s-a schimbat, fiind instalați primii medici militari: căpitanul Corvin ca primul doctor de oraș și de port la Constanța și medicul Unceanu la Tulcea. De asemenea, încă din 1878 au fost numiți și cei doi medici de județ: Drăgănescu la Constanța și Cheladino la Tulcea.
 
Schimbările care s-au făcut în domeniul sanitar au fost notabile. „Sub auspiciile civilzațiunii românești Dobrogea, din punct de vedere medical, s’a transformat imediat. Curând s’au instalat spitale în Constanța, Tulcea, Megidia, Cernavodă și Babadag, lucru foarte necesar pentru populația lipsită de mijloace și care nu avea unde a se căuta. Deasemenea s’au înființat lazarete pentru izolarea și căutarea holericilor. Cu timpul serviciul sanitar s’a organizat, medicii de plasă au urmat deaproape pe cei de județ, iar la toate orașele au fost numiți medici de oraș“, informează Sarafidi.