In Memoriam Kemal Hașim Karpat. Ultimul mesaj adresat dobrogenilor, prin intermediul ZIUA de Constanța (galerie foto)

Lumea științifică românească a fost răscolită, ieri, de vestea tragicei dispariții a istoricului de talie mondială prof. dr. Kemal Hașim Karpat, personalitate specializată pe subiectele Imperiului Otoman, stabilit din anul 1950 în Statele Unite.
 
Doar ce împlinise, pe 15 februarie, 94 de ani, din care 77 i-a trăit departe de... acasă. Resimțea un dor pătrunzător pentru locurile natale, după cum avea să declare și în urmă cu cinci ani într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”. „Mi-este foarte dor de Dobrogea. Dor de Babadag, dor de nordul Dobrogei, acolo unde am crescut. Chiar ieri am scris un pasaj despre locurile mele natale. M-am născut într-un sătuc de lângă Babadag, Armutlia sau Armutlu se cheamă. Pe turceşte înseamnă «locul cu pere». Dacă închid ochii, îl văd aievea“.
 
Pe numele său complet Kemal Haşim Ömer, istoricul avea să-și asume o mare decizie, în 1946, schimbându-și numele de familie în Karpat, de la munții cu care considera că se aseamănă foarte mult, prin destin, dar care, în același timp, amintesc de originea sa românească.
 

„Este o onoare și un privilegiu...”

 
În urmă cu trei luni, pe 23 noiembrie, cu prilejul unei noi manifestări organizate de cotidianul ZIUA de Constanța, dedicată cinstirii Zilei Dobrogei - #Dobrogea etnică, cu sprijinul jurnalistului Sînziana Ionescu, de la cotidianul „Adevărul”, am intrat în posesia unei corespondențe dedicate evenimentului.
 
Mesajul venea în contextul în care tema propusă de ZIUA de Constanța - #Dobrogeaetnică - punea în centrul atenției etniile care, astfel, sărbătoreau pentru prima dată Dobrogea împreună. Iar din partea etniei tătare, prof. dr. Kemal Hașim Karpat era desemnat ca fiind de notorietate. Mesajul a fost citit de lect. univ. dr. Denis Ibadula, directorul Laboratorului de cercetări matematice româno-turc „Grigore Moisil”, Universitatea „Ovidius”.
 
„Este, într-adevăr, o onoare și un privilegiu să sărbătoresc Anul Centenarului și să spun câteva cuvinte despre Dobrogea și comunitatea sa musulmană de origine turco-tătară.
Localizată între Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea este un miracol geografic. Este cel mai rapid traseu către vechiul Constantinopol (Istanbul) de aceea Dobrogea a fost folosită de fiecare grup etnic și coloniști pentru a ajunge la Orașul de Aur. Traversarea a atât de multe grupuri etnice, cu limbi și culturi diferite, a creat omul dobrogean cu caracteristici speciale cum ar fi personalitate distinctă, minte creativă, prietenos și deschis la interacțiunea cu alte persoane. Ocupată temporar de bulgari, pecenegi, cumani, menționând aici doar o parte din stăpânitorii temporari, a intrat sub dominația turco-otomană în perioada lui Baiazid I în (1395) și a lui Mehmet I (1447).
 
Creștinii au trăit împreună cu musulmanii a căror religie islamică era deschisă și liberală așa cum s-a văzut în învățăturile lui Sari Saltuk (d. 1293), cel care a întemeiat orașul Babadag (1262-4). Pământurile Dobrogei, în timpul dominației otomane, erau majoritatea “sub tribut”, ceea ce însemna că veniturile mergeau către elita tătară (din Crimeea și Imperiul Otoman sau convertită), în timp ce țăranii lucrau pământul precum chiriașii. Dobrogea, în timpul ocupației otomane, avea peste 200 de sate așa cum este indicat în recensămintele secolelor 16 și 17.


Liniștea și siguranța relativă din Dobrogea au fost zguduite de războiul ruso-turc dintre anii 1764-1877. Dobrogea a fost invadată în mod repetat de armatele țariste care au distrus moschei, școli și au ars sate întregi. Populația musulmană, care a fost majoritară până în 1870, s-a diminuat devenind aproape o minoritate nesemnificativă. Dobrogea de nord care găzduia o comunitate musulmană de turci (inclusiv Kizilbas) și tătari a fost dezintegrată aproape în totalitate. Multe din pământurile Dobrogei au rămas necultivate așa cum se vede în rapoartele lui Ion Ionescu de la Brad (aprox. 1855).

În 1878, după ce Dobrogea a devenit parte a României, viața s-a îmbunătățit considerabil. Turcii și tătarii, deși reduși la statutul de minoritate, s-au bucurat de siguranță și protecție, întrucât Dobrogea a început în mod constant să se dezvolte și să își recâștige vechiul statut. În județul Constanța a apărut o clasă de nivel mediu de turci, în mare parte emigranți din Crimeea. Seminarul de la Medgidia a fost modernizat și a oferit educație musulmanilor, devenind o cale de mobilitate ascendentă. În ciuda progresului înregistrat, cât și a suportului și normelor guvernului român, comunitatea turco-tătară duce lipsă de o conducere luminată și capabilă. Cu doar câteva excepții, ei par a fi interesați în principal de bunăstarea proprie. Comunitatea are nevoie de lideri care pot să o reîntinerească și o pot aduce în perioada actuală.

Vă urez toate cele bune și La mulți ani la aniversarea Independenței!
Prof. Dr. Kemal H. Karpat , Madison, WI, USA”
 

Mesaje de aleasă prețuire din partea dobrogenilor

 
Din partea Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, profesorul Stoica Lascu:
„Cu dispariţia profesorului nord-american de origine tătară, născut în urmă cu 94 de ani în România - în nordul Dobrogei, în satul Armutlia (rebotezat în perioada interbelică Turda) -, turcologia şi politologia mondială sunt mai sărace, fiind văduvite de prezenţa unui veritabil om de ştiinţă, dedicat cercetării, studiului şi, nu mai puţin, consultanţei politice, inclusiv la nivel de Administraţie Prezidenţială în Statele Unite. Deopotrivă însă, a fost deosebit de apreciat şi în Republica Turcia, la cel mai înalt nivel de recunoaştere, iar în ţara sa natală s-a bucurat de asemenea de o deplină consideraţie: Universitatea «Ovidius» i-a acordat în 1994 titlul de Doctor Honoris Causa (înalt titlu academic pe care i-l va acorda în 2015 - tot la propunerea profesorului Tasin Gemil - şi Universitatea «Babeş-Bolyai» din Cluj-Napoca).

 
În afara cărţilor de politologie, recunoscute drept repere în domeniu pe plan mondial, este autorul a numeroase volume privind istoria Imperiului Otoman/Turciei - apărute în turcă sau/şi în engleză (unele traduse şi în alte limbi), precum - The Ottoman state and its place in world history, Ottoman Population. 1830-1914. Demographic and Social Characteristics, Ottoman past and today's Turkey, The Politicization of Islam. Reconstructing Identity, State, Faith, and Community in the Late Ottoman State, An Historical Geography of the Ottoman Empire, Turkey's Politics. The Transition to a Multi-Party System, Elites and Religion, The Gecekondu. Rural Migration and Urbanization, Studies on Ottoman Social and Political History. Selected Articles and Essays, Turkish Foreign Policy. Recent Developments, Constitution of the Turkish Republic, Political and social thought in the contemporary Middle East, Turkish migration to the United States. From Ottoman times to the present, The Turks of Bulgaria. The history, culture and political fate of a minority ş.a.
 
Dobrogeanul Kemal Haşim Ömer (numele de Karpat şi l-adăugat în 1946), absolvent al Seminarului Musulman din Medgidia şi cu studii superioare la Istanbul (din 1942 se stabileşte în Turcia, iar din 1950 în S.U.A.) nu şi-a uitat, departe de locurile natale, obârşia etnogeografică; este autorul, între altele, al unor fundamentale studii privind oraşele (cu împrejurimi) Medgidia şi Babadag - ultimul volum, intitulat Sari Saltuk Diyari Babadağı (336 pp.), a apărut anul trecut la Istanbul.
 
Membrii Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România deplâng dispariţia marelui cărturar nativ dobrogean - rămân cărţile şi studiile sale, exemplul pilduitor al unei vieţi pe deplin împlinite”.
 

„Nu uitați să sărutați pământul Dobrogei pentru mine!“...

 
Pe 8 mai 2015, lect. univ. dr. Denis Ibadula îl cunoștea pe cel despre care astăzi vorbim cu regret la trecut, reputatul istoric aflându-se în Constanța la invitația Asociației Saladin Agiakai.
 

 
Cu câteva zile înainte, doar ce primise titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, al doilea oferit după cel primit în 1994 de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, profesorul Kemal Karpat a vizitat și pământurile natale din Dobrogea.
 
Un an mai târziu, în 2016, avea să-i facă o vizită în Madison, Wisconsin. „Când m-a văzut mi-a spus că prin mine vede toată Dobrogea. Și m-a rugat să stăm de vorbă în tătară, în română, în turcă, tocmai pentru a resimți mirosul de acasă, să zic așa, multiculturalitatea specifică Dobrogei. Am vorbit o bună bucată românește, apoi tătărește și în cele din urmă turcește. Și atunci mi-a mărturisit: «Prin dvs. revăd toată Dobrogea!». Am vorbit cu dânsul pe diverse probleme și am fost uimită de un om care la 92 de ani avea o viziune și o clarviziune și o capacitate de a înțelege lucrurile profundă și absolut tot ce am vorbit cu dânsul și ce a preconizat că se va întâmpla în viitor s-a întâmplat. Evoluții politice care de-a lungul timpului, în calitate de consultant la Casa Albă al președinților Carter, Reagan și Bush pe probleme de orient. Erau vremuri atunci în care se vorbea mult de terorismul islamic, erau probleme inclusiv de fanatici musulmani, se punea semnul întrebării asupra religiei islamice și dânsul mi-a spus atunci multe lucruri, chiar și despre situația tătarilor din Dobrogea, pe care o cunoștea și pe care am văzut că a și transmis-o în ultimul mesaj atunci, de Ziua Dobrogei.
 
Se vede că a fost la viața lui un om care nu numai a scris despre istorie, ci a scris istorie, adică a influențat evoluții politice viitoare. La sfârșit, mi-a spus «Nu uitați să sărutați pământul Dobrogei pentru mine!»... extraordinar de emoționant.
 
Nu poate încăpea în cuvinte admirația pentru tot ce a însemnat omul Kemal Karpat, dincolo de capacitatea istorică și înțelegerea profundă a lucrurilor. Ultima dată am vorbit cu dânsul undeva la sfârșitul anului 2018 și l-am simțit obosit, sfârșit și m-a străfulgerat un gând - nu cumva se duce?... Era foarte obosit.
Deși nu mi-a fost rudă, l-am simțit totdeauna foarte aproape...”.