#scrieDobrogea Hotelul Palace, simbolul din „umbra“ Cazinoului (galerie foto)

Acest edificiu monumental îşi datorează existenţa Cazinoului, un alt simbol al Constanţei, mult mai cunoscut decât hotelul. Povestea imobilului de pe strada Remus Opreanu nr. 5-7 începe în anul 1912, când Primăria Constanţa a concesionat Cazinoul baronului Edgard de Marcay, căruia, la scurt timp, i s-a substituit legal Societatea Marilor Stabilimente. Nobilul francez îşi luase şi angajamentul de a construi un spaţiu generos de cazare, cu peste 200 de locuri, pentru pasionaţii de jocuri de noroc care veneau de pretutindeni la Cazinoul constănţean inaugurat la 15 august 1910.

Locul pe care trebuia să fie înălţat edificiul nu trebuia să fie prea îndepărtat de Cazino, astfel încât terenul pe care îl deţinea Elena, văduva lui Ioan Movilă, fondatorul staţiunii Movilă-Techirghiol, s-a dovedit a fi perfect pentru acest scop.

Proiectul hotelului i-a fost încredinţat arhitectului francez Edgar de Goue. În numai doi ani de la concesionarea jocurilor de noroc, angajamentul pe care şi-l luase prin semnătură baronul de Marcay fusese îndeplinit: Constanţa avea un hotel de lux. Inaugurarea sa a avut loc în iulie 1914. „Alcătuit din cinci, respectiv şase etaje la nivelul faţadei dinspre mare, hotelul este construit în stilul Rivierei franceze“, specifică istoricul de artă dr. Doina Păuleanu în „Constanţa „878-1928. Spectacolul modernităţii târzii. Volumul II“ (2005).

Hotelul dispunea de 250 de camere şi apartamente cu lumină electrică şi apă caldă, sală de corespondenţă, salon de fumat, ascensoare pentru persoane şi bagaje, spălătorie, fabrică de gheaţă şi restaurant în care se serveau preparate din bucătăria autohtonă şi cea franceză. Mai mult, conducerea hotelului pusese la dispoziţia clienţilor săi şi un serviciu propriu de autobuze.

Printre personalităţile care au fost găzduite la Hotelul Palace, deschis tot timpul anului, s-au aflat: prinţesa Bibescu, scriitorul Barbu Delavrancea, omul de ştiinţă Ion Borcea, actorii Toni Bulandra şi Marioara Ventura.

În anul 1928, Societatea Marilor Stabilimente cu capital francez a vândut Hotelul Palace avocatului Toma Boată, cu obligaţia ca acesta să-i achite datoriile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, hotelul a fost rechiziţionat de germani, fiind preluat de către trupele sovietice, după 23 august 1944. „Din 1957, pustiit, localul devine spaţiu de cazare pentru mecanizatorii agricoli, iar din 1964, un sordid imobil de locuit; refăcut, funcţionează din 1972 ca un hotel şi restaurant cu pretenţii, iar în prezent este restituit proprietarului de drept“, menţionează Doina Păuleanu în volumul amintit.