#citeşteDobrogea Prof. ing. Claudia Niţu, director al Liceului Energetic Constanţa, despre „Garabet Kumbetlian - Omul“

Motto: „Cunoaşterea este puntea care ne conectează cu toţi cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizaţie la civilizaţie şi de la viaţă la viaţă, contribuim cu poveştile individuale care devin istoria noastră colectivă. 

Indiferent cât de bine păstrăm informaţiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informaţii» până la momentul în care le dăm un înţeles. Modul în care aplicăm ceea ce ştim despre trecutul nostru devine înţelepciunea prezentului” (Gregg Braden)

 

 

 

Liceul Industrial Energetic Constanţa (LIE) a luat fiinţă în anul 1966 odată cu încă cinci licee energetice din ţară. Liceul a avut dublă subordonare - Ministerul Energiei Electrice si Ministerul Învăţământului, primul director al liceului fiind dl. Garabet Kumbetlian. De la înfiinţare liceul este patronat de Întreprinderea „Electrocentrale” până în anul 1972, după care trece sub patronajul „Centralei industriale de transport şi distribuţie a energiei electrice” funcţionând pe lângă IREC, unitate responsabilă de toate investiţiile imobiliare şi de dotare (incluzând şi baza de practică în uzina electrică din faţa liceului). Planurile de învăţământ prevedeau cinci ani de studiu şi cuprindeau discipline de cultură generală şi discipline tehnice în raportul 5/3. 

 

Disciplinele de specialitate se studiau începând cu anul al III-lea şi erau structurate independent pe osatura planului de învăţământ al „Facultăţii de energetică” din Bucureşti (un miniplan al acestei facultăţi). În primul an şcolar liceul a funcţionat cu două clase, pentru ca în următorul să aibă cinci, iar în 1969 avea 19 clase de şcoală profesională, şcoală de ucenici, şcoală de maiştri şi şcoală postliceala, pe lângă clasele de liceu.

 

Din 1972, LIE Constanţa se va afla sub îndrumarea directă a „Institutului Politehnic” Bucureşti prin hotărârea Ministerului Educaţiei nr. 280248/1972. Unitatea şcolară îşi schimbă denumirea în 1972 devenind Liceul Industrial „Electrotehnic”, în 1976 „Liceul industrial nr. 2”, pentru ca din 1990 să se numească „Grupul Şcolar Industrial Energetic”. 

 

Începând cu anul şcolar 2004 - 2005, liceul devine Colegiul Tehnic Energetic Constanţa. În 2007 şcoala este certificată internaţional de către International Education Society LTD. London, certificare acordată şi absolvenţilor şcolii, prin recunoaşterea internaţională a tuturor calificărilor/specializărilor din oferta educaţională a CTE, iar în anul 2010 ratingul acordat iniţial este ridicat de la CCC la B, în urma unei vizite in situ a reprezentanţilor IES London Ltd. În anul şcolar 2018 - 2019, Colegiul Tehnic Energetic devine Liceul Energetic Constanţa (sursa text: http://ctenergetic.ro). 

 

 

Prof. ing. Claudia Niţu este directorul Colegiului Tehnic Energetic din Constanţa, instituţie de învăţământ a cărei înfiinţare se datorează prof. dr. ing. Garabet Kumbetlian.

 

„Am auzit prima dată de Garabet Kumbetlian în primii mei ani de învăţământ, ca tânăr profesor inginer la Liceul Energetic. Am aflat atunci (2001, 2002) de pe la colegii cu mai multă experienţă că acesta fusese primul director al şcolii şi că încă mai trăia. Nu ştiam eu prea multe pe atunci, dar ca un cadru didactic să apuce vârsta de 70 ani, după ani de stres la catedră, era un lucru mare. Pentru că profesorii ingineri din şcoală şi, mai ales, maiştri instructori care îl cunoscuseră ca şi profesor şi director al şcolii prin anii 1966-1972, povesteau adesea despre dânsul la întâlnirile noastre informale din şcoală. Lăsase în urmă o impresie puternică asupra elevilor de atunci, profesorii de acum, chiar dacă perioada în care a ocupat funcţia de director al şcolii şi de profesor în învăţământul preuniversitar, ca reprezentant al Ministerului Energiei care patrona la acea vreme şcoala, alături de Ministerul Învăţământului, a fost una relativ scurtă.

 

Mult mai multe poveşti şi întâmplări ale acelor vremuri mi-au fost aduse la cunoştinţă după 2014, 2015 când, în calitatea mea de director al aceluiaşi Liceu Energetic, am demarat pregătirile pentru sărbătorirea semicentenarului şcolii. Din scormonirea documentelor din primii ani de existenţă ai şcolii, colegele de limba română, care se ocupau cu realizarea monografiei liceului, veneau mereu cu informaţii vechi... dar proaspete, despre oamenii «de atunci», printre care şi Domnul Director.

 

Dar tot ce am aflat eu până în 2015 au fost lucruri nesemnificative până în momentul în care l-am cunoscut pe Omul Garabet Kumbetlian. Am reuşit să-l contactez telefonic  pe la sfârşitul primăverii lui 2015, ca să-l invit la şcoală pentru a discuta nişte aspecte legate de sărbătoarea pe care o pregăteam.

 

Şi a apărut Omul Garabet Kumbetlian. Timid, cum nu te-ai fi aşteptat la o persoană de valoarea lui (aflasem între timp despre parcursul profesional şi academic al profesorului universitar Garabet Kumbetlian), cu un buchet de flori în mână «pentru stimata doamnă director», îmbrăcat tinereşte pentru un bărbat de 80 ani, cu un zâmbet larg şi sincer pe faţă, foarte încântat de «onoarea ce i se făcea» prin faptul că îl solicitasem să-mi acorde sprijinul în demersul meu.

 

Până să ajungem la discuţii mai tehnice, am avut plăcerea să cunosc omul şi tatăl Garabet Kumbetlian. Pentru că mi-a povestit cu multă pasiune şi încântare de fiica dumnealui, de realizările acesteia şi prea puţin despre ale dânsului. Era un tată mândru, care dorea să împărtăşească acest sentiment chiar şi cu persoane abia cunoscute.

 

Am avut câteva întâlniri până în mai 2016, când a avut loc sărbătoarea propriu-zisă. Am primit multe sfaturi deosebit de pertinente legate de organizarea evenimentului, m-a ajutat în a da de urma mai multor cadre didactice ale vremii, dar şi de mulţi foşti reputaţi absolvenţi ai liceului, cu care dânsul încă ţinea legătura. Pe mulţi dintre ei i-a contactat şi mobilizat chiar Domnul Director, cerându-le în numele şcolii noastre, a amândurora, sprijin - inclusiv financiar - pentru ca lucrurile să decurgă aşa cum plănuiam împreună. Nu cred că e cazul să menţionez că solicitările Domnului Director au fost onorate cu celeritate de absolut toţi cei contactaţi.

 

În discuţiile din cadrul întâlnirilor noastre periodice din acel an, am aflat şi eu chiar din gura celui mai în măsură să povestească, multe din începuturile şcolii. Deşi de o modestie nejustificată, din vorbele Omului Garabet Kumbetlian răzbătea mândria de a fi ctitor al unei unităţi de învăţământ care «s-a bătut» cu Mircea (Colegiul Naţional «Mircea cel Bătrân») în trecut pentru locurile din facultăţi (cu precădere cele de la Politehnicile din toată ţara). Cu la fel de multă consideraţie mi-a povestit şi de cadrele didactice din vremurile de demult, multe dintre ele rămânând nu doar colaboratori ai Domnului Director, dar şi prieteni. Cadre didactice care au făcut cinste învăţământului constănţean, devenind inspectori şcolari generali (dl. prof. Andrei Gheorghe) sau profesori universitari (dna. prof. univ. dr. Doina Carp, dl. conf. univ. dr. Marin Vlada) - îmi cer scuze dacă nu mi-i amintesc acum şi pe alţii. 

 

În ziua fericitului eveniment, multe personalităţi constănţene s-au strâns în jurul Domnului Director. Multe dintre acestea, persoane care s-au realizat profesional în ţară sau chiar în afara acesteia, au fost mândre să ne fie alături la această sărbătoare, onorându-l în special pe Domnul Garabet Kumbetlian.

 

Discursul susţinut de Domnul Director la acea memorabilă întâlnire, dar şi cel de mai târziu, de la masa festivă, a fost deosebit de laudativ la adresa şcolii, a absolvenţilor acesteia, a tuturor cadrelor didactice şi a directorilor aflaţi încă în viaţă (doamna prof. ing. Laurenţia Crîngu, doamna prof. ing. Camelia Grigoreanu şi subsemnata), lucru care ne-a umplut de mândrie şi ne-a onorat.

 

Pentru tot sprijinul pe care mi l-a acordat, dar în special pentru toată căldura, omenia, modestia de care a dat dovadă, pentru încurajările pe care mi le adresa mereu când credeam că am ajuns la capătul puterilor, pentru toate sfaturile primite de la Directorul, dar şi de la Omul Garabet Kumbetlian, îi voi mulţumi şi îi voi fi veşnic recunoscătoare.

 

Îmi voi aminti cu deosebită plăcere şi consideraţie la adresa Dânsului de toate întâlnirile noastre care au urmat evenimentului semicentenar, întâlniri la care venea mereu cu un buchet de flori, «pentru a mai sta de vorbă» şi, cred eu, pentru a revedea locurile tinereţii dânsului.

 

Mi-am luat cu mare durere şi regrete nespuse «la revedere» de la Domnul prof.univ.dr.ing. Garabet Kumbetlian în primele zile ale anului 2018, când l-am revăzut la fel de senin şi parcă zâmbitor, mulţumit şi mândru că a putut lăsa în urma sa atât de multe realizări şi că a rămas în gândurile şi inimile atâtor oameni.

 

În perioada imediat următoare, la mijlocul lunii mai 2019, Liceul Energetic îl va onora o dată în plus pe Domnul Director, prin inaugurarea noului Centru de Documentare şi Informare al şcolii, care îi va purta numele. Placa memorială ce o vom monta în şcoală ne va fi oferită de Uniunea Armenilor din România - filiala Constanţa, căreia doresc să-i mulţumesc pe această cale.

 

În acest fel, Primul Director al şcolii va rămâne mereu alături de noi!”.