Motto: „Prezentul tace sau vorbeşte; numai trecutul cântă. De aici farmecul amintirii.“ (Lucian Blaga)

Contextul istoric 
Anul 1484 este începutul perioadei în care Dobrogea (Despotatul lui Dobrotici) intră sub stăpânire otomană şi continuă timp de patru veacuri şi jumătate. Cu toate acestea, românii au continuat să trăiască în aceste ţinuturi, să-şi păstreze ocupaţia, credinţa şi datinile (Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, „Istoria Dobrogei“, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 1998, pag. 195-205). Ei erau socotiţi supuşi ai imperiului, având condiţia juridică de raya (supuşi nemusulmani ai imperiului otoman) şi se aflau sub incidenţa legilor islamice (şeriat).
 
În cadrul imperiului, Dobrogea a devenit, cu încetul, o unitate administrativă distinctă, care a cunoscut etape succesive. Chiar în contextul modificărilor succesive, principalele cazale de pe teritoriul său, până în sec. XIX, au rămas aceleaşi opt: Tulcea, Hârşova, Isaccea, Babadag, Carasu (Medgidia), Mangalia, Silistra şi Constanţa (Küstenge).
 
Evliya Çelebi caracterizează populaţia dobrogeană astfel: „Afară de aceştia (neamurile tătăreşti - n.r.), mai sunt şi neamurile dobrogene. Sunt neam de citaki, născuţi din amestecul tătarilor, al bulgarilor, valahilor şi moldovenilor. La început, ei au descins din oastea lui Suleiman paşa (prima căpetenie de oaste otomană care a trecut în Rumelia, pe la 1354), fiul gaziului Orhan. După aceea, Baiazid Ildârâm a colonizat aceste locuri cu tătari. Mamele lor fiind bulgăroaice, valahe şi moldovence, ei au devenit citaki“ (Evliya Çelebi - „Seyahatname“, vol. II, Istanbul, 1896, pag. 352, apud Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, „Istoria Dobrogei“, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 1998, pag. 225). Mai mult, el spune despre oamenii locului că sunt „blânzi, drepţi, cumsecade şi prietenoşi“.
 
Vechimea şi autohtonismul românilor din Dobrogea se pot deduce şi din faptul că, după mai bine de două secole, citakii dobrogeni nu-şi uitaseră obârşia lor, în parte românească, şi nu se sfiau să şi-o mărturisească trecătorilor pe care-i primeau cu ospitalitate.
 
În perioada ocupaţiei otomane, românilor li se mai spunea „greci“, prin aceasta individualizându-se ca „ortodocşi“. Românii, în perioada stăpânirii otomane, îşi spuneau lor înşişi dicieni sau „români vechi“.
 
Un permanent izvor de reîmprospătare al populaţiei româneşti a fost, pe lângă sporul natural al populaţiei locale, fenomenul transhumanţei mocanilor din Transilvania şi aşezarea în Dobrogea a locuitorilor din Muntenia şi Moldova, pe fondul unor conjuncturi social-economice.
 
Individualizându-se aşadar prin religie, românii din Dobrogea - pe fondul unor interese economice şi chiar al tradiţiei - au beneficiat din partea autorităţilor otomane de o toleranţă religioasă şi etnică destul de largă faţă de supuşii de altă origine.
 

Pe baza aceloraşi mărturii ale cronicarului Evliya Çelebi, aflăm că, în sec. XVII, în perioada (două săptămâni) bâlciului de la Medgidia (oraş fondat în cinstea sultanului Abdul Medgid), tribunalele de comerţ din Tulcea şi Constanţa îşi mutau sediile în această localitate.
 
Întrucât în Dobrogea se manifesta foarte pregnant şi, mai mult, era susţinut de autorităţile otomane fenomenul transhumanţei, este de aşteptat că şi procedura juridică de rezolvare a cauzelor în instanţă era asemănătoare cu cea din tribunalele româneşti. (Nevoile de miei, berbeci, brânză şi lână de bună calitate au determinat autorităţile otomane să protejeze păstoritul transhumant al oierilor din principatele române. În 1795, un firman al sultanului Selim al III-lea poruncea valiului de Silistra, cadiilor din Isaccea, Măcin, Hârşova, Turtucaia şi altor dregători otomani de pe ruta Istanbul-Dunăre, precum şi lui Alexandru Moruzzi, domnul Ţării Româneşti, de a permite trecerea nestingherită a turmelor de oi şi capre până la Strâmtoarea Bosfor, pentru completarea aprovizionării capitalei imperiale, conform lui Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu - „Istoria Dobrogei“, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 1998, pag. 243).
 
Ne putem raporta deci la reglementările celorlalte principate: avocatura pe teritoriul României este consemnată pentru prima oară în zona Moldovei, în anul 1741, când se folosea termenul de vechil. Cei care - la începuturile profesiei - erau numiţi advocaţi sau vechili erau licenţiaţii, cu precădere, ai şcolilor de Drept din Paris, Viena sau Germania.
 
Altfel, nici în perioadele sale de putere nu s-a preocupat de menţinerea ordinii legale şi de protejarea populaţiei şi, prin urmare, în comunităţile din raiale legea care predomina era aceea impusă de religie şi de tradiţiile etnice.
 
Referitor la istoricul Baroului Constanţa, perioada la care ne putem raporta este aceea a anului 1878 - când a fost încheiat Tratatul de la San Stefano, prin care se recunoştea independenţa României („Conform Tratatului de la San Stefano, graniţa româno-bulgară în Dobrogea pornea de la un punct de pe malul Dunării situat la nord de localitatea Rasova şi ajungea la mare într-un punct situat la sud de localitatea Agigea“).

 
Petru Vulcan evoca momentul alipirii Dobrogei astfel: „Noi românii, aflători în provincia încorporată la sânul ţărei mume, prin vitejia oştilor române, puse sub conducerea marelui lor Căpitan (Măria Sa Regele Carol I - n.r.), în faţa acestui eveniment care însemnează în istoria dezvoltărei noastre naţionale punctul culminant al sforţărei poporului român ne-am pus în gând să manifestăm sufleteşte prin lucrări şi lucruri cari să rămână drept pilde viitorimei de muncă şi iubire de neam“.
 
În privinţa Dobrogei de Sud (Cadrilaterul), judeţele Durostor şi Caliacra au intrat în componenţa teritoriului României în 1913. Baroul Caliacra a fost preluat şi înglobat în Baroul Constanţa după cel de-al Doilea Război Mondial. 

Izvoare ale istoriei Baroului Constanţa 

Urmare a preluării Baroului Caliacra de către Baroul Constanţa, arhiva Baroului Constanţa s-a îmbogăţit cu tablourile avocaţilor din judeţul Caliacra pe anii 1922-1932 şi 1934-1938.
 
Baroul Constanţa se poate mândri cu faptul că arhiva sa conţine tablouri ale avocaţilor începând cu anul 1922 - Baroul Caliacra, Baroul Constanţa, tablouri ce se constituie, alături de colecţiile de legi, regulamente, jurisprudenţă şi publicistică de specialitate a vremii (începând cu anul 1839), în veritabile izvoare ale istoriei Baroului.
 
Pentru Baroul Constanţa, există tablouri din anii: 1925, 1926, 1929, 1931, 1934, 1935, 1937, 1941, 1942, 1945, 1950, 1952 şi 1954.
 
Tabloul din 1941 este redactat olograf pe verso-ul Tabloului din 1931. Nu ştim dacă la vremea respectivă aceasta a fost o măsură de siguranţă pentru păstrarea documentului - se găsesc puţine documente din perioada 1941-1942 - sau este doar o întâmplare.
 
Un document important pentru conturarea istoriei vremii este lucrarea lui Petru Vulcan Albumul naţional al Dobrogei: 1866-1877-1906, Tipografia Regală, Bucureşti, 1906 (Petru Vulcan - „Albumul naţional al Dobrogei. 1866-1877-1906“, Tipografia Regală, Bucureşti, 1906, pp. 111). Lucrarea se dorea a fi un omagiu adus Majestăţii Sale Regelui Carol I, făcând „un fel de monografie a progresului social pe toate tărâmurile în Dobrogea [...]“. Autorul însuşi consideră că „scopul meu a fost atins prin faptul de a nu fi lăsat să scape această împrejurare seculară şi de a face să rămâe urmaşilor un document preţios despre marea serbare a muncii româneşti de la începutul secolului al XX-lea (Petru Vulcan - „Albumul naţional al Dobrogei. 1866-1877-1906“, Tipografia Regală, Bucureşti, 1906, p. 6).
 
Ne bucurăm să vedem acum, în 2017, un document cu adevărat preţios, pod peste timp.

Despre Cristina Nedelcu

Cristina Nedelcu s-a născut la 5 iulie 1970 în Constanţa. O dobrogeancă nativă, legată iremediabil de aerul sărat şi sunetul valurilor. Urmează specializarea Ecologie şi Protecţia Mediului - Universitatea „Ovidius“, Facultatea de Ştiinţele Naturii, finalizată cu master în Ecologie şi Protecţia Mediului, şi lucrează la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină şi Costieră GEOECOMAR. Se perfecţionează obţinând Certificate of Successful Completion of the Moody-International Certification Environmental Management Systems Auditor/Lead - Moody International Group.
 
În 2003 urmează specializarea Drept - Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Drept şi Administraţie publică. În 2014 obţine Certificat Evaluator proiecte pe fonduri structurale şi participă la fundamentarea a numeroase proiecte europene atât prin firme private, cât şi prin Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri.
 
A mai urmat cursuri de management performant la Fundaţia Româno-Elveţiană „Entrepreneurship“ şi la Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri; cursuri în Semiotica Comunicaţiilor de Masă, American University by Mail; IT: Analist - programator baze de date. A lucrat în Primăria Municipiului Constanţa, Direcţia Financiară; manager de proiecte speciale în cadrul unor companii private; Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri, consultant regional pe proiecte POSDRU.
 
Din octombrie 2003 lucrează în Baroul Constanţa ca bibliotecar-documentarist-arhivar, având proiecte de colaborare şi cu Uniunea Naţională a Barourilor din România pe aspecte ce ţin de organizarea profesiei de avocat. Astfel, „descoperă“ profesia de avocat în toată măreţia şi nobleţea acesteia, considerând o datorie de onoare să împărtăşească şi altora acest lucru.
 
Din mai 2016 este director executiv la Fundaţia Pontul Euxin, ce are ca obiectiv recuperarea şi valorificarea siturilor arheologice dobrogene şi naţionale şi a istoriei naţionale a României, cu accent pe zona specială Danubius - Ponthus Euxin. Această panoplie de preocupări, în diverse domenii, este dominată de un numitor comun: pasiune şi entuziasm.

Despre Comuna Rasova, Constanta:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Rasova,_Constan%C8%9Ba

Despre Agigea, Constanta:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Agigea,_Constan%C8%9Ba

Despre Istoria moderna a Dobrogei:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Dobrogei#Istoria_modern.C4.83_a_Dobrogei
 
Citeşte şi: 
 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Ziua Dobrogei

#sărbătoreşteDobrogea Acad. Florin Constantiniu, „Dobrogea, pământ de sinteză istorică“

#citeşteDobrogea Mihai Eminescu, „Anexarea Dobrogei“ (document)