Poezii din „Analele Dobrogei“. Lucian Predescu, autorul preocupat de simbolistica dorului

Lucian Predescu este unul dintre autorii care au publicat numeroase poezii în revistele dobrogene. Istoriograful, scriitorul, poetul și publicistul Lucian Predescu s-a născut pe 27 iulie 1907 la Iași și a decedat pe 12 ianuarie 1983 la București.
 

 
A urmat școala primară la Botoșani, aproape de familia sa, apoi cursurile Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați. Ulterior, în anul 1931, a devenit licențiat al Facultății de Litere din cadrul Universității din Iași.
 
A debutat cu textul „O controversă literară”. A deținut funcția de bibliotecar și apoi de bibliograf-șef la Academia Română. A fost și redactor la „Opinia” și „Cuvântul” în Iași, dar a colaborat și la „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cugetul românesc”, „Floarea de foc” și „Neamul românesc”.
 
Fiind un simpatizant legionar, Predescu a redactat între anii 1936 și 1939 și publicat în 1940 „Enciclopedia României”, ca reacție la lipsa unei enciclopedii în care „să pulseze numai energia românească”.
 
Din lucrările sale extrem de apreciate, menționăm: „O controversă literară”, „Între nepricepere și știință”, „Panait Cerna - Viața și opera lui”, „Din cronicarii români”, „Doi cronicari moldoveni”. A publicat contribuții de istoriografie literară, a făcut cunoscute documente și date inedite, și, fără a fi un simplu compilator, a coroborat surse, parcurgând filă cu filă dosare, acte, pe care le trece în lucrările sale cu multă atenție și profunzime documentară.
 
Lucian Predescu a cultivat în textele sale ceea ce poate fi numit un gen de „viață romanțată”, patetică, lucrările lui fiind o alegorie de demersuri documentate, care, chiar și cu trecerea timpului, vor rămâne actuale.
 
Deosebit despre istoriograf este faptul că a scris și poezii, pe care, de cele mai multe ori, le-a publicat în revista Societății Culturale Dobrogene, „Analele Dobrogei”. Unele dintre temele sale predilecte erau „dorul” și simbolistica acestuia. Considera că acesta e un element neînțeles, o simbolizare prin mijlocul căreia se poate personifica un lucru neînsuflețit și totodată enigmatic.

 
Am ales să redăm un fragment dintr-o poezie a sa, cu o puternică încărcătură emoțională, pe care o puteți citi în numărul din anul XIII și XIV, 1932-1933, începând cu paginile 100/110, din „Analele Dobrogei”, unde veți regăsi, de altfel, și alte poeme semnate de Lucian Predescu.
 
„Vârful cu dor
„Ce viu sclipesc sub cer Bucegii!
Numai eternul Vârf-cu-dor,
Înstrăinat de lumea noastră,
Se perde-n taina unui nor
 

Zadarnic razele de soare
Vor să destrame vălu-i greu
Zadarnic cearcă să-l pătrunză
Și sufletul, și ochiul meu:
 
El în de el petrece singur,
Ca geniul cu gândirea lui
Nu-l mișcă vuetele vremii
Nici rugăciunea nimănui…”