#DobrogeaAcademică Teodor T. Burada, 180 de ani de la naștere

Astăzi se împlinesc 180 de ani de la nașterea lui Teodor T. Burada, prestigios folclorist, etnograf și muzicolog român. Venit pe lume la 3 octombrie 1839, în Iași, într-o veche familie de intelectuali aromâni stabiliți în Moldova, Teodor T. Burada învață de mic muzică și limbi străine, studiind mai târziu cu profesori celebri, de talia lui V. A. Urechia sau Grigore Cobălcescu.

Studiază Dreptul la Academia Mihăileană și la Universitatea din Iași, apoi pleacă la Paris, perfecționându-se în domeniul muzical cu Delphin Jean Alard - la violină și Henri Reber și Louis Clapisson - la armonie, fiind primul student moldovean la Conservatoire imperial de musique et déclamation (1861 - 1865). Pregătirea de excepție pe tărâm muzical îi va permite o vastă activitate concertistică atât în țară, cât și în străinătate, în special în țările unde este purtat de pasiunea pentru etnologie și folclor.

Iubește deopotrivă istoria și arheologia, numele său fiind legat de descoperirea culturii Cucuteni o cultură neolitică importantă a Europei între 5000 Î.Hr. și 2750 Î.Hr.

La Conservatorul ieșean, înființat în 1860 de Cuza și Kogălniceanu, predă teorie și solfegii, avându-i colaboratori pe Gavriil Musicescu, Eduard Caudella și Titus Cerne.

Membru al Junimii din anul 1878, Teodor Burada activează mai ales în cadrul Societății Științifice și Literare din Iași, al cărei președinte este timp de mai mulți ani, și colaborează la „Convorbiri literare”, „Arhiva”, „Revista pentru istorie, arheologice și filologice” și „Românul”.

Preocupările în domeniul istoriei literare se concretizează în cărțile: „Istoria teatrului în Moldova” (I-II, 1915-1922) și „O călătorie în Dobrogea” (1880).

Lucrarea monografică ce evocă ținutul recent revenit la România este considerată prima încercare de cercetare monografică etnofolclorică a unei regiuni românești, un veritabil tezaur și act de identitate culturală a tuturor dobrogenilor. Este vorba, de fapt, de prima culegere de folclor de pe teritoriul cuprins între Dunăre și Mare, scrisă la sfârșitul secolului al 19-lea după o călătorie în Dobrogea, volumul fiind retipărit și dăruit dascălilor ce vor să le predea copiilor folclorul autentic, de către Centrul Cultural din Constanța, care poartă, de altfel, numele marii personalități.

Printre satele colindate și descrise de Burada în cercetarea sa folclorică de tip monografic se numără Ostrov, Perjoaia, Rasova, Cochirleni, Topalu, dar și Somova și Niculițel. Devine membru corespondent al Academiei Române în anul 1887.


Teodor Burada s-a stins din viață la 17 februarie 1923.

Pentru o activitate atât de intensă și diversă ca domenii și forme de manifestare, la dispariția sa, Nicolae Iorga afirma că Burada a fost un artist „dăruit pentru binele obștesc”, caracterizat de „o modestă hărnicie în serviciul patriei”.