Jurnal de Centenar, cu universitarul Daniel Citirigă, la TVR1 „Dobrogea, împărțită și sub dublă ocupație”

Unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști români, realizator de știri, dar și reporter de război, Cristina Liberis, a demarat o ambițioasă campanie-document, ce își propune să recupereze o pagină de istorie foarte importantă, pe care să o ofere în dar... de Centenar la TVR1.
De luni până vineri, de la ora 19.30, timp de aproximativ cinci minute, „Jurnal de Centenar“ își propune să prezinte câte o regiune istorică a României, săptămânal, împreună cu istoricii Mircea Gheorghe Abrudan, Lucian Dindirică, Daniel Citirigă, politologul Daniel Sandru și jurnalista Ruxandra Hurezean.
 
De data aceasta, minutele de istorie dedicate Dobrogei oferite de Daniel Citirigă, prodecanul Facultății de istorie și științe politice a Universității „Ovidius”, au avut ca fundal Cazinoul din Constanța, bijuterie art-nouveau de început de secol XX, cunoscută drept Monte Carlo al Mării Negre, unde lumea bună a României - și nu doar - venea să joace la Cazino, dar care, din păcate, în timpul Primului Război Mondial, a fost bombardat.
 
Prezentăm în continuare transcriptul celui de-al doilea episod legat de Dobrogea, pe care îl puteți găsi și accesând link-ul de mai jos:
https://www.youtube.com/watch?v=A037YXplonM&feature=share
 
„În iarna lui 1916, în urma unui congres la Sofia, se hotărăște ca Dobrogea să fie împărțită. Și astfel, începând din februarie 1917, avem Dobrogea de Sud, sau Cadrilaterul, care a fost încorporat Bulgariei, partea de nord a județului Tulcea, care este, de asemenea, administrată de bulgari, dar județul Constanța și partea de sud (a județului Tulcea) începând de la linia Jurilovca - Slava Rusă - Cariera Ostrov sunt administrate de germani, care, spunea generalul Lundendorff, nu se mai puteau înțelege cu bulgarii și de aici această decizie.
 
Astfel, avem Administrația germană de Etape a Dobrogei, se numește instituția care coordonează acest teritoriu ce conținea 7700 de km pătrați și Administrația germană de Etape, în bunul său spirit, ne lasă și cinci documente esențiale, care analizează situația acestui teritoriu pe care ei îl administrează și care se spune direct mareșalului Mackensen.
Un document foarte important, care în original nu ni s-a păstrat, dar prin intermediul lui Constantin Brătescu, care îl publică în Arhiva Dobrogei, putem trage câteva concluzii foarte importante. Acolo, șeful Marelui Stat Major al Administrației de Etape spune foarte clar că a fost un foarte mare noroc pentru armatele puterilor centrale intrarea României în război, pentru că nu știu cum ar fi rezolvat problema cerealelor în Austro-Ungaria, nu știu cum ar fi rezolvat problema petrolului pentru germani, și în general problema materiilor prime pentru toți aliații puterilor centrale. Și astfel, România a venit ca o sursă extraordinară pentru aceste produse.
Apoi, ceea ce este foarte important din acest raport sunt statisticile demografice. Astfel Constantin Brătescu ne face o comparație care putem spune că este edificatoare. Dacă la 1913 populația românească a Constanței și a sub-zonelor arondate Constanței era de 15.663 locuitori, în 1917, populația era de doar 9.456 locuitori. Este evident o scădere drastică a populației, care poate fi pusă pe seama a două elemente: în primul rând, exodul de populație care a avut loc în această perioadă, în toamna și iarna lui 1917, iar în al doilea rând mortalitatea foarte crescută din cauza condițiilor extraordinar de grele ale iernii și a lipsei produselor care să susțină populația”.