#scrieDobrogea Instituţii emblematice în Dobrogea. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“

Interesul comunităţii ştiinţifice pentru Marea Neagră a crescut simţitor mai ales după schimbările profunde socio-economice din ultimele decenii. Următoarele caracteristici o fac unică printre mările lumii: calitatea ei de zonă de falie între civilizaţii, religii şi mentalităţi, dar şi de posibil liant strategic între statele riverane; poziţia dată de intersecţia, în acest spaţiu, a axelor nord-sud şi est-vest, pe care s-au derulat aproape toate marile confruntări dar şi marile construcţii eurasiatice, din zona de contact a celor două continente; originea ei, ca descendentă din Marea Sarmatică, de lac interior, deschis însă prin Bosfor şi Dardanele spre Oceanul planetar; caracteristicile ei cu totul deosebite, rezultate din faptul că se află într-o zonă inclusă în coridorul energetic eurasiatic, probabil cu substanţiale resurse de hidrocarburi, dar şi pe culoarul strategic maritim european, ceea ce îi dă o semnificaţie aparte privind petrotransporturile.
 
Dezvoltarea activităţilor maritime în România s-a realizat abia după Războiul de Independenţă din 1877, până atunci ţara noastră fiind separată de Marea Neagră timp de patru secole. Totuşi, anumite cercetări la interfaţa Dunăre - Marea Neagră au început cu peste 100 de ani în urmă, mai devreme cu oceanografia fizică, fapt motivat de două aspecte practice: menţinerea navigabilităţii gurilor Dunării (la Sulina) şi proiectarea portului Constanţa. Aceste necesităţi au impus studiul influenţei exercitate asupra ţărmului de către materialul în suspensie transportat de Dunăre, al curenţilor marini şi al structurii şi caracteristicilor litoralului românesc.
 
Cercetarea biologică marină a început, de asemenea, spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Acest început a coincis aproximativ cu preocupările similare la nivel mondial, precum expediţia belgiană în Antarctica (1897 - 1898), cu participarea celui mai remarcabil biolog român, Emil Racoviţă.
 
Expediţia de nouă luni la bordul crucişătorului MRR „Elisabeta“, organizată de savantul Grigore Antipa, în 1883, continuată în 1894 şi 1895, a prezentat un interes regional deosebit.  
Dar chiar de la începuturile oceanologiei româneşti, interesul ştiinţific a depăşit cadrul regional limitat al apelor teritoriale din Marea Neagră. O dovadă în acest sens o constituie invitarea României, alături de celelalte state cofondatoare, la crearea Comisiei Internaţionale pentru Explorarea Ştiinţifică a Mării Mediterane (CIESM), încă din 1910, prin personalitatea strălucită a ihtiologului Grigore Antipa. Graţie lui Grigore Antipa, printre altele membru al Institutului Oceanografic din Paris, desemnat oficial raportor pentru Marea Neagră (1927), CIESM şi-a extins domeniul cercetărilor oceanografice prin adăugarea bazinului Mării Negre. Tot el a devenit, un an mai târziu, raportor pentru întreaga Mediterană de est: Marea Neagră, Marea Marmara şi Marea Egee. De la alegerea României ca stat membru (1925), două congrese şi două adunări generale ale acestui organism internaţional prestigios au avut loc în România, la Bucureşti (1935) şi Bucureşti - Constanţa (1966).
 
Prima staţiune de zoologie marină din România a fost întemeiată de Ioan Borcea, pionier al oceanologiei româneşti, la Agigea, în 1926, iar rezultatele acesteia au fost publicate în majoritate în „Analele Universităţii din Iaşi“.  
 A urmat fondarea Institutului bio-oceanografic, de către Grigore Antipa, organizator, administrator general şi inspector general al Pescăriilor Statului, la Constanţa, în 1932; acest institut s-a transformat, după 1945, în Staţiunea de Cercetări Marine, promovând dezvoltarea cercetărilor asupra fizicii mării, zooplanctonului, ihtiofaunei şi pescuitului.  
Majoritatea activităţilor de cercetare marină, de teren şi laborator, în perioada următoare celui de-al Doilea Război Mondial au fost conduse de Mihai C. Băcescu, director al Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa“, continuator al tradiţiilor oceanologiei româneşti.
 
În 1954, sub auspiciile Comisiei pentru hidrologie, hidrobiologie şi ihtiologie a Academiei Române, Institutul de Biologie „Traian Săvulescu“ şi Institutul de Cercetări Piscicole iniţiază, prin sectorul de biologie marină din Constanţa, cercetări complexe asupra vieţii şi condiţiilor de mediu din Marea Neagră.
 

Colaborările ştiinţifice internaţionale cu ex-URSS şi Bulgaria au permis nu numai aprofundarea studiilor privind cenologia bentală, hrănirea şi migraţia peştilor, ci şi abordarea unor domenii şi spaţii noi, ca microfito şi zoobentosul, zona prebosforică, sau analiza probelor biologice colectate în cursul unor campanii de cercetare marină întreprinse de alte ţări. De exemplu, specialiştii români sunt coautori ai „Determinatorului nevertebratelor din Marea Neagră“, publicat de Academia de Ştiinţe a URSS (1968, 1969).
 
La scurt timp, Institutul de Cercetări Hidrotehnice a creat, în 1960, Staţiunea de Cercetări Oceanografice din Constanţa şi o staţiune de cercetare mai mică la Sulina. Un laborator de sedimentologie marină a fost creat la Bucureşti în 1964. O primă bibliografie completă asupra cercetării româneşti în Marea Neagră a fost editată de Comisia Naţională pentru UNESCO a Academiei Române (1965).
 
La vechea Staţiune de la Agigea, Emil A. Pora, profesor de fiziologie animală la Universitatea din Cluj-Napoca, a organizat, în 1969, în colaborare cu Asociaţia Mediteraneană de Biologie Marină şi Oceanografie (MAMBO), primul curs internaţional asupra biologiei apelor salmastre ale Mării Negre cu publicarea prelegerilor în cele două volume „Biologie des eaux saumâtres“ (1977).
 
Din cele de mai sus reiese că, în perioada 1960 - 1970, s-a ajuns ca, pe o lungime de litoral de numai 25 km, să funcţioneze cinci unităţi de cercetare marină cu tutelare diferită, care desfăşurau într-o oarecare măsură activităţi în paralel, fiecare cu mijloace proprii relativ modeste. Ca urmare, a devenit necesară unificarea bazei materiale, informaţionale şi a personalului într-o instituţie cu un plan de cercetare marină unitar, în concordanţă cu necesităţile economiei naţionale şi cu tendinţele existente în acest domeniu de activitate pe plan mondial.
 
S-a născut, astfel, la 1 martie 1970, Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM), ca rezultat al fuzionării celor cinci instituţii menţionate anterior, cu scopul îndeplinirii dezideratelor precizate, în spiritul continuării tradiţiei anterioare în cercetarea marină iniţiată de predecesorii Emil Racoviţă, Ioan Borcea şi Grigore Antipa.                

Cercetarea IRCM a reprezentat, fără îndoială, un important salt calitativ şi cantitativ al cercetării marine româneşti. Deşi până în 1980 - când s-a finalizat clădirea proprie actuală - institutul şi-a desfăşurat activitatea în trei sedii („Centru“, Agigea, „Antipa“) şi nu a reuşit să obţină niciodată o navă proprie de tonaj mare (deţinând nava de cercetare „Steaua de Mare 1“ - 40 t - 570 CP), înfiinţarea sa a fost extrem de benefică.  
În primii zece ani de existenţă, IRCM, ca instituţie de cercetare pluri- şi interdisciplinară, a funcţionat în subordinea Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie. După 1980, institutul a fost subordonat temporar Ministerului Învăţământului (1981), apoi Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (1982) şi ulterior Centralei Peştelui (CPIP) (1982-1989).
 
După Revoluţia Română din 16-22 decembrie 1989, IRCM a fost afiliat Ministerului Mediului (1990), respectiv Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului / Ministerului Mediului şi Pădurilor. În 1999, IRCM a fost reorganizat prin HG nr. 686 / 1999 prin transformarea sa în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ (INCDM), purtând numele profesorului Grigore Antipa (1867-1944), fondatorul şcolii româneşti de oceanologie. În 2009, INCDM este supus unui nou proces de reorganizare, prin HG nr. 1442/2009 (modificată prin HG nr. 506/2010), devenind subunitate cu personalitate juridică a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti, sub coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor.
 
Începând cu anul 2013, INCDM a trecut sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. În anul 2015, prin HG nr. 253, INCDM redevine institut de sine stătător sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Știinţifice (actualmente, Ministerul Cercetării şi Inovării), ca o recunoaştere binemeritată a importanţei sale în cercetarea românească.
 
În tot acest răstimp conducerea IRCM / INCDM a fost asigurată de:
- director / director general:
- dr. ing. Virgil Iordănescu (1970 - 1975)
- dr. ing. Gheorghe Şerpoianu (1975-1976)
- C.A. ing. Constantin Tomescu (1976 - 1982)
- ing. Marcel Stanciu (1982 - 1990)
- dr.ing. Simion Nicolaev (1990 - prezent)
 
- director ştiinţific:
- dr. Hilarius V. Skolka (1970 - 1973)
- dr. ing. Gheorghe Şerpoianu (1975 - 1976)
- dr. ing. Virgil Iordănescu (1977 - 1989)
- dr. Alexandru S. Bologa (1990 - 2011)
- dr. ing. Tania Zaharia (2011 - prezent)
 
- director strategie - cooperare:
- dr. Nicolae C. Papadopol (2000-2007)
 
- director tehnic:
- dr.ing. Vasile Pătraşcu (2007-2012)
- dr. biol. Florin Timofte (2015-prezent)
 
- director economic:
- Ioan Eugeniu Marinescu (2000-2010)
- Lucia Anton (2010-prezent)

Despre autori
Simion Nicolaev

Inginer piscicol; absolvent al Universităţii „Dunărea de Jos“, Galaţi / Facultatea de Tehnologia produselor alimentare şi Tehnică piscicolă, PhD în Inginerie industrială (echipamente de pescuit marin) la Universitatea „Dunărea de Jos“ Galaţi. Este directorul general al INCDM din 1990. Preşedinte al Comitetului Oceanografic Naţional (IOC / UNESCO). Preşedinte al Grupului consultativ pentru aspectele de mediu ale pescuitului şi gestionarea altor resurse marine vii (AGFOMLR); comisar pentru România la Comisia Internaţională pentru reglementarea vânătorii balenelor; responsabilul Secretariatului Permanent Tehnic al Comitetului Naţional al Zonei Costiere; vicepreşedinte al Biroului ACCOBAMS (2002 -2007); membru al Consiliului ştiinţific al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării; expert naţional în cadrul organismului consultativ al experţilor privind dreptul mării (ABE-LOS); coordonator al Grupului de lucru ad-hoc pentru Marea Neagră / Comitetul general pentru Pescuit pentru Marea Mediterană; membru în Consiliul Consultativ pentru Cercetare şi Inovare al Ministerului Cercetării şi Inovării

Tania Zaharia

Inginer piscicol, absolventă a Universităţii „Dunărea de Jos“, Galaţi / Institutul de Chimie Alimentară şi Tehnică Piscicolă; PhD în Inginerie Industrială (reabilitarea populaţiilor de peşti plaţi); poziţia actuală: cercetător ştiinţific I, director ştiinţific, preşedinte al Consiliului Știinţific al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ din Constanţa (INCDM); implicată în derularea a cca 70 de proiecte de cercetare - dezvoltare, autor şi coautor a 220 de lucrări ştiinţifice; director de studii şi lector al Centrului de Instruire Profesională pentru Profesii  de Mediu al Asociaţiei Balcanice de Mediu (B.EN.A.) şi INCDM; reprezentant naţional al României în Comisia Internaţională pentru Explorarea Știinţifică a Mării Mediterane (CIESM);
evaluator pentru programele naţionale de cercetare şi programul operaţional pentru pescuit; redactor-şef şi membru în echipa editorială a „Cercetări Marine / Recherches Marines“, jurnalul INCDM; recenzor al
revistei „Fresenius Environmental Bulletin“ (Parlar Scientific Publications) (Germania); al revistei „Journal of Environmental
Protection and Ecology“ (Grecia şi al „Turkish Journal of Fisheries and Aquatic Sciences (Turcia); membru al Comitetului Editorial Internaţional al Journal of Environmental Protection and Ecology“ (Grecia); Comitetului Editorial al Marine Biological Journal, Sevastopol (Federaţia Rusă).

Citeşte şi: 

ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Catergorie Ziua Dobrogei

#citeşteDobrogea
Ing. G. Budeanu - „Constanţa trebuie să devină gura, debuşeul principal de exportare şi importare al României“

#sărbătoreşteDobrogea
Regele Carol I - „Deschiderea drumului pe mare era o trebuinţă a propăşirei comerţului“