#citeşteDobrogea „Singurele isvoare de orientare se puteau întâlni printre bătrâni, martori ai evenimentelor istorice“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Parcurgând filă cu filă din publicaţia Societăţii Culturale Dobrogene, „Analele Dobrogei”, pentru a aduce în atenţia cititorilor noştri articole variate care au apărut în cunoscuta revistă, am găsit un alt text care ne-a atras atenţia. Povestirea, intitulată „Sicia Transdunăreană”, a apărut în numărul din anul XVI, 1935, este semnată de profesorul din Focşani Alex. P. Arbore, fiind preluată de la Theodor Condratovici. Acest articol poate fi parcurs începând cu paginile 34/33 şi poate fi citit integral aici. 

 

 

 

Alexandru P. Arbore prezintă povestea unui bătrân din Tulcea care fusese martor la o bună parte din istoria organizaţiunii căzăceşti de la gurile Dunării. „Pentru cine voieşte să cunoască povestea Cazacilor zaporojeni de la gurile Dunărei, ale căror isprăvi războinice sunt şi astăzi vii în amintirea populaţiunilor din aceste părţi ale Dobrogei şi al căror nume a rămas legat până în prezent de localitatea Zaporojeni, nume dat în prezent resturilor de cetate veche ce se află la sud-vest de satul Dunăvăţul de jos din Judeţul Tulcea, de pe partea sudică a dealului Carabair, deasupra bălţii, lângă localitatea pomenită mai sus”.

 

Alexandru P. Arbore a fost un cercetător al istoriei şi etnografiei diferitelor grupuri etnice din Dobrogea. S-a născut pe 20 iunie 1890 în comuna Cucuteni, judeţul Iaşi, şi a murit pe 1 martie 1953. A absolvit şcoala primară în comuna natală, iar liceul în Iaşi. A crescut într-o familie de preoţi.

 

Personalitate importantă a culturii româneşti din perioada interbelică, el a contribuit la dezvoltarea domeniului cercetării ştiinţifice. Textele sale erau încărcate de patriotism. Slujitor al catedrei, şi-a dedicat o bună perioadă din viaţă pentru educarea a zeci de generaţii de elevi şi a publicat numeroase articole în reviste de cultură. 

 

Rolul important pe care l-a avut Alexandru P. Arbore a fost acela de a aprofunda trecutul Dobrogei, contribuind la studierea şi elucidarea istoriei şi a etnografiei diferitelor populaţii ale acestei zone.

 

Contemporan cu naşterea revistelor „Analele Dobrogei” şi „Arhiva Dobrogei”, a avut un rol hotărâtor în evoluţia preocupărilor istorice şi etnografice. A publicat în paginile revistelor de cultură articole documentate despre turci, slavi, germani, greci sau raguzani. Acesta  nu s-a limitat la descrierea regiunii din punct de vedere istoric şi etnografic, ci a realizat şi studii de sinteză referitoare la rolul culturii. 

 

Revenind la povestirea culeasă de Alexandru P. Arbore din revista „Analele Dobrogei”, aflăm că în Dobrogea, la limita dintre Dunăre şi Mare, întotdeauna au existat schimbări, atât cu privire la populaţia care trăia acolo, cât şi în ceea ce priveşte evenimentele istorice. Pentru exemplificare, am ales un fragment reprezentativ: „Descrierile de călătorie ale acelora ce au trecut prin acest ţinut, informaţiunile răzleţe ce se pot găsi presărate ici şi colo prin diferite lucrări de un caracter foarte variat sunt singurele isvoare de orientare şi informaţie în această privinţă, dar, cum uşor se poate bănui, puţin îndestulătoare pentru o cunoaştere temeinică a problemei. În unele cazuri se puteau întâlni printre bătrâni unii oameni, martori ai diferitelor evenimente istorice, care puteau aduce unele lămuriri de o importanţă capital în legătură cu mişcările de populaţiuni, petrecute în această bucată de pământ”. 

 

Puteţi accesa varianta integrală a numărului din revista „Analele Dobrogei“ (serie veche), anul XVI, 1935, AICI.