„Dobrogea, bătrâna și bizara noastră provincie“. Pericle Martinescu

Astăzi se împlinesc 13 ani de când scriitorul Pericle Martinescu a plecat dintre noi. Pericle Martinescu s-a născut în februarie 1911 la Viișoara, județul Constanța, într-un sat de români simpli și așezați. Localitatea era cunoscută ca o comunitate unită, predominant mocănească, de oameni harnici. A urmat cursurile Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța și pe cele ale Facultății de Litere și Filosofie din București, luând licența în filozofie.
 
Scriitorul a debutat devreme, din timpul liceului, primele sale încercări scriitoricești apărând la „Gazeta Transilvaniei”. În timpul studenției a mai colaborat la „Vremea”, „România Literară”, „Universul literar”, „Meșterul Manole”. În anul 1936 a debutat cu romanul „Adolescenții de la Brașov”. Vastă sa operă cuprinde proză, poezie și publicistică.
 
Pericle Martinescu a fost și un extraordinar traducător și memorialist. Longevivul scriitor a publicat în anii 90 un volum de memorii. Pe lângă eseurile filosofice care l-au consacrat, scria poezie de avangardă. Scriitorul constănțean a publicat de-a lungul timpului, la Ex Ponto, câteva jurnale-document, dar și  „Visul Cavalerilor”, „Jurnal intermitent”, „Existențe și creații literare”, „7 din cât 70” ş.a.
 
Prima sa carte pe care a tipărit-o la Constanța a fost „Excursie în Ciclade”, apărută în anul 1996. „Eu însumi aveam un presimțământ că într-o zi cineva are să apară ca să-l ridice. Mai mult decât atât, acel cineva se întâmplă să fie chiar din Constanța, orașul unde aș vrea și mi-ar plăcea  să-mi văd o carte tipărită. Și, în primul rând, mă gândeam la această «Excursie în Ciclade» pe care, dintr-un impuls sentimental, o doream «pornită» din Constanța (așa cum ea, excursia, a și pornit la timpul respectiv)“, spunea autorul.
 
Jurnalul „7 ani cât 70” ilustrează o perioadă extrem de neagră din viața lui Pericle Martinescu - 1948 - 1954, fiind o mărturie cinstită și durabilă despre supraviețuirea spiritelor înalte și incoruptibile în vremuri tulburi și neprielnice.

Considerat cel mai vârstnic „sburătorist” lovinescian, opera lui Pericle Martinescu figurează în Dicționarul Scriitorilor Români ca aparținând unui activ și entuziast al mișcării literare interbelice.
 
Ceea ce a lăsat Constanței şi Dobrogei - cărţi, jurnale, chiar picturi - are o valoare impresionantă. „Dintre toate provinciile românești, Dobrogea a fost cea mai terorizată din punct de vedere cultural. Toată mișcarea culturală de aici s-a redus întotdeauna la o formă sporadică și nesemnificativă de manifestare literară antrenată și de entuziasmul juvenil al câtorva elevi sau studenți, rareori o colaborare cu condeiele gazetărești locale, atât de izolată însă de nervul adevăratei culturi românești și atât de depărtată de adevăratele esențe ale sufletului și peisajului specific dobrogean, încât că aproape nici nu mai contează. Dobrogea, bătrâna și bizara noastră provincie, n-a avut până acum nici un fiu care să-i facă portretul sau să vorbească despre ea cu dragoste filială. Nu trebuie să uităm lucrul acesta, nu trebuie să ne depărtăm de Dobrogea!”, spunea scriitorul.
 
A vorbit întotdeauna cu drag de zona pontică, atât pentru frumusețile ei, dar și pentru legăturile personale pe care le-a avut cu marile sale iubiri: „Dintre orașele din lume prin care am avut prilejul să trec, Constanța mi-a fost și mi-a rămas cel mai drag, nu numai pentru frumusețea și distincția lui edilitară, ci, mai ales, pentru legăturile mele personale cu el, legături ce pot fi asemuite cu ale unei iubiri între două ființe cu pulsații sentimentale reciproce“.