#sărbătoreşteDobrogea Ion Simionescu - „Pământul dobrogean este o adevărată corabie a lui Noe“

„Mai ales primăvara şi toamna, când paserile călătoare, în pribegia lor ritmică, se abat în deltă, în Dobrogea se află furnicarul cel mai bogat de animale. Dela mistreţii cărora le place desişul umbros al plaurului, până la helghea ca ninsă, lungă de o schioapă; dela vulturul măreţ şi pajura voinică, până la auşelul cât o nucă, ce-şi ţese din pâslă cuibul ca o pungă, ori pescăruşul numai smaragde şi topaze; dela şarpele lui Esculap, gros şi lung, până la şopârliţa cu bumbi de sidef; dela lenevosul somn şi gustosul morun, până la svârluga cât un vierme, tot noianul animalelor felurite mişună prin iarbă, pe sub pământ, în ape ca şi în aer. Unele au venit de departe; musafiri întârziaţi, dau locurilor un colorit exotic. Flamingii din delta Nilului fac uneori vizită neamurilor lor dela gurile Dunării, iar vestitul şarpe Boa îşi are drept reprezentant pe Eryx jaculus, care însă stă toată ziua ascuns în năsip. Familii răsleţe de foce se adăpostesc în grotele săpate la Cavarna, iar delfinii sglobii fac tumbe în jurul vaporului ce duce la Constantinopol.
 
Și haina vegetală dă Dobrogei stropi exotici. Liliecii înfloresc pe coasta dealurilor până aproape de Agighiol; smochinii fac brâu catifelat ţărmului dinspre Balcic iar seminţele plantelor din Transcaucazia şi Persia, au încolţit pe pământul dobrogean, alăturea de obişnuitele flori de prin meleagurile noastre.
 
Acelaş amalgam se observă şi printre oameni. Nu este numai babilonia în spaţiu, dela Tătarii în strângere şi Găgăuţii cu origine enigmatică, până la puţinii Italieni cari îşi menţin vioiciunea lor meridională. E mai ales variaţiunea în timp.
 
În Dobrogea, mai mult decât oriunde, se găsesc suprapuse civilizaţiuni străvechi dela cea a oamenilor primitivi, straturi istorice continuând pe cele geologice. Era doar într’o vreme marginea lumii cunoscute, limita cotlonului marin în legătură cu Mediterana străbătută în lung şi lat. Vechii istorici pomenesc de gurile Dunării cum se pomenia pe vremea lui Cristof Columb de gurile Orenocului. Atrăgea însă belşugul grânarelor dindărătul lor; se învedera tuturora importanţa stăpânirii lor. De aceia de jur împrejur se ţin salbe de cetăţi, iar înlăuntru s’au rădicat monumente biruinţilor. Pe fondul urmelor trace sunt presărate ruine de oraşe ori întărituri, greceşti, romane, bizantine, genoveze, turceşti.
 
[…] Dobrogea este a noastră; trebuie să rămâie a noastră. Glasul vechilor amintiri, prin titulatura lui Mircea, ne-o spune mereu. Fondul curat românesc ca şi descălecătorii, ciobani din vârful munţilor, ni-l repetă într’una. Sângele celor dela Plevna ori Turtucaia îl întăreşte în conştiinţa noastră.
 
Prin muncă, prin dragostea cu care vom învălui oamenii şi locurile din ea, resonanţa glasului străvechiu trebue mărită, pentru ca el să se păstreze în veşnicie. Aceasta este datoria sfântă de azi, a tuturora, faţă de Dobrogea, dar mai ales a celor ce-şi duc viaţa în ea.“
 
(Ion Simionescu. „Dobrogea“, Editura „Cartea Românească“, Bucureşti, 1928, pag. 7-8).
 
Citeşte şi: 

 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Ziua Dobrogei


#citeşteDobrogea „Carnavalul şi săracii“ (document)

#scrieDobrogea În momentul revenirii la România, în Dobrogea exista deja o cale ferată