Actele juridice nu erau doar lovite de nulitate, ci „isbite de nulitate“ (F. Ciorapciu, doctor în drept, avocat, „Enciclopedia Juridică. Partea I. Jurisprudența română“, vol. II, Tipografia Aurora, București, 1905, pag. 151. Volumele I și II sunt legate într-o singură carte).
 
Falsul de astăzi era „falș“.
 
(Acceptarea succesiunii) curat și simplu („Dacă la moartea lui Ion, moștenitorul său, Vasile, știe cam cum stau lucrurile și-i convine să primească moștenirea, o primește fără nici o formalitate, sau curat și simplu, după cum se zice pe limba judecătorească“ - „Albina“. Revistă enciclopedică populară nr. 33 / 15.05.1911, pag. 917).
 
Absenteism (economic) - exploatarea pământului printr-un intermediar, arendaș sau altfel denumit, proprietarul locuind departe și folosind numai veniturile proprietății sale.
 
Affidavit - garanție specială din partea posesorilor unei valori de hârtie, acțiune sau titlu de stat că le dețin pe acestea și nu le transmit în alte mâini un interval oarecare de timp; în unele țări era și declarația sub jurământ făcută la autorități de către străinul deținător al unor titluri de stat pentru care dorea să fie scutit de impozitul care se aplica acelor titluri în țara lor de origine.
 
Agiotaj - speculație făcută asupra diferențelor de curs, fenomen foarte des după război.
 
Arșina - 75 de centimetri.
 
Barusso - expresie în tranzacțiile de cereale pentru a desemna proveniența grâului din Basarabia sau din sudul Rusiei (regiunea Odessa-Azov).

 
Ciftlic - pământul ce se cultiva într-un an cu un plug cu doi boi.
 
Cumpărătoare - cumpărare.
 
Daraua - tara (greutatea materialului ce servește la ambalajul unor mărfuri și prin scăderea căreia se obține greutatea netto a mărfurilor.
 
Datoria privilegiată era considerată restul prețului datorat pentru (bunuri - n.r.) mobile ce se găsesc în posesiunea falitului, fără a fi necesar ca datoria să fi fost înscrisă sau transcrisă în vreun registru (F. Ciorapciu, doctor în drept, avocat - „Enciclopedia juridică. Partea I. Jurisprudența română“, vol. I și II, Tipografia Aurora, București, 1905, pp. 792, respectiv 766; volumele I și II sunt legate într-o singură carte).
 

Desmădulare - dezmembrământ.

Do ut des („îți dau ca să îmi dai“) - formulă de reciprocitate fundamentală în orice afacere.
 
Dublu prețuind cât simplu - mențiune de duplicat pe anumite chitanțe de primire.
 
Gramotă / carte - corespondentul citației de astăzi.
 
Jimblă - franzelă.
 
Jurător - martor, vine de la cuvântul slav rota, care înseamnă jurământ.
 
Nostrificare - naționalizare.
 
Mediatori (sic!) (În ședința Camerei Deputaților din 13.06.1886, cu 48 de ore înainte de închiderea sesiunii legislative 1885-1886, guvernul liberal depune proiectul unui nou Cod comercial. Din alocuțiunea lui Alexandru Marghiloman: „S’a luat titlurile I, II, III și IV; când s’a ajuns la titlul V care vorbește despre mijlocitori sau mediatori, o categorie de samsari, cari fac afaceri, în care intră și les commis voyageurs, cari se duc să ia comande și cari de multe ori, cu carnetele lor fac credință înaintea tribunalelor, când s’a ajuns, zic, la titlul V unde se regulamentează acest uz comercial: șters dintr’un condeiu ! [...] Chestiunea e foarte importantă, căci în cazul din urmă mediatorii nu mai pot să zică nimic, nu se pot prevala cu articolele relative la dânșii, din Codul de comerț italian“ - extras din Alexandru Marghiloman - „Discursuri politice. Vol. 1, 1885-1895“, pag. 85, sursa: Biblioteca Bucureștilor).
 
Merlin - sfoară cătrănită care servea la coaserea / împletirea velelor.
 
Minorii neemancipați (F. Ciorapciu - „Enciclopedia juridică. Partea I. Jurisprudența română“, vol. II, Tipografia Aurora, București, 1905, pag. 136; volumele I și II sunt legate într-o singură carte), Decizia Curții de Apel București, Secția I, nr. 33/1884, Drept Penal nr. 10/1885). 
 
Persoanele nefizice: familia, neamul și comunitatea (Ștefan Gr. Berechet - „Procedura de judecată la slavi și români, Chișinău“, Tipografia Eparhială „Cartea Românească“, 1926, pag. 4).
 
Pristav / comornic - slugă pe lângă judecător, care avea rolul de ajutător al judecății (fără a fi funcționar). Înlesnea atingerea scopului judecății, aducea pârâtul la judecată; ei erau plătiți de către partea adusă cu o taxă numită treapăd (Ștefan Gr. Berechet - „Procedura de judecată la slavi și români“, Chișinău, Tipografia Eparhială „Cartea Românească“, 1926, pag. 8); acești pristavi puteau îndeplini și rolul de reprezentanți ai părților - de regulă ai reclamanților (sic!). De asemenea, orfanii care nu se puteau reprezenta singuri erau reprezentați de un avocat.
 
Prize maritime - odată cu intrarea României în război în toamna anului 1916, cât și în timpul războiului, s-au capturat vase sub pavilion inamic sau neutru, dar care s-au făcut vinovate de acte ostile, după care s-au îndeplinit formele legale la acea vreme: procesul-verbal de captură, inventarierea vaselor și a mărfurilor, debarcarea echipajelor. Tribunalul de Prize Maritime, instituit în baza Decretului regal nr. 1632, publicat în Monitorul Oficial nr. 236/4.01.1918, judecând în primă instanță, iar Curtea Superioară de Prize în a doua și ultimă instanță, operațiile de captură ale agenților captori (ofițeri ai marinei militare), prin validarea capturii, considera captura legal făcută, trecând vasele în proprietatea statului; prin invalidare, se înapoiau vasele proprietarilor sau armatorilor respectivi, cu sau fără despăgubire.
 
Răbojul - un baston în formă de prismă, lung de 30-60 cm și gros de 1-2 cm, care avea două părți: matca și copia; copia se dădea debitorului, iar matca se păstra la creditor (Ștefan Gr. Berechet - „Procedura de judecată la slavi și români“, Chișinău, Tipografia Eparhială „Cartea Românească“, 1926, pag. 18).
 
Scăpătăciunea se dovedea în instanță cu un „act de paupertate“ (F. Ciorapciu, „Enciclopedia juridică. Partea I. Jurisprudența română“, vol. II, Tipografia Aurora, București, 1905, pag. 122 (volumele I și II sunt legate într-o singură carte), Decizia Curții de Casație nr. 355/1884, Secțiile Unite, Buletinul Curții de Casație - pag. 762).
 
Sfat - adunare, consfătuire, judecată, divan (Ștefan Gr. Berechet - „Procedura de judecată la slavi și români“, Chișinău, Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1926, pag. 49).

Despre Cristina Nedelcu

Cristina Nedelcu s-a născut la 5 iulie 1970 în Constanţa. O dobrogeancă nativă, legată iremediabil de aerul sărat şi sunetul valurilor. Urmează specializarea Ecologie şi Protecţia Mediului - Universitatea „Ovidius“, Facultatea de Ştiinţele Naturii, finalizată cu master în Ecologie şi Protecţia Mediului, şi lucrează la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină şi Costieră GEOECOMAR. Se perfecţionează obţinând Certificate of Successful Completion of the Moody-International Certification Environmental Management Systems Auditor/Lead - Moody International Group.
 
În 2003 urmează specializarea Drept - Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Drept şi Administraţie publică. În 2014 obţine Certificat Evaluator proiecte pe fonduri structurale şi participă la fundamentarea a numeroase proiecte europene atât prin firme private, cât şi prin Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri.
 
A mai urmat cursuri de management performant la Fundaţia Româno-Elveţiană „Entrepreneurship“ şi la Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri; cursuri în Semiotica Comunicaţiilor de Masă, American University by Mail; IT: Analist - programator baze de date. A lucrat în Primăria Municipiului Constanţa, Direcţia Financiară; manager de proiecte speciale în cadrul unor companii private; Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri, consultant regional pe proiecte POSDRU.
 
Din octombrie 2003 lucrează în Baroul Constanţa ca bibliotecar-documentarist-arhivar, având proiecte de colaborare şi cu Uniunea Naţională a Barourilor din România pe aspecte ce ţin de organizarea profesiei de avocat. Astfel, „descoperă“ profesia de avocat în toată măreţia şi nobleţea acesteia, considerând o datorie de onoare să împărtăşească şi altora acest lucru.
 
Din mai 2016 este director executiv la Fundaţia Pontul Euxin, ce are ca obiectiv recuperarea şi valorificarea siturilor arheologice dobrogene şi naţionale şi a istoriei naţionale a României, cu accent pe zona specială Danubius - Ponthus Euxin. Această panoplie de preocupări, în diverse domenii, este dominată de un numitor comun: pasiune şi entuziasm.
 

 
Citește și: 
 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017

Ziua Dobrogei

#citeşteDobrogea „Muzeul Prefecturei Județului Constanța“ (document)

#sărbătoreşteDobrogea Pericle Martinescu, „De la Dobrogea arhaică, la Dobrogea modernă“