#sărbătoreșteDobrogea141 „Figuri în filigran“, de Pericle Martinescu - un nou titlu în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța

Cele aproape 200 de pagini de portretistică dezvăluie un Pericle Martinescu înclinat spre critică și istorie literară, capabil să prindă în câteva fraze sugestive un om sau o carte.
 
Volumul „Figuri în filigran“  este dedicat celor mai dragi confrați ai săi și reprezintă o prețioasă evocare a unor veritabile legende ale culturii românești interbelice: Mircea Eliade (pe care autorul l-a cunoscut înainte de exil, fiind de față la susținerea, în vara anului 1933, a tezei sale de doctorat despre „Yoga”), Emil Cioran (cu imuabilele sale orizonturi și concepte metafizice,  evocat cu ocazia morții sale din 1995), Eugen Ionescu (un corifeu al negativismului în scris, dar altfel modest, blând și convivial). Sunt rememorate, savuros, întâlnirile literar-culturale din cămăruța lui Edgar Papu - explozii de idei și elocință ce se prelungeau întreaga noapte - sau întâlnirea surprinzătoare într-o piață din Paris, de sărbătoarea națională a Franței.
 
Autorul face considerații utile asupra perioadei dinaintea și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care literatura română a cunoscut realizări însemnate, dar și mari dislocări existențiale.  Cauze de ordin mai ales istoric au frânt avântul multor scriitori promițători, care au căzut victime ale persecuțiilor, războiului sau rebeliunilor, ori au fost siliți să aleagă exilul „intern sau extern, ambele deopotrivă de ingrate”.
 
Amintirile despre Tudor Arghezi sunt spumoase și se concentrează mai cu seamă asupra plăcerii poetului de a călători și maniei sale pentru viteză – era singurul scriitor al vremii care își cumpărase automobil, pe care urma să-l schimbe mai apoi pentru o motocicletă.
 
Memorabile sunt și paginile dedicate lui Nae Ionescu, fostul profesor de logică al autorului, ale cărui (dis)cursuri, în săli ticsite de lume, fermecau auditoriul. Pericle Martinescu participă la înmormântarea filosofului, din primăvara anului 1940, un eveniment marcat de o notă tragicomică, deoarece fostul „om al regelui” a fost supravegheat  îndeaproape de autorități până și pe ultimul drum, sicriul fiindu-i sigilat cu plumb și introdus într-un alt coșciug din metal, „ca și cum mortul ar fi fost viu și ar mai fi putut influența în vreun  fel  mulțimea”.
 
Vizita la George Călinescu este încă un moment povestit cu savoare și care demontează legenda vehiculată în legătură cu mizantropia maestrului. Deși nu îl aștepta, Călinescu îl primește pe tânărul scriitor cu bonomie, în cămăruța agreabilă, căptușită cu cărți, tablouri și fotografii.  
 

„El a știut să-și organizeze fericirea. A rezistat ispitelor publice și vanității. S-a mulțumit cu o înjghebare domestică strict necesară spre a nu-și complica existența cu zgomotul și întreținerea ei, iar în afară de un câine și o femeie – amândoi credincioși – nu are pe nimeni în jurul său spre a-i conturba liniștea contemplației și a meditației”, comentează autorul, cu simpatie și ușoară invidie.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 
Întâlnirea cu Nikos Kazantzakis, pe insula Egina din Grecia, este un prilej de rememorare a călătoriei meridionale din anul 1937, în căutarea personajului semi-legendar pentru care Pericle Martinescu avea un adevărat cult, fiind primul său traducător în românește. Scriitorul grec, care purta cu sine peste tot o cărțulie de Dante, de unde citea în momentele de răgaz ca dintr-o Biblie, s-a dovedit extrem de primitor și afabil, interesat fiind de literatura română și mai ales de Panait Istrati, „Panaitaki”, pe care ar fi vrut să-l cheme să lucreze în Parnas-ul său (visa să clădească în Egina o colonie de intelectuali și artiști, care să vină din toată lumea, să creeze).
 

„Egina îmi aducea aminte de Dobrogea noastră de altă dată, cu coclaurile ei pustii, cu țărmurile arse de soare, atât de bătrână și totuși atât de tânără pentru cine știe și reușește să-i descifreze tainele.”

 

Scriitorul își încheie peregrinările printre efigii ale literaturii cu un „Scurt memorial tomitan”, un fel de autobiografie afectivă, în care rememorează Constanța și marea, cu mirajul ei etern, plaja, portul, viața cosmopolită de pe străzile centrale, Cazinoul, prestigiosul liceu „Mircea cel Bătrân”, profesorii care i-au marcat devenirea.
 
Citește și celelalte volume ale lui Pericle Martinescu disponibile în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța!

#sărbătoreşteDobrogea141  De astăzi, în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța - „7 ani cât 70. Jurnal“ - Pericle Martinescu

„Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim 1936-1939. Vulcanul Iubirii“, de Pericle Martinescu

„Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu


#sărbătoreşteDobrogea141 Un nou titlu în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța - Pericle Martinescu, „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim 1941-1945”