#scrieDobrogea Fraţii preoţi Gheorghe şi Nicolae Răşcanu, protopopi în Dobrogea după Războiul de Independenţă (galerie foto)

După încheierea Războiului de Independenţă, prin Tratatul de Pace de la San Stefano (19 februarie / 3 martie 1878), României i-au fost atribuite judeţele Tulcea şi Constanţa. Din punct de vedere bisericesc, cele două judeţe dobrogene au fost aşezate sub jurisdicţia canonică a Episcopiei Dunării de Jos. Astfel, episcopul Melchisedec Ştefănescu i-a numit, în ultimele zile ale prezenţei sale în fruntea Episcopiei Dunării de Jos, ca primi protopopi ai judeţelor Tulcea şi Constanţa, pe preoţii fraţi Gheorghe şi Nicolae Răşcanu, numire confirmată şi de urmaşul său la cârma eparhiei, episcopul Iosif Gheorghian. Fraţii Răşcanu s-au născut în comuna Răşcani, judeţul Vaslui, din părinţii Ioana şi psaltul Ioan Crăciunescu.

Protopopul Gheorghe Răşcanu  

Protopopul Gheorghe Răşcanu s-a născut în anul 1844. Şcoala primară a urmat-o în oraşul Huşi, iar la Ismail a terminat Seminarul de gradul I. Pe 5 februarie 1868 s-a căsătorit cu Varvara Minof, cu care a avut patru copii. În acelaşi an, la 18 aprilie, a fost hirotonit diacon pentru Catedrala Episcopală din Ismail şi numit econom al seminarului de aici, precum şi profesor de muzică bisericească, posturi pe care le-a ocupat mai mulţi ani cu cea mai mare dăruire. În 1873 a fost hirotonit preot pentru Catedrala din Ismail şi numit membru al consistoriului spiritual. După revenirea Dobrogei la ţară, episcopul Melchisedec l-a numit protoiereu al judeţului Tulcea şi paroh al Catedralei din oraşul Tulcea, posturi pe care le-a ocupat până la trecerea sa din această viaţă.
 
Prin blândeţea şi caracterul său demn şi loial, protopopul Gheorghe Răşcanu a atras simpatia tuturor. S-a bucurat de multă stimă, nu numai din partea clerului, dar şi din partea mirenilor, fără deosebire de neam şi credinţă. Din acest motiv, de sărbătoarea „Sfântului Gheorghe“, al cărui nume îl purta, era un adevărat pelerinaj la locuinţa sa. A căutat şi a ştiut să sădească în inimile preoţilor din judeţul Tulcea sentimente înălţătoare faţă de misiunea pe care şi-au ales-o.
 
A murit pe 29 ianuarie 1896 şi este înmormântat în curtea Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului“ din municipiul Tulcea. După moartea sa, în anul 1906, familia a donat Societăţii clerului „Solidaritatea“ biblioteca fostului protopop, care număra peste 100 de volume, în mare parte cărţi de literatură bisericească.
 
Pentru meritele sale, a fost decorat cu „Coroana României“ în gradul de cavaler, cu ordinul „Sfânta Ana“ al Rusiei şi cu ordinul „Mântuitorul“ al Greciei.               

Protopopul Nicolae Răşcanu 

Protopopul Nicolae Răşcanu s-a născut în anul 1852 (1854?). Absolvent merituos al Seminarului Teologic din Ismail (1872), i-a atras atenţia episcopului Melchisedec, care l-a hirotonit diacon în anul 1973 pentru Catedrala Episcopală din Ismail şi l-a numit copist în cancelaria eparhială. În 1878 a fost hirotonit preot. După numirea în funcţia de protopop al judeţului Constanţa, s-a stabilit la Cernavodă, unde a înfiinţat şi sediul protoieriei. Cu sprijinul şi sub supravegherea sa, în timpul celor cinci ani de protopopie, au fost zidite peste 20 de biserici în judeţ. Pentru ridicarea Catedralei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Cernavodă, a iniţiat o loterie publică, împreună cu preotul Chirescu.
 
Fiind o lipsă acută de preoţi, părintele Nicolae Răşcanu străbătea judeţul Constanţa de la un capăt la altul, pentru a satisface nevoile spirituale ale creştinilor. În oraşul Constanţa, prezenţa lui era mult aşteptată, deoarece singurii preoţi care slujeau în Constanţa erau preoţii de la Biserica Greacă, care nu slujeau în limba română. Cum Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ a fost sfinţită abia în anul 1895, pentru oficierea slujbelor importante era chemat protopopul Nicolae Răşcanu de la Cernavodă.
 
O astfel de slujbă a fost oficiată la Constanţa pe 1 ianuarie 1882, când autorităţile locale au pregătit şi o serbare dedicată persoanelor sărace. Astfel, aflăm din presa vremii cât de mult s-au bucurat constănţenii, când slujba a fost oficiată în limba română: „Pentru prima oară în trei ani de zile au avut ocazia să asculte rugăciunile în limba lor maternă... Întreaga Liturghie s-a oficiat de cucernicia sa, preotul Răşcanu, în româneşte şi inimile fiecăruia săltau de bucurie putând asculta şi aduce laude Domnului în limba lor“ („Farul Constanţei“, III, nr. 76, 8 ianuarie 1882; 1-2) .
 
Din nefericire, părintele Nicolae Răşcanu a murit pe 29 februarie 1884, la Galaţi, la vârsta de 32 de ani, lăsând în urmă doi copii mici, o fată şi un băiat. Cu un an înainte de a muri, pentru întreaga activitate desfăşurată în calitate de protopop al judeţului Constanţa, a fost decorat cu „Coroana României“ în grad de cavaler, prin ordin semnat de Carol I.
 
Preoţii Gheorghe şi Nicolae Răşcanu s-au remarcat în toate domeniile de activitate ale vieţii bisericeşti din Dobrogea, în a doua jumătate a secolului XIX. Au fost modele vii de slujitori ai lui Hristos, care au contribuit la dezvoltarea spirituală şi culturală a locuitorilor din Dobrogea, după Războiul de Independenţă.

 
Părintele Gheorghe Rădulescu, în lucrarea sa „Starea religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor“, îi caracteriza astfel pe fraţii Răşcanu: „Ambii preoţi erau foarte pricepuţi. Blândeţea şi iscusinţa lor au contribuit foarte mult la înfrăţirea popoarelor şi la întărirea în ei a spiritului evanghelic. Ei au fost acei apostoli ai Bisericii, care, de la o parte a provinciei la cealaltă, o străbăteau zi şi noapte, pentru a vedea nevoile fiecăruia şi a vindeca rănile acolo unde le găseau. Se vede, însă, că spinoasa lor sarcină nu era tocmai aşa uşoară, că, după vreo câţiva ani, cel de la Constanţa moare“.

Bibliografie: 

1. Drăgoi, preot Eugen, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos 1864 - 1989, Galaţi, 1990.
2. Lascu, Stoica, Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Constanţa, 1999.
3. Muşat, Ioan, Istoricul oraşului Cernavodă, Bucureşti, 1938.
4. Niculescu, protopop G.V., Protopopia judeţului Tulcea. Dare de seamă, Bucureşti, 1906.
5. Rădulescu, econom Gheorghe, Starea religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor, Bucureşti, 1904.
 
Despre Ionuţ Druche 
 

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi: 
 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Ziua Dobrogei

#sărbătoreşteDobrogea Dimitrie Onciul, „Date istorice asupra Dobrogei“

#citeşteDobrogea „În chestia luărei iniţiativei serbării zilei de 14 noiembrie“ (document)