#DobrogeaAcademică O descriere plină de farmec a tărâmului fără „samăn“ în Europa
#DobrogeaAcademică: O descriere plină de farmec a tărâmului fără „samăn“ în Europa
29 Aug, 2019 00:00
ZIUA de Constanta
3345
Marime text
Academicianul Ion Th. Simionescu (n. 10 iulie 1873 - d. 7 ianuarie 1944), prestigios geograf, paleontolog și pedagog al secolului trecut, cu peste 1.500 de lucrări publicate și peste 100 de studii asupra majorității regiunilor din România, aduce Dobrogei, cu volumul său „O țară din povești”, printre cele mai frumoase omagii publicate vreodată - nu de un scriitor oarecare, ci de un specialist care a avut ocazia de a cutreiera și a studia cu ochiul cercetătorului multe ținuturi din România și din lume.
Disponibilă în Biblioteca Virtuală, de unde poate fi descărcată gratuit, lucrarea „O țară din povești” (vol. 1), cu o prefață semnată chiar de Ziua Învierii din 1928 de către autor (chiar dacă volumul a fost publicat 11 ani mai târziu), se deschide cu o introducere de-a dreptul apologetică la adresa ținutului dintre Dunăre și mare.
„Cel care cunoaște trecutul istoric al Dobrogei și a călcat mai îndelung pământul ei, observând oameni, locuri și lucruri, acela nu va lua drept exagerare, părerea că ea nu are samăn în Europa. Ai crede că un uriaș din vremea legendelor, vroind să facă o jucărie pentru vre-un copil de al său, a făurit acest pământ scump nouă, încingându-l cu lanț de ape din trei părți. Pământul ei este, în miniatură, o adunătură de tot soiul de reliefuri, întâlnite în largul lumii. Ici munți, mai încolo dealuri, podișuri, șesuri. Ici bolta largă a unui munte de granit, dincolo piramida de porfir a Consulului. Lângă Măcin se țin șire de șire; mai spre Mănăstirea Cucoșului podișuri înalte de roci eruptive; spre margine «munți» răzleți ca Denis-tepe. Pretutindeni varietate de forme, de culori, de îmbrăcăminte”.
Autorul continuă prezentarea pitorească a tărâmului dobrogean: „Spre răsărit Marea Neagră mărginește Dobrogea cu azurul valurilor liniștite; spre apus bătrânul Istru îi mângâie coastele cu lenevitele lui ape, pe când spre nord delta, numai stuf, ascunde svâcniturile unei vieți bogate, la care iau parte pământul care se naște și vietățile care îl împodobesc. În munți, izvoarele gâlgâie mai adesea: în dealuri. unde și unde, așa de rar, în cât e loc de slavă pentru Creator: mai la sud stropii rari de ploaie cu sgârcenie sunt supți și duși la adânc: apa rece se scoate cu lanțuri lungi trase de cai; este magnetul chemător de oameni. Spre nord râurile curg în văi largi, umbrite; spre sud, vremelnic, în brăzdături adânci, cu malurile apropiate, miniatura vestitelor văi din Colorado.
Peste tot se întinde un cer mai adeseori senin; când norii nu-l întunecă, soarele se uită lung îndărăt, răspândind pe cer ca și peste țarini, mantia de purpură a asfințitului. O adevărată corabie a lui Noe, este pământul Dobrogean. Mai ales primăvara și toamna, când apele sunt împânzite de puzderia păsărilor călătoare, furnicarul cel mai bogat de animale în Dobrogea se află. De la mistreții cărora le place desișul umbros al plaurului, până la helghea ca ninsă, lungă de o șchioapă; de la vulturul măreț și pajura voinică, până la aușelul ce-și țese din pâslă cuibul ca o pungă, aninându-l de vârful ramurilor de salcie, ori pescărușul albastru numai smaragde și topaze ; de la șarpele lui Esculap, gros și lung, până la șopârlița cu bumbi de sidef; dela lenevosul somn și gustosul mourn, până la svârluga cât un vierme; dela lăcusta pustiitoare, până la țânțarul aducător de friguri, tot noianul animalelor felurite mișună prin iarbă, pe sub pământ, în ape ca și în aer. Unele au venit de departe; altele, musafiri vremelnici, dau un colorit exotic”.
Considerat deschizător de drumuri, cu recunoaștere internațională, în mod deosebit ca specialist în fauna neocomianului, academicianul Ion Simionescu, care nici măcar nu e fiu al Dobrogei, a promovat o imagine memorabilă a Dobrogei și a dobrogenilor. Un fragment din volum îl regăsim publicat de autor și în „Analele Dobrogei“, volumul 3, anul 1920, încă o dovadă a atașamentului pe care reputatul om de știință l-a avut pentru acest tărâm „de povești”.
Sursa foto: Ilustrație din cartea „O țară din povești” (vol. 1), de I. Simionescu
Citește și:
Academicianul Ion Simionescu, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța, începând de astăzi
Disponibilă în Biblioteca Virtuală, de unde poate fi descărcată gratuit, lucrarea „O țară din povești” (vol. 1), cu o prefață semnată chiar de Ziua Învierii din 1928 de către autor (chiar dacă volumul a fost publicat 11 ani mai târziu), se deschide cu o introducere de-a dreptul apologetică la adresa ținutului dintre Dunăre și mare.
„Cel care cunoaște trecutul istoric al Dobrogei și a călcat mai îndelung pământul ei, observând oameni, locuri și lucruri, acela nu va lua drept exagerare, părerea că ea nu are samăn în Europa. Ai crede că un uriaș din vremea legendelor, vroind să facă o jucărie pentru vre-un copil de al său, a făurit acest pământ scump nouă, încingându-l cu lanț de ape din trei părți. Pământul ei este, în miniatură, o adunătură de tot soiul de reliefuri, întâlnite în largul lumii. Ici munți, mai încolo dealuri, podișuri, șesuri. Ici bolta largă a unui munte de granit, dincolo piramida de porfir a Consulului. Lângă Măcin se țin șire de șire; mai spre Mănăstirea Cucoșului podișuri înalte de roci eruptive; spre margine «munți» răzleți ca Denis-tepe. Pretutindeni varietate de forme, de culori, de îmbrăcăminte”.
Pământul dobrogean, o adevărată corabie a lui Noe
Autorul continuă prezentarea pitorească a tărâmului dobrogean: „Spre răsărit Marea Neagră mărginește Dobrogea cu azurul valurilor liniștite; spre apus bătrânul Istru îi mângâie coastele cu lenevitele lui ape, pe când spre nord delta, numai stuf, ascunde svâcniturile unei vieți bogate, la care iau parte pământul care se naște și vietățile care îl împodobesc. În munți, izvoarele gâlgâie mai adesea: în dealuri. unde și unde, așa de rar, în cât e loc de slavă pentru Creator: mai la sud stropii rari de ploaie cu sgârcenie sunt supți și duși la adânc: apa rece se scoate cu lanțuri lungi trase de cai; este magnetul chemător de oameni. Spre nord râurile curg în văi largi, umbrite; spre sud, vremelnic, în brăzdături adânci, cu malurile apropiate, miniatura vestitelor văi din Colorado.
Peste tot se întinde un cer mai adeseori senin; când norii nu-l întunecă, soarele se uită lung îndărăt, răspândind pe cer ca și peste țarini, mantia de purpură a asfințitului. O adevărată corabie a lui Noe, este pământul Dobrogean. Mai ales primăvara și toamna, când apele sunt împânzite de puzderia păsărilor călătoare, furnicarul cel mai bogat de animale în Dobrogea se află. De la mistreții cărora le place desișul umbros al plaurului, până la helghea ca ninsă, lungă de o șchioapă; de la vulturul măreț și pajura voinică, până la aușelul ce-și țese din pâslă cuibul ca o pungă, aninându-l de vârful ramurilor de salcie, ori pescărușul albastru numai smaragde și topaze ; de la șarpele lui Esculap, gros și lung, până la șopârlița cu bumbi de sidef; dela lenevosul somn și gustosul mourn, până la svârluga cât un vierme; dela lăcusta pustiitoare, până la țânțarul aducător de friguri, tot noianul animalelor felurite mișună prin iarbă, pe sub pământ, în ape ca și în aer. Unele au venit de departe; altele, musafiri vremelnici, dau un colorit exotic”.
Considerat deschizător de drumuri, cu recunoaștere internațională, în mod deosebit ca specialist în fauna neocomianului, academicianul Ion Simionescu, care nici măcar nu e fiu al Dobrogei, a promovat o imagine memorabilă a Dobrogei și a dobrogenilor. Un fragment din volum îl regăsim publicat de autor și în „Analele Dobrogei“, volumul 3, anul 1920, încă o dovadă a atașamentului pe care reputatul om de știință l-a avut pentru acest tărâm „de povești”.
Sursa foto: Ilustrație din cartea „O țară din povești” (vol. 1), de I. Simionescu
Citește și:
Academicianul Ion Simionescu, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța, începând de astăzi
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii