#scrieDobrogea Cartierul antic Tomis sau povestea ruinelor de la Constanţa din Parcul Catedralei (galerie foto)

La doar câţiva paşi de întinderea mişcătoare şi albastră, într-o zonă cu un peisaj de vis, mai ales în zilele senine, când Marea Neagră este calmă, chiar lângă zidul dinspre mare al Catedralei Arhiepiscopale „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, trecătorul va vedea un fragment dintr-un cartier antic al Cetăţii Tomisului.
 
La prima vedere, totul i se va părea a fi o îngrămădire de pietre, dezolantă iarna şi toamna târziu, după ce a dat bruma, acoperită de vegetaţie vara, mai ales de iedera cea pururi verde, gata să acopere tot. Însă, pe măsură ce se va apropia, totul va căpăta sens.
 
Din păcate, oamenii (!) au permis ca briza, aerul sărat, crivăţul dobrogean şi soarele dogoritor al verii să şteargă scrisul de pe plăcuţele care ar fi trebuit să ofere turiştilor informaţii în română, franceză, germană... Printre petele de rugină care au măcinat tabla vopsită în albastru, scrisul alb a devenit ilizibil.
 
Acest spaţiu are o poveste fabuloasă, deoarece atestă, prin dovezi materiale, mărturia vie a prezenţei omului pe acest pământ, dovedindu-se existenţa Cetăţii Tomis în secolul al VI-lea î. Hr., aici fiind prezente şi urme de locuire cu mult înainte de această dată. Cu ocazia celor patru campanii de săpături care s-au desfăşurat în acest perimetru între anii 1971 şi 1974, de către specialişti ai Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, aici au fost surprinse nu mai puţin de 12 niveluri arheologice.
 
Complexul arheologic din Parcul Catedralei Arhiepiscopale redă o parte dintr-un cartier al oraşului antic Tomis din epocă romană
din secolele IV - VI, fiind vizibile urmele unor locuinţe şi străzi cu resturi de pavaje şi fragmente ale unor canalizări.
 
„Se simţea nevoia imperioasă a unor săpături şi cercetări arhgeologice sistematice, îndreptate spre lămurirea întemeierii şi evoluţiei cetăţii Tomis. Pentru primele săpături stratigrafice la Constanţa (Tomis), parcul catedralei din capătul peninsulei, cu o suprafaţă nu prea mare, dar unde nu s-a construit niciodată vreun edificiu modern, s-a recomandat ea un loc ideal. Cele patru campanii de săpături şi cercetări (1971-1974) au totalizat aproximativ nouă luni de zile, ajungându-se în toată zona la pământul viu. Săpăturile au cerut un efort deosebit, ridicând probleme complexe şi dificile de tehnică şi interpretare“, scriau Adrian Rădulescu şi Constantin Scorpan în numărul VIII al revistei „Pontica“, în amplul studiu „Rezultate preliminare ale săpăturilor arheologice din Tomis (Parcul catedralei, 1971-1974)“.
 
Prefacerea fostului Kiustenge şi transformarea lui în Constanţa modernă au avut un preţ, astfel încât construirea parcului Catedralei a avut un impact negativ asupra vestigiilor arheologice, după cum susţin cei doi cercetători: „Un prim fapt ce trebuie reţinut este constatarea că la un anumit moment şi anume odată sau imediat după construirea catedralei Sf. Petru şi Pavel, a avut loc amenajarea parcului alăturat acesteia, lucrare începută prin răzuirea puternică şi aducerea întregii zone la aceeaşi orizontală, completată apoi prin depunerea unui strat gros de pământ negru. În acest mod au fost răzuite şi desfiinţate nivelele de viaţă romano-bizantine (sec. VI în întregime şi sec. V parţial) împreună cu ruinele care Ie aparţineau. Secolul VI e.n. este însă dovedit de materiale arheologice numeroase (fragmente de amfore, opaiţe, vase diverse şi monede) descoperite în gropi, în canalele celor două străzi ce au funcţionat şi în secolul VI şi în unele straturi de umplutură“.
 

Cercetările efectuate de specialişti au relevat şi existenţa unor locuinţe-bordeie, fiind încununate de un foarte bogat material arheologic, găsindu-se ceramică indigenă, lucrată cu mâna, la un loc cu cea greacă, acest lucru fiind explicat prin relaţiile stabilite de la bun început între greci şi geţi. În cel de-al XII-lea nivel s-au descoperit chiar şi fragmente ceramice cu puternic lustru negru şi decor de incizii şi apucători, care se pot încadra în ceramica hallstattiană D (Babadag III - Bîrseşti).

Reintegrarea Dobrogei în graniţele statului român a însemnat pentru provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră racordarea la ritmul de dezvoltare al ţării. Odată cu o administraţie nouă, a urmat o îndelungă perioadă de adaptare la modernitate, însoţită de entuziasm edilitar. Constanţa, ca parte importantă a Dobrogei, a început să se dezvolte. S-a construit mult, s-au făcut investiţii. În urma săpăturilor impuse de proiecte edilitare şi de noi construcţii, pământul anticului Tomis şi-a arătat generozitatea, lăsând să iasă la iveală adevărate comori. Şi astăzi, pământul pe care călcăm este înţesat de vestigii încă neştiute. Aici s-au înălţat edificii cu care trebuie să ne mândrim, cât încă le mai avem. Pământul acesta, binecuvântat cu deschidere la Marea Neagră, a fost călcat de oameni de valoare cărora li s-au înălţat busturi, a fost scăldat de sângele eroilor cărora li s-au înălţat monumente, spre veşnică neuitare.
 
De aceea, ne propunem, în cadrul proiectului #SărbătoreşteDobrogea, iniţiat de ZIUA de Constanţa, să readucem la lumină oamenii, întâmplările, legendele şi istoria oraşului. Să descoperim Constanţa aşa cum este: frumoasă, fascinantă, misterioasă. Să o scoatem din uitare, să o preţuim, să o iubim, să ne mândrim cu ea!
 
Proiectul #SărbătoreşteDobrogea este dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România şi celor 17 ani de activitate jurnalistică pe care ZIUA de Constanţa i-a împlinit în 2017.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa şi revistapontica.files.wordpress.com

 
Pe 23 noiembrie, în cadrul proiectului jurnalistic #sărbătoreşteDobrogea, cotidianul ZIUA de Constanţa a lansat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“, pe care vă invităm să o exploraţi.