#Dobrogeaetnică Prefectul moşier Constantin D. Pariano, de azi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

În continuarea campaniei ZIUA de Constanţa dedicate Dobrogei la 140 de ani de la revenirea pe harta României, îmbogăţim fondul documentar al Bibliotecii Virtuale cu un autor pitoresc, ale cărui manifeste, apărute în revista „Analele Dobrogei”, le-am făcut publice recent. Cartea de faţă - „Din suferinţele administrative ale dobrogenilor”, de Constantin D. Pariano, descrie situaţia tensionată pe pământ dobrogean în debut de secol XX, în fapt, o culegere de informaţii, din publicaţiile „Dobrogea Jună” sau „Farul”.
 
În cuvântul introductiv, autorul mărturiseşte: „Sunt bolnav şi nu vreau să las fără răspuns pe cei care îmi impută că atunci când am ocupat funcţiuni în Stat şi am avut putinţă să-i procopsesc prin favoruri, nu am făcut-o”.

Un bun dobrogean, mare iubitor de cai

Constantin Parioano s-a născut la 20 septembrie 1846, în comuna Comișani din Dâmbovița, într-o familie de mari proprietari și agricultori, greci din insula Paros. A fost căsătorit de două ori: prima sa soție, Matilda, moare pe 16 iunie 1898, iar cea de-a doua a fost Cleopatra Rizu, născută Calerghi, cu care s-a căsătorit pe 7 februarie 1899.
 
În 1893, Constantin Pariano s-a stabilit în Dobrogea, la Hasancea (azi, Valu lui Traian, județul Constanța), cumpărând o moșie de 2000 ha. Avea moșie și la Omurcea și Mahometcea, unde a întemeiat cele mai frumoase gospodării din Dobrogea.
Pariano considera: „Suntem datori să facem aici așezăminte agricole, în scopul mai cu seamă de a îmbunătăți rasa cailor și a oilor, aceste două mari resurse speciale ale Dobrogei“.
 
Pentru a ne da seama de veniturile moșiei lui Pariano, este de ajuns să amintim că, în 1916, ocupanții au „capturat“ de la „moșierul de la Hasancea“ 60.000 kg grâu, în valoare de 1.600.000 de lei. Ionescu Dobrogianu îl considera un „crescător inteligent, care a căutat în câțiva ani să desvolte statura iepelor din Dobrogia, prin încrucișarea celor mai bune, cu armăsar anglo-arab și pare-se a reușit“.
 
Pariano introduce în Dobrogea cursele de cai, în 1894, prima dintre acestea desfășurându-se la moșia sa din Hasancea. Pentru realizările sale în domeniul agriculturii și creșterii animalelor, a fost recompensat cu cinci medalii.
 
În Constanța, Constantin Pariano și-a ridicat o casă, cunoscută și azi sub numele de „Casa Pariano“, care găzduiește azi Muzeul „Jalea“. Vechea clădire fusese cumpărată de la Niculache Macri. Aici fusese găzduit Carol I, în prima vizită în Constanța. Clădirea cea nouă, care se poate admira și astăzi, construită în stil neoromânesc, este opera arhitectului Victor Stephanescu. Proiectul, comandat în 1913 și întrerupt în timpul Primului Război Mondial, a fost finalizat abia în 1920.
 
Spre sfârșitul vieții, „moșierul de la Hasancea“ s-a retras în casa de pe malul mării. Aici a murit pe 12 ianuarie 1930. Ultima sa dorință a fost aceea de a fi dus la groapă de un car, împodobit cu covoare și tras numai de boi.