#scrieDobrogea Apeductele Tomisului, lungul drum al apei şi al legendelor

Pentru că viaţa şi civilizaţia nu pot fi concepute în absenţa apei, romanii au construit apeductele, sistem complex de alimentare cu apă a localităţilor, pentru a asigura necesarul de apă al populaţiei.

În antichitate, principala sursă de apă potabilă a Tomisului era lacul Siutghiol. Cel mai mare apeduct din Dobrogea romană se afla la Ovidiu, la trei-patru metri sub nivelul mării. Pentru a aduce apa în oraş a fost nevoie de o străpungere a peninsulei tomitane, până aproape de nivelul mării, rezultând galeriile. Acest apeduct de dimensiuni impresionante, de două ori mai mare decât cel de la Histria şi de trei ori mai mare decât orice alt apeduct de la Tropaeum Traiani, nu putea deservi decât Tomisul, este concluzia la care a ajuns arheologul Gheorghe Papuc, publicată în mai multe articole din revista „Pontica“.

Două mari tronsoane ale galeriilor subterane au fost scoase la iveală la Constanţa încă dinainte de 1989. Ele făceau parte dintr-un mare apeduct care pornea din zona Pescărie din Mamaia, unde erau colectate apele unor apeducte mai mici, şi apoi urma linia mării. Datorită pragurilor şi jocurilor pantelor, apeductul putea înmagazina o mare cantitate de apă.

În prezent, aceste galerii se află la o adâncime de peste 20 de metri faţă de nivelul actual al oraşului. Săpate în rocă de calcar, cu porţiuni de zidărie din piatră şi mortar, cu tavanul boltit (sau plat, acolo unde a fost străpunsă stânca şi nu a mai fost nevoie de alte amenajări), galeriile erau impermeabilizate cu mortar hidraulic de culoare cărămizie. Înălţimea lor era de aprox. 1,70 metri, iar lăţimea, de 90 cm.

Primul tronson, cu o lungime de 285 de metri, porneşte de la Plaja Modern, ajungând până la Portul Turistic Tomis. Celălalt, având 265 de metri, porneşte tot din acest port, trece pe sub Piaţa Ovidiu, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi pe sub Edificiul Roman cu Mozaic, în faţa căruia a fost amenajată o ieşire pe care regretatul director al muzeului constănţean, Vasile Canarache, ar fi vrut să o introducă în circuitul turistic. Pe acest traseu, canalul avea nouă puţuri care comunicau cu exteriorul. În apropierea apeductului se aflau termele Tomisului, care aveau nevoie de cantităţi impresionante de apă pentru a funcţiona. În zonă au fost descoperite bazine zidite şi tencuite cu var hidraulic, care se pare că funcţionau ca cisterne în care se scurgea apa care depăşea nivelurile pragurilor.

Cele două tronsoane ale galeriilor subterane alcătuiau însă un singur canal, care a fost întrerupt în zona Portului Tomis, ca urmare a acţiunii valurilor mării asupra straturilor de loess.

Pentru a-i ţine departe pe cei cu simţ de aventură, dar şi din motive de siguranţă, galeriile Tomisului nu sunt vizitabile, iar gurile de ieşire nu sunt puse în evidenţă.